Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOT MAI MULT
Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 1390 pentru TOT MAI MULT.
Antim Ivireanul - Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfântul Nicolae
... le mai de jos prăpăstii ale iadului. Și dintr-atâta lumină ce avea s-au făcut decât toate negrĂ©țele și decât toate întunĂ©recile mai negru și mai întunecat și iaste să se osândească în vĂ©ci nesfârșit pentru căci nu are tămăduială, nici vindecare rana lui, că fiind duh, nu are pocăință ... până la moarte, după cum zice fericitul Pavel, moarte de cruce; și s-au pogorât și până la iad de au scos pre Adam, cu tot neamul lui și l-au suit împreună cu dânsul la ceriu, unde au fost și mai înainte. Iară Luceafărul n-au putut să se mai sue, căci îl atârnă păcatul în jos. Că păcatul să asamână pietrii și-i caută să meargă la maica ei, în pământ, de unde și ... o, dragoste mincinoasă, voiu să-ț sfărâm săgețile, carele fără de rană omor; eu, Luceafărule, voiu să-ț sparg toate mrejile și-ț voiu piiarde tot vicleșugul. Așa au vorbit sfântul, apoi, pe urmă, după ce au ascuns soarele toate razele lui și s-au stins de tot lumina zilei între întunĂ©recul nopții și când ceriul, de osteneală, au fost închis spre somn toț ochii lui, atâta cât nici luna nu priveghiia ...
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... îl navait pas lesprit literaire? Memoriul acesta introductiv al dlui I. nu e de citit, ci de studiat. În el e dezvoltat unul din cele mai fundamentale capitole din teoria artei literare; este în definitiv un magistral tratat de metodă. Împreună cu nota, atăt de completă, despre numele proprii în Caragiale ... I. este, mi se pare, cel dintâi între învățații noștri care s-a specializat în studierea unui scriitor: un Eminescu-Forscher în cea mai apuseană semnificare a cuvântului. Și filologic, și literar, dl I. e aici autoritate. În două foarte deosebite feluri se studiază versificația. Cel mai ... învață și în școală, așa-numita metrică; ca și cum versul s-a născut dinadins pentru că să aibă grămăticii de unde să mai studieze sunetele. Este drept că în vremea veche, formele versului erau strict impuse după genuri; dar posibilități de a diferenția expresivitatea au existat ... despre metrica lui Eminescu (în Anuarul institutului de limba română din Lipsca, 1904) cu notele dlui I. va avea în față exemple, nu se poate mai clare, de metrică gramaticală și de metrică literară. În cursul anului acestuia se va publica, probabil, Dicționarul numelor proprii rămas de la Caragiale. Publicarea nu ...
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... să tot căutăm cauza la orșice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile, și din constatarea asta să tragem învățătura că: nici la petreceri de mult puse la cale să nu mergem cu prea mari închipuiri de veselie, și nici să stăm la îndoială când, pe negândite, ni se ivește prilej ... țal!... Aperitive, 18; baterii, 8; șampanii, 12, și 22 pachete de regale... și 5 rânduri de marghilomane. Foarte - cum m-aș putea exprima în termeni mai aleși, adică mai potriviți? - foarte... gata, coborâm frumos, însă pe tăcute - nu o tăcere lugubră, totuși solemnă... Ne reculegem. Ajungem jos, unde moțăie câțiva birjari, pândindu-și prada ... zboară afară din trăsură, înapoi spre Iordache. - Bi'jar!... pă'ria lu'nea Iancu! Oprim... Birjarul mi-aduce pălăria. Costică mi-o pune pe cap... mai îndesat... ca să nu-mi mai zboare... Și râzi... Și ne pupăm du'ce... Dar unde ne aflăm? Pe bulevardul Colței, aproape de Piața Victoriei. - Une'e me'gem, mă, 'mboule ... d-tale este un laș! Dar n-apucă să isprăvească vorba; și iată iar amicul meu, spălat și dichisit, cât s-a putut mai
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
... n-or fi niscaiva zmei să ne mănânce, ori alte lighioane. Ș-apoi de unde o să știe tata dacă noi am intrat au ba? Tot vorbind și îndemnându-se, ajunseră tocmai pe dinaintea acelei cămări; cea mai mare din surori, care era păstrătoarea cheilor, băgă cheia în broasca ușei și, întorcând-o nițel, scârț! ușa se deschise. Fetele intrară. Când colo, ce ... mică a acestui împărat are s-o ia de soție un porc ". Trăsnetul din cer de ar fi căzut, nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. P-aci, p-aci era să moară de mâhnire. Și daca n-o ... din rumenă și veselă ce era, ajunsese de se ofilise și nu-i mai intra nimeni în voie. Se ferea de a se mai juca cu surorile prin grădină, d-a culege flori ca să le puie la cap și d-a cânta cu toatele ... de împărat de la apus. Cu cât vedea că se împlinesc întocmai cele scrise în cartea ce citise, cu atâta fata împăratului se întristă și mai mult. Ea nu mai ...
Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea
... Hogea Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea de Anton Pann Cuprins 1 ÎNVĂȚĂTURA DATĂ RĂU SE SPARGE ÎN CAPUL TĂU 2 PÂINE, LA FOAME UDATĂ E CEA MAI DULCE BUCATĂ 3 CÂND SE GĂTEȘTE ÎN LATURI, NUMAI DIN MIROS TE SATURI 4 GRIJILE-S LA CREDITORI MAI MULT DECÂT LA DATORI 5 CÂND CERI ȘI NU ȚI SE TRECE, TE-NTORCI CU INIMA RECE 6 DACĂ N-AI SĂ MERGI CĂLARE NU UMBLA ... ceas. - Spui că nu-i - zise vecinul - și na, iaca al său glas ! Iar Nastratin îi răspunse: - Ce, tu nu crezi ce-ți spun eu ? Mai mult crezi tu pe măgarul decât chiar cuvântul meu ? CASCĂ OCHII LA TOCMEALĂ IAR NU DUPĂ CE TE-NȘALĂ Murind lui Nastratin Hogea măgarul ce îl ... văzându-l prea greuleț): - Dar ce are ghemu-ntr-însul, de vine greu la cântar ? Nastratin Hogea răspunse: - Iaca un cap de măgar ! Dacă-l mai întrebă încă ș-îi răspunse tot la fel, Socoti cumpărătorul că îl face prost pe el. Și scoțând îi dete-n mână banii cât i s-a căzut, Care ... la o parte, cu chip prea politicos. - Dar ce este asta ? zise judecătorul bătrân; - Este darul, el răspunse, ce ți-l arătam în sân. HAINA ...
Constantin Stamati - Bătrânul țăran și moartea
... Cu strălucita sa coasă Și zice: „Tu m-ai chemat, apoi, iată, am venit.â€� Bătrânul, știind că moartea nu iubește multă șagă, De tot au încremenit, Dar mai viindu-și în fire, i-au răspuns: „Eu, soro dragă, Te-am chemat ca să-mi ajuți, să pui sarcina în spate, Căci mă ... atunci, Poți să te duci Dumneata unde poftești.â€� Dintr-aceasta noi vedem că de-i urât să trăim, Însă când sosește moartea, ni-i mai
Ivan Andreievici Krâlov - Bătrânul țăran și moartea
... Cu strălucita sa coasă Și zice: „Tu m-ai chemat, apoi, iată, am venit.â€� Bătrânul, știind că moartea nu iubește multă șagă, De tot au încremenit, Dar mai viindu-și în fire, i-au răspuns: „Eu, soro dragă, Te-am chemat ca să-mi ajuți, să pui sarcina în spate, Căci mă ... atunci, Poți să te duci Dumneata unde poftești.â€� Dintr-aceasta noi vedem că de-i urât să trăim, Însă când sosește moartea, ni-i mai
... Mi s-a înăcrit cu ei! — De ce, sfinte Doamne? întrebă portarul raiului. — Nu vezi, răspunse Tatăl Ceresc, că sunt nesățioși?! Tot le-am dat, și nu se mai mulțumesc. Sănătate au, rânduială, pace și bună înțelegere la casa lor au, cu toată lumea se nărăvesc, iar acum le mai trebuie și copii. — Dă-le, Doamne, ca să scapi de ei, grăi Sf. Petre, care pune tot- deauna câte o vorbă bună pentru muritorii ce vin cu vreo rugăciune la tronul ceresc, căci, de! tot muritor a fost și el odată și știa ce sunt nevoile omenești. — Păcat că stai de-atât timp la poarta raiului! întâmpină ... a doua l-au trimis la pădure ca să aducă lemne, așa, copaci întregi, smulși din rădăcină și duși în spinare cu craci cu tot — cum se face-n lumea zmeilor. Ieșit în pădure, omul începu să se scarpine-n creștetul capului. Neam din neamul lui nu mai scosese copaci din rădăcină. El începu s-adune curpăn de prin pădure și să lege cu el copacii unul de altul. — Dar tu ce ... o aruncând buzdugane. Erau afară pe prispă douăsprezece buzdugane, care de care ...
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... precum e misia noastră... că acuma dumneavoastră știți că bietul polițai n-are și el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creștinul... TIPĂTESCU: Firește... PRISTANDA: Și la mine, coane Fănică, să trăiți! greu de tot... Ce să zici? Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: „Mai roagă-te și tu de domnul ... nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare... PRISTANDA: Ce-mi ordonați, coane Fănică? TIPĂTESCU: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba. PRISTANDA ... apoi să-l lucrăm pe onorabilul! PRISTANDA: Curat să-l lucrăm! TIPĂTESCU: Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva. PRISTANDA: Stau, coane Fănică. (Tipătescu iese în stânga) Scena II PRISTANDA singur Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica ... intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu ...
Alecu Donici - Nada și chiticul
... Un june crescut bine, Dar prea-ncântat de sine, În oarba-i îngâmfare pe loc e cap stricat. O jună frumușică ce curte nu primește, Mai mult însă cu unul prin unghiuri șopotește Și e nepăsătoare către al său bărbat... Se află pe un luciu oricând de-alunecat. Acela care-i place ... Dar mai târziu... Văd însă că sporul de vorbit M-ar da de gol la lume că am îmbătrânit, Căci vremea către toamnă se face mai ploioasă, Iar vârsta naintată de vorbă bucuroasă. Să las dar alte pilde și fabula să-mi spun, Așa precum mi-au spus-o și mie ... unda-i acea lină, De caracudă plină, Cu undițe băieții și leneșii din sat Chitici de toată mâna undea neîncetat. Unditul, ca și pânda, vrea mai ales răbdare... De multe ori pescarul în lungă așteptare La legănânda plută se uită neclintit: Ea piere; el smucește Și-n loc să tragă pește ...
Constantin Negruzzi - Potârnichea și rândunica
... la umbră sfătuiau cu întristare Asupra ticăloșiei care are a lor stare Și dintru toată făptura după a lor socoteală Cel mai cumplit era omul, fără nici o îndoială Pe lume nici că se află mai groaznic dobitoc. Rândunica s-a făcut foc: — De unde această țensură de nemulțumire plină? Eu omului (le răspunde) nu îi găsesc nici ... o vină. Această negrită pâră și acele viclenii toate Îs tot minciuni gogonate. Mi se pare că-l cunosc și că-l știu cu mult mai bine Decât oricine. La fereastră îmi fac cuibul, nime nu-mi zice nimica, Și încă când mă vede îmi zice: — Ia vezi, biata rândunică ... ai mânca Din grâu ce-a sămănat numai vreo trei firicele Ș-ai vedea cum plouă atunci haliciuri prin rândunele, Te-ași vedea mai retirată și mai cu melanholie Și n-ai vesti primăvara cu atâta veselie. Zi mai