Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MARE
Rezultatele 781 - 790 din aproximativ 2071 pentru PE MARE.
... Duiliu Zamfirescu - August August de Duiliu Zamfirescu Pe luciul fără hotare Al apelor ce-au adormit, Din fund de haosuri răsare Melancolia zâmbitoare A stelelor ce-au răsărit. Întârziat pe malul mării Eu în adâncuri rătăcesc Și prins de farmecul uitării Las jos tot lutul pământesc Și-n lumea naltului plutesc. Și când mă uit ... i văd apoi Că sunt pământuri vechi, răscoapte, Că-s plânsete acele șoapte Ce curg din spațiuri spre noi. O, lege! cât îmi pari de mare!... Ce farmec pui în toate cele!... De te-ai numi, în timp, uitare, Sau, în distanță, depărtare, Tu schimbi pământurile-n stele. Care-i privirea ...
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
... dat ochi plini de visuri, negri, mari, cu gene lungi, ți-a sădit în sânge sâmbur de dorinți necunoscute, O, credința ta e mare, dar cu-atâtea nopți pierdute, Maică, unde vrei s-ajungi? Trupul tău plin de viață n-a știut ce e iubirea, Gura ta ... — dar așa ți-a fost menirea, Lasă gândurile triste, — maică, maică, ia psaltirea Și fă-ți cruce de păcat! .................... Arde candela pe masă, cu o palidă lumină, Și bolnavele ei raze întunericu-l pătrund. Neclintită ca de piatră, EpifĂ nia se-nchină La icoanele-nnegrite, care stau ... n ispită, Și când dorul mă frământă, Dă-mi puteri de sfântă! Că-mi închin durerea ție Pentru vecinicie, Și viața mea ți-o-nchin Pe pământ. Amin. Liniștea nețărmurită iarăși sufletul i-apasă, Ce pustiu și ce tăcere! Din bogatul ei pervaz, Maica pururea Fecioară o privește blând miloasă, Cum ... podea. Ca sclipirile de spadă Fulgerele-ncep să cadă Luminând de zeci de ori, Jos: puternica armată De pădure, zbuciumată, Sus: grămezile de nori... Iar pe drum, un cal ca vântul Bate-n goana lui pământul. Printre arborii uimiți. Zboară orb, ducând ...
George Coșbuc - Nunta Zamfirei
... alerge-n zbor Acest cuvânt mai călător Decât un vânt! Ca ieri, cuvântul din vecini S-a dus ca astăzi prin străini, Lăsând pe toți, din cât afund O mie de crăimi ascund, Toți craii multului rotund De veste plini. Și-atunci din tron s-a ridicat ... nouăzeci de țări S-au răscolit. De cum a dat în fapt de zori Veneau cu fete și feciori Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai: La tot rădvanul patru cai, Ba patru sori. Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit, și din Apus, Din ... fost, Și Bardeș cel cu adăpost Prin munți sâlhui. Și alții, Doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi țesute-n flori! Iar hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. Voinicii cai spumau în salt; Și-n creasta coifului înalt Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea ... isteț Perit-au zmei din iaduri scoși! De-ai fi văzut jucând voioși Și feți-voinici, și feți-frumoși, Și logofeți. Ba Peneș-împărat, văzând Pe Barbă-Cot, piticul, stând
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... Sînt buni ca orce cîrnați, D-am avea să bem și țuică, Ar fi și mai minunați. Mai scoase el din desagă Și o lipie pe loc, Zicînd: - Șezi, nevastă dragă, Să mîncăm pe lîngă foc. Ea mîncînd întrebă: -Neică! Dar și lipii a plouat? El îi zise: - Ba nu, leică, Altă potcă s-a-ntîmplat ... s-a făcut întrebare, Și el iară a răspuns Că l-a văzut i să pare Alde nea Stan pe ascuns. Viind Stan, spuse pe altul, Altul p-altul arătă, Pînă cînd strînse tot satul, Și pe toți îi cercetă. În sfîrșit dar vorba asta Din om în om s-a-nfundat, Și află că chiar nevasia Sori-sii au ... Numai spune în ce vreme Ați găsit acești bani voi? Ea gîndindu-se în sine Îi dete răspuns zicînd: Nu țiu minte așa bine Ca pe ce vreme și cînd... Cînd cu norii... și cîrnații, Parcă era... da, da, da, De cînd ploaia cu cîrnații Mai-nainte cu ceva. Se umflă ... bătură Ispravnicii cu lipii Pentr-o vină peste gură Și le-arunca la oopii. În sfîrșit el rîzînd iară Și prostia-i ocărînd, 0 dete ...
Mihai Eminescu - Îmbătrânit e sufletul din mine
... mine mbătrânit e sufletul din mine de Mihai Eminescu Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordei pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O, tinereță, tinereța mea! Suspine n-am  ah, de-aș avea suspine, De-aș avea lacrimi, plânge de-aș putea! Durerea ... sfâșiet. Un semn abia ce poate, ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare ... Ce-arată fața mărei ce-i în mare? O foaie scrisă *** se cade C-un ocean se mișcă, c-un imperiu arde. Un cerc ce-i desemnat pe o hârtie S-arate ceea ce se mișcă-n cer, Încunjurând cu moartea ei pustie, Pământul greu cu a lui hemisfer, Care vuind ... jur de soare,-n ocean d-eter  Și toate astea într-un cerc pe-o coală: Mărimea lumei și a firei fală. Pe ce domnim?... pe cifre și pe
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff
... pentru ei! și atât mai bine pentru noi! - Ce-i de făcut? - Ce-i de făcut? - Ce-i de făcut? Toate aceste replici se urmează pe șoptite foarte repede, pe când tipul, care și-a mâncat ciorba de schembea, comandă: - Vărzî! porții mare, mî! și ărdei și vin! - Și pe urmă? întreabă băiatul. - Pî urmî, fleicî și ărdei! Până să execute băiatul comanda, tipul se scoală de la masa lui și, cu mâinile la spate ... să ne mai facă fasoane! - Unde dracul e dobitocul de D.? - E două și jumătate... - Crezi că mai vine?... E rușine să se-ntoarcă singur... Pe când șoptesc acestea tinerii noștri, tipul se scoală și, trecând pe lângă ei, cu capu-ntors fără să-i privească, iese, cine știe pentru ce, pe uscioara care duce în dosul ospătăriei. A ieșit urmărit de privirile celor trei confrați, și n-a apucat să se-nchiză ... Astfel, o amintire trecu ca un fulger prin mintea celor trei tineri confrați: cum scăpase judecătorul de instrucție din mânile amicului lor D.? foarte simplu: pe când D . îl pândea, de bună-credință, la o ușe de ieșire a palatului, d . judecător ieșise ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)
... facă un sonet endecasilab pe niște rime imposibile. Apărând Epoca joi seara la 6, eu am trimis la redacție, la ora 11, 30 de sonete pe rimele propuse. Maestrul a luat entuziasmat și mi-a publicat 5, socotindu-le cele mai bune din toate pe care le-a primit peste câteva zile și de-atunci a început să mă aprecieze foarte mult și să mă trateze ... sub pretext că vorba schimbată o să le dea o ironie superioară în genul ideilor lui Heine. Bineînțeles c-am consimțit. Subiectul poeziei era setea pe care o simțeam în dezordinea iubirilor facile și a sărutărilor venale, de imaculata puritate a celor culese pe buzele feciorești al unei soții adorate. Vă mărturisesc că eram în vorbă să mă logodesc cu fata unui consilier de la Casație. Strofa ultimă suna ... Soția marelui Caragiale, femeie de o bunătate și de o supremă distincție, era nepoata castelanului. Ea auzise că nepoata ei, născută Burelly, luase în căsătorie pe un scriitor, care avea reputația că întârzie prin berării și face piese de teatru pe ...
Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale
... cine e vinovat de această stare de lucruri ? Se va înțelege poate din rândurile dela vale. * Neînțelegerile în partidul național de dincolo au început cam pe vremea când Tribuna din Sibiu, foaia autorizată a acelui partid, pe atunci sub direcțiunea d-lor E. Brote, I. Bechnitz și I. Slavici, s'a declarat fățiș, fără de niciun înconjur, fără nicio rezervă ... în Ardeal. * Așa, d. Brote astăzi este umbra d-lui Sturdza. Cu ce mijloace însă, se va întreba oricine, a fermecat diplomatul moldovean pe diplomatul ardelean până într'atâta ? Cum se poate explica această adorație mistică pe care o are fascinatul pentru fascinator ? Lucrul nu e prea greu de explicat. D. Brote este agronom de fel; d-sa a studiat ... strălucește, și de atâta strălucire, pierde agronomul nostru vederea normală, de atâta înălțime îi vine ruralului amețeli. Amețit astfel, ieșind într'o seară dela o mare primire la șeful liberalilor, întâlnește pe d. Aurel Popovici. Radios, diplomatul dela Rășinari întinde cu bunătate mâna tovarășului său de nenorociri politice și începe să-i dea o lecție foarte înaltă ... ...
Constantin Stamati-Ciurea - Două primadone
... dreapta atârna un nor dintr-un copac rezemat de coloana unei zidiri, iar la stânga luna, făcută din o hârtie unsă cu seu și întinsă pe un cerc, zăcea aruncată pe un poloboc, de după care se ivea soarele tot din hârtie transparentă mânjită cu roșu. Pe vârful unui munte se afla o pereche de pantaloni și o căciulă floÂcoasă cerchezească. Pretutindeni prin unghere se vedeau arunÂcate oale cu boieli ... iese, el după sufler) : Cine vine? Francisco. Stai și răspunde, cine ești! Bernardo. Să trăiască regele! Văzut-ai, blestematul nu vrea să-mi deie rachiu pe datorie! întrerupe pe Bernardo o voce amorțită de după culisă. Francisco. Bernardo! Vocea amorțită. Ba nu. Mortcu, crâșmarul din colț. Bernardo (după sufler) . El însuși... (Pe scenă intră cam ceacâr un mustăcios cu voce amorțită.) El însuși, puchiosul de perciunat, mă încredințează că căciula lui Vaniușka nu face un sângeap de ... În cela rând m-ai dat de rușine, căci, în loc de a striga „Crimă! încuiați ușile!“ tu ai bârfit pe dos, strigând „Ușile! încuiați crima!“ și câte de aceste pozne îmi faceți, încât dacă puÂblicul nu ar proteja ...
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... de-a rândul, ea arde cu credință, Și zarea ei hrănește o dulce suferință În ceasurile triste de grea singurătate, Când numai vântul plânge pe uliți depărtate... Atunci ea luminează pe-un tânăr stând la masă Cum scrie și citește sau câteodată-și lasă Încet pe mână capul... Și cine știe unde, În care lumi și vremuri gândirea lui pătrunde, Când cată-n zarea lămpii ce-alăturea veghează Și-i încunună ... cresc și joacă pe ziduri și podele... Tresare visătorul atunci privind la ele, Oftând închide cartea sau lasă manuscrisul, Ca-n așternut să-și toarcă pe întuneric visul... A doua zi se scoală, se-mbracă și se duce, Dar parcă nu prea știe cam încotro s-apuce, Și-nfrigurat ... nu s-arată în chilioara tristă... De unde să s-arate, mă rog, când nu există? Așa, o vreme dânsul bolește din picioare Și nimenea pe lume nu l-a-ntrebat ce-l doare, Pân' ce-ntr-o dimineață vecinii mi-l aflară Mort în chilia scundă din strada ... și nu-i iubește nime, Ca florile plăpânde ce n-au decât o vină: S-anunțe primăvara că trebuie să vină... Dar eu n-acuz pe ...
... împărăteasa, a lăsat cu sufletul la ceasul morții ei și cu jurământ ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească, ci să ia de soție pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Împăratul o iubea, nevoie mare. Și nici în ruptul capului nu voia să se însoare de a doua oară. Un an întreg, întreguleț o plânse după înmormântarea ei ... cuminte, a lăsat cu sufletul ca împăratul, tatăl tău, să nu văduvească, ci să se însoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei. - Căutați, mai zise fata, și găsiți pe vreauna la care să se potrivească condurul mamei pe piciorul ei. - Am răzbătut, răspunseră boierii, împărății și cetăți, târguri și cătune, am încercat și la bun și la rău, la tinere și la bătrâne ... pierdea din ochi. Și în adevăr avea și ce vedea. Așa de bine îi ședea gătită, de părea că este o zână. Sclipea diamantele de pe dânsa de luau ochii celor ce se uitau la dânsa. Fiul împăratului era mândru nevoie mare! fiindcă zâna numai cu dânsul jucă cât ținu hora. Și unde se rotea