Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ȘI CU

 Rezultatele 791 - 800 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.

Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu

... Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu Lui Gârleanu de Cincinat Pavelescu Te am pe masă viu într-un portret, Cu ochii mari și dulci privind în gol, Cu fruntea ta ce pare un simbol Al vieții tale albe de poet. O cută n-ai pe frunte, nici un gând În ochi, de întristare ... așa curând! Blând, bun și visător zâmbești-nainte, Și nu-nțelegi că-n lacrima fierbinte Ce-mi arde-n ochi, tu-nvii ca un parfum, Și nici nu simți că-n doliul ce-l poartă Ființei tale clipa mea de scrum, Nu plâng doar omul și

 

Vasile Alecsandri - Năluca

... Vasile Alecsandri - Năluca Frunză verde alunică! Mircea suie pe potică Și-ntâlnește o fetică Ce purta cofiță-n mână Cu apă de la fântână: ,,Copiliță, stăi să beu, Răcori-te-ar Dumnezeu!" ,,Ba, bădiță, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu, El mi ... Că de apă nu le-i sete, Ci de sărutări de fete." Nu te teme, fata mea, Că el de s-a mânia Cu baltagul l-oi lovi, Cu pământ l-oi înveli. ,,Mergi în valea cu sulcină, Că-i găsi o cofă plină Scoasă chiar cu mâna mea, Descalecă și o bea, Bea-o toată dacă-i vrea, Da-ți fă cruce mai întăi Și suflă pe fața ei Să nu fie descântată De baba cea blestemată, Să nu aibă vreo nălucă, În pustiu ducă-s-ar, ducă! Mircea-n ... și făcea, Peste apă nu sufla, Ci la ea năvală da. Înghițea, bietul, o dată Și-l lovea dorul de fată. Înghițea de două ori Și-l apucau reci fiori. Înghițea iar de trei ori Și cădea mort între flori! Românul a păstrat multe obiceiuri ...

 

Ion Luca Caragiale - Un nou plagiat Zola

... — o știință repede, expeditivă, superficială, făcută din peticele de hârtie puse unele peste altele. Grămădești un dosar, adunând la întâmplare orice fel de note și informații. Rotunjești toate aceste peticele, potrivit cu mersul fabricațiunii. Coși toate bucățelele, mai bine sau mai rău, cu ață albă. Când toate au fost compilate, cusute și țesute, numaidecât tragi clopoțelul telefonului la librărie. A venit momentul să se împrăștie prospectele, să uruie tobele reclamei, și afișele pestrițe să acopere zidurile. Uzina literară a lui Zola e un stabiliment model. Nimic mai instructiv decât vizitarea acestei fabrici de la ... cetească in extenso remarcabila cronică literară a lui Gaston Deschamps o va găsi în Le Temps de la 12/24 mai c. Cu toată critica, însă, succesul lui Zola nu poate suferi nimic, și succesul legitimează tot, de la opincă până la vlădică. Cu Zola se întâmplă ce s-ar întâmpla și cu un mitropolit răufăcător: un biet autor modest și obscur, când imitează câteva șiruri, e pierdut; Zola ia cu lopata de unde apucă, ...

 

Ion Luca Caragiale - Șah și mat!

... agitație surdă, dar foarte adâncă, care în unele centre lua forme fățișe destul de amenințătoare pentru ordinea generală. Unul din aceste centre mai agitat era și Craiova, unde se afla prefect de județ răposatul Petrache Mănescu — un om original și amabil, credincios și devotat neclintit al conservatorilor. De la dânsul ținem această reminiscență anecdotică. La guvern era cabinetul Manolache Costache, cabinetul numit Cloșca cu pui, pentru că prezidentul se înconjurase de câțiva tineri de talent, debutanți în politică, între aceștia dd. A. Lahovary și P. Carp. Situația în Craiova încordându-se din zi în zi, prefectul este chemat telegrafic la București. Cale ferată între centru și capitala Olteniei nu era încă, așa că Petrache Mănescu vine în goana cailor pe brânci o zi, o noapte și o dimineață, și sosește-n București cu oasele pisate pe la 11 înainte de amiazi. Merge degrabă la otelul Caracaș, unde cobora regulat, își lasă sacul, și fără întârziere se prezintă la consiliul de miniștri. Tot consiliul era adunat, lipsea numai prezidentul, pe care-l așteptau din moment în moment. Până să ... Pentru ca să evite însă vreo indiscretă întâlnire, nu stă în sala cea mare; intră în una din odăițele de lături, unde seara se juca,

 

Paul Zarifopol - Recreația criticului

... crezând ferm a-ți arăta lorzi și marchize, tot astfel omul neliterar îți face figuri și drame mitocănești, în ideea că te fericește cu cunoștința unor intelectuali de supremă distincție. De aci neapărat rezultă neînțelegere exasperantă între scriitor și cititorul critic, iar neînțelegerea se rezolvă, pentru acest din urmă, în renunțare și tăcere umoristică. Povestirile dlui Dragoș Protopopescu sunt capricii de surprinzător farmec; lucru de scrupuloasă iscusință, de gust sigur, de o fantezie cu tonuri minunat variate. Istorii extraordinare, făpturi de artă de o ciudățenie în care amuzarea și încântarea fac un joc liric și dramatic de o tachinantă măiestrie. În fiecare poveste stau, abil învelite, întâmplări violente: un asasinat din gelozie; o rănire cruntă într-un viol; omorul ridicol ... ca un postav imens călcat de un croitor afară... Vara era în toi pe mare, înfierbântată de caloriferele de dedesubt ale curenților. Soarele se întrecea cu ei. Bătea de la șapte dimineața la șapte seara, cu o exactitate de dactilograf. Cu fiecare înțepătură, o nouă alarmă se mișca în masa informă, ajunsă acum mai mult o apă puhavă, dormitând ca o conspirație sub crusta lividă și ... odihnește, ne recreează, ne consolează de acei ce ne exasperează mascându- ...

 

Nicolae Filimon - Paralelism între fosta direcțiune și cele de astăzi

... a sufletului care servă de temă sau de text operilor muzicale. Adevărata dar misiune a unui teatru de operă este ca, traducînd cu fidelitate cugetarea maeștrilor și reproducînd pe scenă operile lor așa precum sînt scrise, să formeze gustul publicului, iar nu să-l strice. Printr-o critică retrospectivă și repede ne vom încerca a arăta și daca direcțiunea trecută a împlinit sau nu aste condițiuni și daca impresariul, într-un timp de nouă ani de întreprindere, a știut să se puie la înălțarea acestui adevăr. Esaminînd cu scumpătate sistemul urmat de dînsul, ne permitem, în convicțiunea noastră, a mărturisi că a fost defectuos și chiar vicios. Fără a ne grăbi ca să aprețuim cu un chip favorabil modul adoptat de impresariul actual, d. Danterny, vom face deosebirea între ambele direcțiuni printr-un paralelism cît se poate mai just. Ar ... compus de individe fără voce și fără cea mai mică noțiune de muzică teatrală și de limba italiană. În loc de un orchestru întonat, compus și condus astfel încît să poată esecuta ...

 

Mihai Eminescu - Te duci...

... Mihai Eminescu - Te duci... Te duci... de Mihai Eminescu Te duci și ani de suferință N-or să te vază ochii-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, De cum zâmbești, de cum te miști ... Și nu e blând ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. În față farmecul palorii Și ochi ce scânteie de vii, Sunt umezi înfiorătorii De lingușiri, de viclenii. Când mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău, când treci, De ... pară De-acum de ziua cea de ieri, Că nu am fost victimă iară Neînduratelor dureri, C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinți, Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minți ... numiri defăimătoare În gândul meu să-ți iscodesc, Și te uram cu-nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema, Ca azi va fi ziua de mâne, Ca mâni toți anii s-or urma - O toamnă care întârzie Pe ...

 

George Coșbuc - Oștirile lui Alah

... câmp de luptă Se pornește-un glas de jale Și-apoi multe, și-mprejur Din păduri răsar o mie,      Din câmpie Plânge-un nesfârșit murmur. Și murmurul crește-ntruna      Și deodată, Urlă-n zare ca furtuna, Și prin zarea spintecată De blesteme și de vânt Ies spahii în șiruri dese,      Grabnic iese Oastea-ntreagă din pământ. Căci acum, prin lumea lată,      Ies să jure Toți cari au pierit ... Stau gătiți, potop să plece      Și să-nece Tot pământul creștinesc. Ei, cu genele-amorțite,      Nalță mâna, Iar din bărbile-ncâlcite Iuți își scutură țărâna Și pe cai sărind grăbiți, Învârtesc dușmanii crucii      Săbii lucii, De năvală stând gătiți. Furnicând din mii de locuri,      Plini de ură; Cu blesteme și batjocuri, Strigă toți ca dintr-o gură Sfântul nume-al lui Isus, Și turbate și-ndrăznețe      Mii de fețe, Alergând, privesc în sus. Iar acum, fiind o gloată,      Numai una, Osie-ntr-această roată Se ridică Semiluna, De pe steagul ... n vânt Geme-o plângere-ntreruptă      Și se luptă; Iar ce geme e cuvânt. Și-i a lui Alah cuvântul,      Sfânt și mare! Și ...

 

Mihai Eminescu - Menire

... Mihai Eminescu - Menire Menire de Mihai Eminescu De-mi vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu mă laud, Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici v-aplaud Dară nime nu m-a face Ca să joc dup ... mă caut. Bismarqueuri de falsă marcă, Mie-mi pare cum că, parcă De iubirea nemțărimei Nici un rău nu vă înțarcă. În zădar Alsasul, Posen, Cu-a lor stare vă încarcă Ochii voștri, să pricepeți Unde duce-a țării barcă Și ce rău ne prorocește A cobirei neagră țarcă. Voi ne duceți spre pieire, Bismarqueuri de falsă marcă. Escelența, bezedeaua Cu mândrie poartă steaua Ce cu stimă i-a fost dată C-a putut a fi licheaua Ce la rus ș-aplecat capul Și la turc a-aprins luleaua Ci în loc de ștreangul care Se cădea, i-au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă ... cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă este-ntr-însul

 

Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se

... Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se Fluturi sărutându-se de Elisabeta de Wied Cu gene 'ncins-a ochii tăi Cel ce-a creiat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ți ating Cu genele-mi de tremur pline, Din ochi clipesc aprins și des – Și ast-fel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne sunt Unite-aprinsele pleoape, E par' că soarele-ar luci Și 'ntr 'însul ne-am uita de-aproape. Atunci eu sorb în ochii mei Privirea ta, și mă 'mpresoară Scântei, un râu adânc de foc – Iar genele mi se scoboară. Se face noapte 'n jurul meu! Eu pier în stângerea clipirii ...

 

Mihai Eminescu - Un farmec trist și ne'nțeles

... Mihai Eminescu - Un farmec trist şi ne'nţeles Un farmec trist și nențeles de Mihai Eminescu Un farmec trist și nențeles        Puterea mea o leagă, Și cu nimic nu m-am ales        Din viața mea întreagă. E un luceafăr răsărit        Din negura uitării, Dând orizon nemărginit        Singurătății mării. Îngălbenit rămâne-n veci ... e aproape stinsul, Când ale apei valuri reci        Călătoresc cu dânsul. Cu-atâtea tainici rugăminți,        Cu-atâtea calde șoapte, Cu-atâtea lacrime fierbinți,        Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus        Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nalță tot mai sus        Ca să nu-l poți ajunge ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>