Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CELE DIN URMĂ
Rezultatele 801 - 810 din aproximativ 971 pentru ÎN CELE DIN URMĂ.
... Pe marea asta-a vieții zbuciumată, Ce peste tot o-nvăluie misterul, De vrei să afli cale-adevarată, Ca-n roza vânturilor corăbierul, În inima ta proprie o cată. Sirene-or încerca să te înșele, Dar tu urmează-ți drumul tău spre larg. Nu te lăsa ademenit de ele ... valurilor răzvrătită turmă – Nu părăsi pe cei ce-ți sunt aproape: Fă tot ce poți ai tăi măcar să scape Și caută să mori cel
Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu
... Dar ziua lui din urmă cu drag o pomenesc; Frumos apus vestește frumoasă dimineață, Și anul ce începe tot astfel îl doresc." Așa-l doream! în lungă, în oarbă-ncredințare Eu nu vedeam că soarta zâmbește cu amar, Că vremii și durerii gătește răzbunare, L-a vechile lor drepturi uitate în ... putui a le vedea. Apoi, unde e răul? de ce și cum... cuvântul, Om nu poate să-l știe afară decât eu; Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul, Iar martor suferinții-mi e numai Dumnezeu. A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S ... l cunoaște, născută a-l simți; Și dulcele ei suflet, electrică scânteie, Mângâie orice suflet la care s-o ivi. Ades, când sunt în luptă cu gândurile mele, Muncit de-al suferinței demon neîmblânzit, Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele, Din sfere luminoase, din aer bălsămit Apoi, negură deasă lumina-ntunecează; Fantome de-altă lume șoptesc, mă înconjor; În fiecare șoaptă o muncă înviază,
Constantin Negruzzi - Uriașul Daciei
... Constantin Negruzzi - Uriaşul Daciei Uriașul Daciei de Constantin Negruzzi Eu sunt născut, ostașe, în Dacia mănoasă. Unde odinioară moșii mei lăcuia, Ei nu mai sunt acuma! numai ale lor oasă. Și naltele morminte să mai văd înc-în ea! Acolo eu lumina văzui întâia dată. Cum m-am născut, îndată tatăl meu m-a luat În vânoasele-i brațe, și la marea înghețată M-a dus de m-a scăldat. Tatăl meu p-acea vreme era vârtos ... prin nori Și cu a mea suflare fulgerile stingeam. Atuncea iubeam foarte să merg la vânătoare, Ursu-n brațele mele, înădușit murea; Prindeam în fugă cerbii, ciutele, căprioare Asta mă mulțămea. Și apoi în deseară mă răcoream în mare În spumatele-i valuri bucuros mă scăldam Călăream pe balene, și cu a mele picioare Ale ei line unde pân în fund turburam. Dar acum ieste jocuri nu îmi mai sunt plăcute, Astăzi iubesc războiul, sângele, foc, omor, Taberile ostâșiii, uciderile crunte, Chinul celor ce mor ... vie; Tirasul la genuche—și trec în drumul meu. Când îmi va sosi moartea, ostașe, să luați Trupul meu și cu cinste să-l puneți în
Ion Luca Caragiale - Leac de criză
... Să te-auză Maica Precista!... Apoi nici nu mai mergea, domnule!... Ne prăpădeam de tot!... Să vezi dumneata ce-o să curgă peste câtăva vreme în Bucureștiul ăsta pârlit: lapte și miere drăguță! Mai nainte de cinci zile, primele regimente rusești au apărut. Întâi, veneau câte puține, apoi din ce în ce mai multe, până ce, pornind în grămadă mare către Dunăre, au umplut Bucureștii. Și, în adevăr, previziunile băcanului meu s-au izbândit cu vârf și-ndesat. Sfinte Nicolae! ce ploaie, ce torente binefăcătoare de carboave și depoli asupra țării și ... armatele imperiale or fi datorit în parte succesul lor peste Dunăre armatelor noastre românești, nu puțin au datorit acel succes și binecuvântărilor sărăcimii și sărăciților din țară și din capitală. Averi întregi aproape de pieire au fost salvate; altele s-au făcut din nimic. Firește că așa trebuia să se-ntâmple. De unde lumea toată sta cu mâinile-n sân, deodată s-a pornit pe o ... împărăția. Cum pleca chiriașul, repede la loc biletul: Două odăi spațioase mobilate cu luna! Și iar: 15, 25 de poli. Până seara chichinețele erau închiriate din nou. În cârciume, în ...
Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor
... puf. După reflecțiile despre relativitatea spațiului și a timpului, cu care începe Sărmanul Dionis, Eminescu are grijă să scrie că cititorul va clătina din cap... Genialul adolescent se simțea începător al unui scris de tot nou. Și oamenii au clătinat din cap. Unii s-au și supărat; cel cu mai mult bun-simț și cu multă carte de exemplu Gheorghe Panu, publicistul, om cu diverse idei științifice despre literatură, și foarte sever poeților ... corespundea nici unei realități intime. Vrui să strig, dar îmi fu teamă de zgomot, teamă să aflu că glasul putea să nu fie al nimănui din clipa în care nu mai avea nici un sens să fie al meu. Este risipirea ființei, așa cum se face ea în vis și în singurătate. Și risipirea aceasta e poezie și e frumusețe. În această risipire, fatal, impresiile se ascut. Aceasta e logica acestei arte. Să nu ne irităm, ci, înțelept, să ne pregătim pentru plăceri și înțelegeri nouă ... știe cine o citește! mai spunem și acestea. Există cumva vreun imperativ, inteligent fondat, care să ne oprească de a scoate plăceri artistice din relativa incoerență a visului, din exagerarea impresiilor, ...
Alexei Mateevici - Căutarea lui Dumnezeu
... Căutarea lui Dumnezeu Căutarea lui Dumnezeu de Alexei Mateevici (A treia carte a Împăraților, 19, 11-13) Eu am văzut îmtunecime În cer — și surd gemea pământul. Furtuni, a ceților desime, Urlând, ducea cu sine vântul Păduri voinici, ca-n secerare, Și munți în ... acoperite Și zori, ca-n fum înfășurate, Deodată ochiul mi-a zărit; Și tresărind cu frică mare Spre cer am îndreptat chemare, Dar urma sfintelor picioare Eu nici aicea n-am găsit. Și iarăși văd minune nouă: Roș-sângeratic cerul arde Dintr-însul ploi de fulger plouă, Ducându-se ... liniște cerească; Sunt plin de sfinte presimțiri -- La răsărit încep să crească Lumini de aur, străluciri. Dorința tainică mă face Acolo sufletul să-mi zboare: În raze vii, strălucitoare, În sfântă liniște și pace, Eu, împăcat, voios Îl simt Pe Cel din
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... piatră. O albie cu apă de nălbit. Lângă puț, o salcie pletoasă. Ograda domnească, cu arbori și copaci bătrâni, înconjurată cu ziduri vechi. Jețuri, scobite în piatră, la umbra copacilor. În fund, o parte din orașul Suceava și valea râului Suceava șerpuind dinspre munte. E o zi de toamnă. Vântul suflă. Frunzele cad. Scena I IRINA, REVECA, BĂLAȘA, ILINCA, ILEANA ... suflarea din țară că a fost cu voința lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele, și lăudat să fie numele lui în veacul vecilor. TOATE: Amin! REVECA: În patruzeci și șase de ani, treizeci și trei de bătălii, două fără izbândă și treizeci și una de biruinți! El să trăiască, și Moldovei i ... aprozi în haine împodobite. ȘTEFAN: Ce e tăcerea aceasta, fetelor? Parcă sunteți pui de găină când trece uleiul... Parcă sunteți un stol de vrăbii încremenite în stuhăraia din iazuri când aude chiotul... Parcă sunteți niște flori de luncă când n-adie vântul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeriți... Veniți să vă blagoslovesc ... risipit... Pe una o văd... pe cealaltă... Scena V ȘTEFAN și MARIA. DOAMNA MARIA: Stăpânul meu, toamna a sosit, soarele apune trist și, în ...
Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F
... cale El atât de mult doritul rege-al visurilor tale Îți păru că de când lumea îți era știut și drag... O, de câte ori, în urmă, de cu vreme stând în prag Și uitându-te în cale-i, cu ochi lacomi și fierbinți, L-așteptai, sfârșit să puie dulcii tale suferinți, Și mureai pân să se stingă razele în asfințit. Mai curând să vie sara, când, sfios, al tău iubit În poghiaz fără rost, rătăcind în voie. Se rupea din întuneric... Ah, cât de încet mai vine, Îți ziceai zărindu-i umbra. Pân s-ajungă lângă tine, Îți părea o veșnicie de-așteptare și de ... l. El s-apropia ușor... Tresăreai, înfiorată ca de-un farmec din povești, Și nemaiștiind ce cugeți și-n ce lume mai trăiești, Îi cădeai în brațe, moale de-a plăcerii dulce lene. Ca un flutur prins în pară tremurau a tale gene De atingerea și focul pururea-nsetatei guri. Când steteai a ta iubire pân la moarte să ... inimi și le-ngheață, Risipind atâtea visuri și atâtea jurăminte, Și cum râzi singur de tine când îți mai aduci aminte Ce clădiri durai vieții din
Antim Ivireanul - Cazanie la Vovedenie Bogorodițe noemvrie 21
... a lăcui într-însa 12 ani sfânta sfintelor cea adevărată, adecă sfânta Fecioară, care au născut mai presus de fire pre sfântul sfinților, pre Mesiia cel făgăduit. Și cum că să închipuia besĂ©rica acĂ©ia ceriului iaste lucru dovădit, căci ia iaste ceriul cel adevărat carele au răsărit pre soarele dreptății și în pântecele ei au lăcuit ca întru al treilea ceriu o față a sfintei troițe, Fiiul și cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, adevăratul arhiereu ... te veselĂ©ște într-însa, că am cunoscut cu adevărat că s-au apropiat mântuirea lui Israil, carĂ© va să vie înfățișat să se nască din tine. Întră preacurată, voioasă și vĂ©selă, de te fă lăcaș desfătat preaînălțatului Iisus carele iaste mântuitoriul lumii. Întră în locul cel ales, cĂ©ia ce ești aleasă mai înainte de vĂ©ci, ca să te hrănești cu hrană cerească, carea va să-ț fie trimisă de ... cu acĂ©ste puține cuvinte ce am zis, înțelĂ©gerea noastră cea de pre urmă iaste cum că pentru 2 lucruri au întra sfânta Fecioară în Sfânta Sfintelor: una pentru ca să se curățească de păcatul
Alexei Mateevici - Fie voia ta!
... Bieților copii, săracii, Mi-au luat de tot puterea Ș-am lăsat pe biata mamă De copiii ei să cate, Cui să-i fi rămas în grije?" Și aude ea răspunsul: ,,O, voi, minți întunecate, Văd că nu-nțelegeți firea, Nici pricepeți voi cuvântul Care stăpânește lumea Și tot cerul și ... vreo câteva minute Află piatra poruncită Și cu ea la ceruri pleacă, Tot gândindu-se că oare Cu ea Domnul ce să facă? * Dumnezeu ședea în slavă Luminoasă, lucitoare, Primprejur luciri de aur Mai frumos decât în soare! El privește mersul vremii, Taina de puțini pătrunsă Și zidește viitorul Cu-ntocmeala lui ascunsă Și ia-n seamă isprăvirea, Veacurilor trecătoare, Ce se ... De gândirea omenească! Și ce n-au putut pricepe Învățații-o viață-ntreagă Dumnezeu, dacă voiește, Într-o clipă tot dezleagă, Tot așa au fost din veacuri, Tot așa au fost să fie, Dar puterea nevăzută Taină va fi pe vecie... Moartea lângă tron așteaptă Pân' ce Domnul către dânsa Cu ... venit?" — ,,Da, Împărate: Am adus piatra cu mine". — ,,Ai adus-o din adâncuri?" — ,,Din adâncuri, Doamne!" — ,,Bine! Acum frânge-o drept ...
Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb
... aceea, are voie din partea mea să se ducă, ca să împlinească voința cea mai de pe urmă a moșului vostru. Atunci feciorul cel mai mare ia îndrăzneală și zice : — Tată, eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că sunt cel mai mare dintre frați; de aceea te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de călărie, ca să și ... mila Domnului: "Lac de-ar fi, broaște sunt destule". Numai aș vrea să știu, cum rămâne cu moșu-tău. Așa-i că ne-am încurcat în slăbăciune? — Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă vrei. — Ai toată voia de la mine, fătul meu, dar mare lucru să fie de nu ți s ... Fiecare pentru sine, croitor de pâine". De-i izbuti, bine-de-bine, iară de nu, au mai pățit și alți voinici ca tine... Atunci feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și primind și el carte din mâna tată-său către împăratul, își ia ziua bună de la frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și merge ... ...