Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 801 - 810 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... umbra evreului, lipită pe pereți, îl urma parecă... Într-o căsuță mică se vedea prin fereasta colbăită și afumată arzând un muc. El s-apropie și bătu încet. Un bătrân cu barba sură și lungă apăru în prag. Erau Ruben și Levy. ― Le-ai adus, zise el încet, și ce face Hagar a mea, ginere? zise el încet, Hagar cea frumoasă! ― Hagar? Mă numești ginere și-ntrebi ce face Hagar? întrebă cel tânăr oțărât. ― Și de ce nu, ginere? Pentru c-am vândut pe Hagar creștinului? Ți-oi plăti pentru c-am vândut femeia ta ― și nu este Hagar a mea în turn? Sărmana Hagar! ― Și de ce nu mi-a trimis-o înapoi creștinul? zise cel tânăr și o lacrimă îi udă ochii, aș fi primit-o înapoi... N-aș fi fost supărat. Eu sunt un evreu sărac și mi-era dragă... Ce-mi pasă mie că ea câștigă bani și altfel, numai să fie și a mea... Să mi-o [fi] vândut pe jumătate preț, ca o haină veche, aș fi cumpărat-o napoi... De ce s-o închidă... ― Pentru că-i a lui ...
Mihai Eminescu - O stradă prea îngustă
... Mihai Eminescu - O stradă prea îngustă O stradă prea îngustă de Mihai Eminescu O stradă prea îngustă Părea că se făcea  Și case lungi și negre Pe două părți era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar  Eu trec încet și fluier În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. Și simt cum că de brațu-mi Un braț ușor s-anină  Și simt că mâna-mi strânge O mână dulce, fină. Răsună miazănoaptea Din turla neagră, veche  Suntem atât de singuri Și suntem o păreche. Căci tu ești, tu iubită! Și am dorit, ah, cât! Să fim odată singuri Și iată-ne-n sfârșit! Nici știi, copilă dulce, Câte pe suflet am! De când te întâlniră Ochii mei, te iubeam; Mi-erai atât de dragă ...  Încât credeam adesea Că trebuie să mor! O, în sfârșit!... Copilă, Și ai venit  chiar tu! Am așteptat norocul  Norocu-acesta nu . Cum dete preste mine? Cum
Ion Luca Caragiale - Cronica (Caragiale)
... mi încep cronica. Ziceam că Conul Gugumano este un... un... Mi-am pierdut șirul !... Am început rău ! Să încerc a începe din nou și mai bine, de se poate. Să vedem ! Se culcă despre ziuă obosit d'atâta lucru, și se deșteptă a doua zi târziu, mahmur ca un bașibuzuc și ursuz ca un cazac. Se spălă și se așeză la dejun. Pe semne, l'o fi supărat vr'o purdalnică de măsea, că trecu cu cinci litre fără una peste porția obicinuită ... ești deșteaptă. Toată lumea e indignată. Pălăria șade mereu pe capul lui conu Gugumano, și dânsul trage din țigară ca un șarpe, sughițând, câte odată,... ca dupe masă. - Mă rog, reia dânsul, unde este nepoata ăluia ? - și arată pe fecior, care stă în picioare la ușă. - Uite-o în fund, coconașule, zice feciorul. Vino, Marițo, de sărută mâna conașului. Asistenții își mușcă ... cinstind cu cuvântul pe profesoară, îi zice: - Madame, să faci bine să treci pe fata asta cu premiu întâiu în clasa treia: este nepoata ăluia - și arată pe fecior. Apoi, trăgându-și gheata și sughițând încă odată cu ton, își aruncă țigara aprinsă pe scânduri ...
... George Coșbuc La Saint-Germain de mult s-a dat Signal, că s-a deschis de-acum mormântul. În sânge Noaptea și-a scăldat vestmântul, Să-l pue giulgiu pe morți. Și spintecat De plumbi, gemea Parisul, cum în sânge Un laș rănit să-ntinde și să strânge Cu răgnet svârcolind mișelu-i trup, Când dinții lui cei plini de spumă rup Din putreda lui rană. Și-n vreme ce Parisul, plin De fum, murea, nepregătit să moară, Carol în Toullerii cânța-n vioară Încet și plângător, un cald suspin Ca ruga unei mame la mormântul Copiilor. Simfonic sună cântul; Iar ochii lui zîmbesc de-un cald fior, Dar tot mai mult își pierd seninul lor ... toți Pricepi ce-i asta Enric?â€� Cu pașii largi și tremurând Ca o moul beat de-o clipă bestială, Carol trecea înviforat prin sală, Și-n urmă pept la pept cu Enric stând L-a prins de braț: „Și tu, de care lege? Ești hughenot și
Nicolae Filimon - Despre noua trupă italiană
... bună regulă la împărțirea rolelor, ca să nu ne mai vedem siliți a asista la profanarea celor mai sublime creațiuni ale nemuritorilor maeștri, cum avurăm nenorocirea a o vedea aceasta în stațiunea espirată la operile Lucia di Lammermoor și la Il barbiere di Seviglia . Cerem, și avem mare drept a cere, ca să ne pre-noiască repertoriul, căci cel de astăzi s-a învechit atît încît nu mai deșteaptă curiozitatea publicului. Cerem iar ca acele patru opere noi ce se obligă prin contractul încheiat cu guvernul a le reprezenta în cursul stațiunii viitoare să fie de acelea ... ieșită din sînul românilor și ale căria tendințe nu putem crede că vor fi altele decît acelea de a servi bine pe publicul și a-și face tot într-un timp și interesele sale, căci beneficiul acordat de guvern și foloasele ce dă teatrul nostru îi permite a împlini aceste condițiuni în toată întinderea lor. Suntem în timp de progres și de reforme radicale ...
... reporter grăbit. Bine închis în bunul-simț francez, tânărul normalian era izbit de păcatele unei lumi cu totul străine lumea unor robi seculari ai turcilor și n-a văzut decât păcate și uriciuni. Multe din acestea le-a văzut bine. Gebhart confirmă foarte plauzibil pe About, și acum Teodor Scorțescu pe Gebhart, tot atât de plauzibil. Amintim aceasta, pentru că Popi va stârni, mai întâi și irezistibil, curiozitatea cititorilor prin partea ei informativă. Adică: pe care cititorul în general binevoiește să o considere ca informativă. Însă aceasta e o confuzie. Arta nu informează. Când nu e pur fantastică, ea, inevitabil, operează și cu date sau imagini care, în experiența noastră practică, sunt firește localizate în timp și în spațiu. Dar, pentru că artistul a nimerit să treacă prin Atena, o nuvelă lucrată din impresii de acolo nu devine cu nici ... dovedește instinctele artistului de energică vocație, siguranță de virtuoz deplin rutinat. Prezentarea ingenioasă a motivelor, amplificarea lor prin insistențe savante, abilitatea în tranziții și contraste, echilibrul delicat între plastic și dramatic, unitatea în care sunt atât de corect ținute culori și ...
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... în argint lucrate. Îi urmez panțirii ce pe cai în spume, Ca ușoare vânturi, lunecă prin lume. Călărașii țării pe vânoși fugari, Îmbrăcați în zale ca bătrâni stejari. Între toți curtenii pasă cu mândrețe, În veșminte d-aur, cu frumoase fețe. Apoi toporanii de securi armați Și codrenii ageri și de toți stimați, Ziși și pieptul țării, căci aveau chemare S-apere Moldova de oștiri tătare. După dânșii pasă sprinteni vânători Renumiți în lupte ca săgetători. Și tunarii țării toți în negre poarte, Pestrițate-n roșu, crud simbol de moarte. Mai veneau în urmă oști de mercenari, Cei cu fruntea mică, ce ... spume, Dintr-o gură-n alta trece mândru-i nume. S-a luat seraiul. Sabie și foc, Pradă și urgie fulger acest loc. Cum prin vijelie sună felurite Vânturile nopții, printre stânci trăsnite, Ploile muginde, tunetele-adânci, Râurile turburi ce cobor din stânci, Astfel se înalță sunetele d-arme ... Merge către Ștefan; în genunchi se lasă, Își ridica vălul: ochii lăcrimați D-o durere mare par împovărați. Pe bălaia-i coamă flori apar voios Cum lucește p-aur smalțul grațios Și cum ...
Ion Luca Caragiale - Cronici literare
... ce va mai fi prin aceste locuri, unde astăzi se rădică mândra noastră cetate, micul Paris al Orientului, când se va omeni de Pasagiul Român și de admirabila lui arhirectură, cum se pomenește azi de Grădinile Suspinse ale Semiramidei [1] , poate că amintirea se va datori în mare parte celebrității lui Christorian și atâtor alții de specia sa. Da, doamnelor și domnilor; Bucureștii — dacă nu mă-nșel — este fericita lui patrie. - Cum se poate, — vor striga depărtatele generațiuni cârcotașe și neîncrezătoare - Bucureștii era patria acestui Homer al satyrei? - Da, amabili descendinți — va răspunde Chronica, — așa era măreața cetate binecuvântată de Omniputintele [2] : fecunda ... fizic, închipuiți-vă un băiat cât se poate de bine, afară de o cam prea dezvoltată porțiune de cărnuri, ce[e]a ce, cum zic unii, denotă, în rațiune dreaptă, lipsa substanței neponderabile care, dupe metafisiciani, constituie, împreună cu materia, ființa umană completă. Ca morale, este un june plin de talent și viitor, o stea care promite, un soare pentru cerul întunecat al literaturei contimpurane, un fel de cap de școală, o producțiune fenomenale a timpului ... ce noi resorturi literare!... ...
... Dimitrie Anghel - Măgheranii Măgheranii de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 18 ianuarie 1904 Au înflorit iar măgheranii și n-a prins nimene de veste, Și-acum se trec, cum trec pe lume atîtea vieți ce pîn'la moarte S-ascund în numărul mulțimei și umilite stau deoparte, Cum sta între surori sfioasa cenușăreasă din poveste. Tăcuți și triști, se trec în taină, cu fruntea în pămînt plecată, Și nici o mînă către dînșii nu se întinde ca să-i rumpă, Căci fetele așa-s făcute ca să le placă haina scumpă Și ei, sărmanii, n-au nimica să poată-ademeni o fată. Dar cum mor formele spre seară, și crește luna fără veste, Un miros blînd, cum nu-e altul, pătrunde-atît de cald și dulce, Că fetele, uitînd de noapte și că e ceasul să se culce, Rămîn pînă tîrziu pe gînduri, oftînd cu dor lîngă fereste. Oftează fetele, și nu știu, a doua zi de dimineață, Cînd se coboară în grădină, că-n biata floare cenușie Ce se ascunde umilită, e-atît ...
Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele
... Ion Heliade Rădulescu - Muştele şi albinele Muștele și albinele de Ion Heliade Rădulescu Judecată foarte mare oarecând s-a ridicat Între muște și albine, încât lumea-au speriat. Muștele zbârniau tare Și, prin probe vederate, După gust și demâncare Demonstrau ca avocate Trecute prin doctorat (Căci aveau și ochelari, Ca toți docții cei mai mari), Demonstrau învederat, De la una pân' la mie, Că se trag din carne vie Și că tabăra le-e leagăn Și botezul lor în sânge, Că-ntrețin și bărbăția Supărând pe cel ce linge, Căci ele ciupesc eroii Și-i deșteaptă la rezbel Și-i invită la măcel; Ele-mpung și-ndeamnă boii La cărat, la arătură; Ele cailor dau ghes La suiș spre culmătură, Și că unde-o fi să fie, Mai curat și pe-nțeles, La-mbuibări călugărești, La ospețe-mpărătești, Ele mare au protie: La dulcețe, la plăcinte, Cu dreptul de prezidinte Ele-ncep de căpătâi, Ele ... se pune poponeață Peste tot ce-a viețuit, Peste tot ce s-a mâncat, Pe orice s-a cheltuit Și-n colibă, și-n palat. Prin deci dar argumentau Și așa învederau: Cum ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... i în privirea minunată Însuflețire prorocească, În fața blândă, luminată, Nu vezi mărie îngerească... Îi cade-n valuri părul moale În două despărțiri pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a bunătății În ochii nimănuia nime Nu vede-n clipele vieții. Ca un răsuflet al tăcerii Trecut-a printre toți mesenii Și, ca în groaza-nfiorării, Au împietrit izraeltenii; S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită ... i-a trimes Spre folosire Domnul sfânt, Și cum în zorile vieții Spre viitorul ei necaz, Din scârnăvia răutății Ea bea în fiecare ceas...