Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN URMĂ
Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 1420 pentru DIN URMĂ.
... De când tu mă cați mereu?" ,,Ba, ferească Dumnezeu! Nu-i asta, drăguțul meu. Dar un plâns m-a apucat Că pe fetele din sat Grea urgie a picat! Că știi, frate, un mârzac A sosit de la Bugeac Și prin țară face jac. [2 ... ar potoli cel foc, Apoi adă-mi haine dalbe, Cusute cu firuri albe; Adă-mi și armele mele Ce lucesc ca niște stele. Apoi cheamă din câmpie Calul meu de voinicie Care plânge când mă vede, Și de-i zic că mor, nu crede!" El în lapte se scălda, Cu busuioc ... ades năvăliri pe pământul Moldovei și cășunau cumplite rele locuitorilor români, arzându-le satele, prădându-le vitele și răpindu-le nevestele și fetele. Asemenea românii, din partea lor, dădeau năvală în Bugeac și-și răzbunau cu foc și cu moarte. În balada lui Doncilă, tătarul Crâm Hogea cere tot în silă ... acea epocă de vrăjmășie, unde omul nu era sigur de azi până mâine, și în care el se găsea într-o luptă necurmată cu dușmanii din țările vecine. ↑ Aceste patru cuvinte formează un adevărat model de repezimea calului. Ogarul e mai iute decât iepurele, pasărea mai iute decât ogarul și ...
Alexei Mateevici - Cuvânt împotriva beției
... ochii tăi spre cap și spre pahar, mai pe urmă vei umbla mai gol decât pilugul. Și apoi vei fi ca cel mușcat de șarpe, din carele se varsă veninul“ (Pild. lui Solom. 23, 31—32) Iată la ce cale, creștinilor, aduce beția! Iată ce folos dobândește bețivul din beție! Că umblă mai gol decât pilugul și apoi, din pricina spirtului otrăvitor, se face ca cel mușcat de șarpe din care se varsă veninul. Așa ne spune nouă Sfânta Scriptură, care nimica strâmb nu vorbește, ci toate le vorbește drept și adevărat: că cerul și ... trece, iar din Scriptură un cuvânt în zadar nu va trece (Matf. 5, 18). Mulțime de curse întinde diavolul spre înșelăciunea și pierzarea oamenilor, dar din toate cursele lui cea mai rea și mai vicleană este beția, pentru că ea este rădăcina tuturor păcatelor, că cui este vai, cui sunt gâlceve ... munca iadului. Trupul îl vatămă cu veninul băuturii, care, vărsându-se prin tot trupul omului, îi strică sângele și îi aduce bețivului slăbiciuni și boale, din pricina cărora se face neputincios și netrebnic și pentru gospodăria sa, și pentru obște, și pentru patrie și este nu mai mult decât o greutate ...
... înger, ce durere al tău suflet a atins De s-a-ntunecat deodat-a ta privire râzătoare. O femeie din mulțime a-nălțat cu nepăsare Ochiul ei cel trist și rece, fața-i jun-adânc pălită, Una din acele ființe, cu adânc dispreț privită Din pierzarea ei ș-aruncă ochiul bolnav, negru, mare. Fără de nici o speranță curge viața-i otrăvită De eternă remușcare, de dispreț, de sărăcie, Nici ... Tu? Unde te-apropii, codrul se preface în grădină, Întristarea -n bucurie, bucuria-n fericire, Secolii coroanei tale cu regala strălucire Pot s-ardice grâu din piatră și palate din ruină. Ea? Născută în cămara unei sărăcii obscure Și obscene; niciodată glasul blând al rugăciunei, Mila mamei, voia tatei n-a-ndrumat sufletu ... gândește-n sine, cei ce-azvârl cu pietre-n mine Cum că drept și bun veghezi tu zic asupra tuturor... Vars-o rază, numai una din eternul tău amor Într-a sufletului noapte și în inima-mi de tină! Pulbere-s făr- de voință, inima mea pustiită Ah! nimic ... ...
Friedrich Schiller - Resignațiune
... Friedrich Schiller - Resignaţiune Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și ... viitoare O, dă-mi junețea ta! Nu-ți dau nimic acuma făr d-astă îndreptare. Luai avizu-acesta pe viața viitoare Și îi jertfii plăcerea din tinerețea mea.  Dă-mi mie-acea femeie scumpă inimei tale  Dă-mi mie Laura ta! De gropi dincolo-amaru-ți luce cu-ncămătare ... recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție  Acum m-arunc la tronu-ți ... Numa-n a tale bunuri credeam cu frenezie, Acum cer recompensa-mi, divin răsplătitor!  Eu îmi iubesc copiii cu Ä�gală iubire! Din sfere nevăzute zise-un geniu divin. Sunt două flori  el zise  ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire ...
... Mihai Eminescu - Resignaţiune Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și ... viitoare O, dă-mi junețea ta! Nu-ți dau nimic acuma făr d-astă îndreptare. Luai avizu-acesta pe viața viitoare Și îi jertfii plăcerea din tinerețea mea.  Dă-mi mie-acea femeie scumpă inimei tale  Dă-mi mie Laura ta! De gropi dincolo-amaru-ți luce cu-ncămătare ... recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție  Acum m-arunc la tronu-ți ... Numa-n a tale bunuri credeam cu frenezie, Acum cer recompensa-mi, divin răsplătitor!  Eu îmi iubesc copiii cu Ä�gală iubire! Din sfere nevăzute zise-un geniu divin. Sunt două flori  el zise  ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire ...
Vasile Alecsandri - Iașii în 1844
... robul unui plan și, în urmare, de a alerga țintă pe linie dreaptă până la țelul propus, fără a se abate din cale și făr[...]ndrăzni de a ieși din rolul de mașină drumeață. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice înrâurire străină, urmează numai capriciilor vremelnice ale închipuirii și care ia ființă fără ... aceasta mi-i zice poate că un bun călăreț trebuie să știe a stăpâni zburdările calului său; dar oi răspunde și eu că din toate lighioanele lumii, condeiul este cel mai greu de cârmuit și că ades e răsturnat cine vrea s[...]nfrâneze. Ori și din care parte vine străinul la Iași, vie despre Dunăre, despre Prut, sau despre Siret, i se înfățișează de departe o panoramă măreață și vrednică de ... pân-în vale, se întinde ca o pânză albă pe șesul Bahluiului și merge de se pierde în sânul târgului. Priveliștea de aici este una din cele mai frumoase și mai minunate din țările noastre, unde sunt atâte priveliști minunate și frumoase. Nu oi descrie-o însă pentru ca să nu stric impresia ce are a simți
... neclintită nimicește în orice evoluțiune a spiritului rezistențele mai ușoare. Dacă dar în aceste rânduri de introducere am amintit o luptă acum împăcată din mica noastră mișcare literară, nu este pentru a redeștepta violența vechilor dezbateri, ci este, din contră, pentru a ne arăta bucuria că, întru dezlegarea multelor întrebări ce mai sunt la ordinea zilei pentru vorbirea și scrierea românească de ... și cuvintele ei proprii și că acestea trebuiesc cunoscute și trebuiesc deprinse. Mai toți știm pe dinafară fraze din Voltaire și din Alfred de Musset, din Schiller și din Heine. Dar dacă este să vorbim și să scriem bine românește, trebuie neapărat să ne dăm osteneala de a cunoaște și Biblia română ... în contra acelor neologisme de prisos, care se strecoară prin scrierile noastre fără a bate prea tare la ochi și ne înstrăinează limba din ce în ce mai mult de la înțelesul ei popular. Pentru ce să zicem, d. e.: este suficient, cuvânt pe care nu-l înțelege nici ... Tot așa va trebui să zicem „a ajunge la ceva“ în loc de a parveni, sau, cum scrie dl I. Popescu ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Lui N. Nicoleanu
... Cât e june, omul plânge; Și râzând-plângând, Cântă cântece nebune, Cântă cântece de sânge, Cântă vrând-nevrând! Râsu-i o speranță plină, Plânsu-i urma de speranță Ruptă din apus: Iar speranța-i o grădină D-unde cântecul se nalță Drept la Cel-de-Sus! Însă iată fără veste Focu-n spuză se preface ... ce-ți place în natură, June cântăreț, Nu-i așa precum se pare! Totul merge cu măsură! Totul are preț! Ziua zboară, noaptea vine; Când din marea vieții june Vei sosi la mal, O să vezi și tu ca mine, Și ca mine tu vei spune: Sarbăd carnaval! Pân-atunci râsul ...
... Veronica Micle - Uitarea Uitarea de Veronica Micle Convorbiri Literare , XV (1881), nr. 9 (1 dec.), p. 356 Ai sosit, dulce uitare, Din cumplitul meu necaz Și din dragostea cea mare Nici o urmă n-a rămas. Și-n aceste ceasuri line, Eu cu suflet liniștit Cugetându-mă la tine Mă ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... te căiește, și oftează, Dar te ia frumos de mână, și te-aruncă în noroi. Ea știa prea bine aceasta, și supusă la poruncă Își urma osânda vieții într-a vițiului muncă, Iar Frineie, despletită, își făcea un piedestal Dintr-a corpului osândă, dintr-a vorbei ... c-ar fi râs și-atuncea încă... Inima i se schimbase în prăpastie adâncă, Pe-ale cărei margini triste nu mai crește iarbă chiar. Și din care nu reurcă nici răsunetul afar'. Unde se gândește, însă, stând în jețul ei trântită?... Fața ei odată mută e acuma-nsuflețită... Iat-o... Pare ... dintr-o tainică-adiere... E murmurul plin de șoapte al pârâului duios... E o voce ce șoptește, ca să-și uite de durere, Un refren din câte-un cântec simplu și copilăros. Însă, fiecare notă, e o perlă care scapă De sub degetele albe ce alunecă pe clapă Ca să meargă ... dau ocoale neîncetat; Mumă-sa-n pridvorul verde o privește cum se joacă, Fetele vin la fântână, pe când popa-n toacă, toacă La biserica din sat. Soarele pe după dealuri cu încetul se ascunde Și aruncă o privire poleită peste unde, Roata morii se-nvârtește, vântul suflă prin zăvoi, Turmele ...
Mihai Eminescu - E împărțită omenirea...
... viermele-ndoielii, Copil e ochiul lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptățească; Căci buni și răi trăiesc în tine, Cuvântul tău e calea lor ... ta ei nu se-ntărât Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii, Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire  Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând ...