Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE ACOLO
Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 922 pentru PE ACOLO.
Ion Luca Caragiale - Prea sărac
... place către primăvară Să mănânc ochiuri cu spanac. — Și nici spanac, nici ochiuri simple Nu pot să gust... sunt prea sărac! În post simțesc, pe la Teatru, Dureri de inimă. Ce fac? Nu pot să intru und-se iese, Roșind îmi zic: „Sunt prea sărac!â€� Atunci — o ... L-aceste strofe un capac... Aș vrea o inspirațiune, Nu pot sfârși... sunt prea sărac! Alerg atunce pentru rimă La Dicționarul lui Cihac... Vai! Nici acolo nu se află, Și bietul Cihac e sărac! De ce nu vrei tu, soartă sumbră, Zâmbind, să nu mai fiu sărac? Cum aș dormi acum ... să cunoască și altă lume această veselă satiră, fără multe pretenții, scrisă de marele dramaturg într-un moment de extremă veselie, împreună cu subsemnatul care, pe cât îmi aduc aminte, nu eram tocmai trist și nicidecum indispus. Ca să se știe și mai bine ordinea în care am colaborat, pot spune ...
Cincinat Pavelescu - Ultima verba (Pavelescu, 2)
... Cincinat Pavelescu - Ultima verba (Pavelescu, 2) Ultima verba de Cincinat Pavelescu Pe groapa mea, prieteni, să nu fie Nici monumente-n marmură sculptate, Și nici cavou de piatră cenușie; Căci n-am iubit sclavia din palate. Mormânt ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... a ținea și ce-i de-a mai crede. PĂ¡rtnicii să hulesc, să defaimă, Să luptă, să gonesc și să sfarmă. Jidovul pe toți goi-urgisește Și, de-ar putea i-ar strânge cu totul, Ca pe filisteni, că socotește Că așa-i porunci SavaĂ³tul!... Pe musulmani Coranul învață A lipsi pe ghiauri de viață. [9] Creștinul pe necredincioși încă Ardea, cum incviziția sfântă Îi arde-acum. Toți vor ca să vincă Ducând pe cei ce nu cred, la țântă, Nu cu dovezi încredințătoare, Ci cu măciuca și cu topoare. Toți acește să mustră-între sine A cui ... Din sine sângur, nici rea, nici bună, Precum nici poate să să zică Că din firea sa-i rea ună ș-alta, Căci o pricină pe toate strică Și pe toate direge-o unealtă, Adecă-obiceaiurile bune Sau rele, direg pe-alte, strică pe-une. [14] Un popor blând, spre-îmbunătățite Năravuri învățat din pruncie, Măcar supt ce legi învolnicite, Măcar supt ce slobodă domnie, Totdeuna va fi bun ... Cel mai înțălept încă rămâne În urmă-om pătimaș ca și noi: Și deacă-i vom da bici să ne mâne Încătro va vrea, ca pe ...
Constantin Stamati - Imnul lăutei românești
... sumeție, s-au încâlcit pintre ele... O, lăută românească! cine poate să deștepte După timpuri vechi trecute încântătoriul tău sunet? Sau vei fi cu-ndelungare acolo în frunziș mută? Ori când vei face tu iarăși ca să zâmbească eroul De plânsul și îngrijirea logodnicei părăsite!!! O, lăută a Moldovii ... al oaspeților cântec, tu consolai cu duință Dragostea misterioasă a româncelor fecioare. Tu celebrai cu putere biruințele faimoase, Tu frăgezeai ca un farmec pe românii cei mai aprigi, Tu umpleai de bărbăție pe cei fricoși în răzbeluri; Iar când tăcea lăutarul, toți se cufundau în gânduri, Căci ca tine cine altul, o, lăută mângâioasă, Putea serba mai bine ...
... III (1902), nr. 90 (26 Aprilie), p. 1. ImÄ terminasem studiile juridice și-mÄ făceam practica prescrisă de lege pentru censura de avocat. Intre clienții pe carÄ îÄ primisem de la principalul meÅ, era și o femee care trăsese în judecată pe mama eÄ pentru partea ce i se cuvenia din moștenirea rÄ•masă de la rÄ•posatul eÄ tată, vre-o 400 florinÄ. După ce procesul ... țÄ averea. Fiind-că n’are ce să făcă cu ea, el ți-o lasă dar te lĂ©gă cu hipotecă de îÄ rămâi rob pe tĂ³tă viața și munceșci numaÄ pentru dînsul. Luând informațiunÄ, m’am încredințat, ca ceÄ treÄ tovarăși legaseră ast-fel pe toțÄ săteniÄ maÄ nevoiașÄ. Termenele de plată eraÅ puse în Ianuarie pentru-ca până pe timpul secerișuluÄ creditoriÄ să pĂ³tă avea titlul executoriÅ, și eÄ nu ținĂ©u să fie achitațÄ în banÄ, ci Ă³meni generoșÄ, se mulțumĂ ... viețuire fără de frîÅ, și din z i în z i se sporesce numÄ•rul celor ce nu maÄ aÅ nimic , nu sînt stăpânÄ nicÄ pe propriile lor puterÄ și sînt mânațÄ spre ură neîmpăcată. RomâniÄ aÅ înființat băncile lor, ca să se răscumpere uniÄ ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV
... măiastră, prin o minune, Piere ca dracul de crucea sfântă. Lui Parpangel rău cărțile-i cântă. O, fericite veacuri trecute, Când să mai pogorea câteodată Pe pământ oamenilor să-ajute Sfinții, ori ca pe cei răi să bată Sau pe credincioși să mângăiască La scârba și nevoia lumească. Acum pare că ceriul de lume Ș-au uitat cu tot, nice mai bagă Samă de-oameni ... Sau a jelui făr-ajutare Ș-așteptând pănă vor fi surpate A noastre beserici de păgâni, Ci să-ajutăm și noi pe români!... Drept aceasta, Spiridoane, dară Luând voinicii noștri în soție, Pe JĂ²rgiu și pe Medru, gios te pogoară Ș-ajută lui Vlad în bătălie. Așa gândesc eu că-ar fi mai bine, Însă n-așteptați de-azi pănă mâne ... în goană, Deacă să vede cu câni de-o parte Iar' de alta cu mreaja vicleană Împresurat, unde-i cea mai mare Grămadă de câni, acolo sare Și dorind să-ș' facă-izbândă-amară, Pe care cumu-i vine nainte Frânge, spintecă,-încoalță, ș-înghiară, Când cu brânci groaznice, când cu dinte Apărându-să, sugrumă și ucide Și printre dânșii ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenționismul și tezismul în artă
... totul ce vrea să spună d-sa. Chiar la începutul broșurii, d-sa arată deosebirea între noi astfel: ,, D-sa (adică eu) pune ideea socială pe planul întâi, iar arta pe al doilea. Aice ne deosebim... Literatura însă, și în special poezia, după părerea noastră, trebuie să rămâie în primul loc economiști poeți, ca și poeți ... artei și ce mi-a părut destul de deslușit. Omul în general, deci și artistul, e un product al împrejurărilor cosmice (mijlocul natural) pe de o parte, iar pe de alta al împrejurărilor sociale (mijlocul social). Toate manifestările spiritului omenesc în general, deci și cele artistice, sunt condiționate prin organizația fizică, nervoasă, sufletească a ... Chateaubriand, pentru a ne da icoana măreață a naturii sălbatice, a trebuit să meargă în America și să vadă acolo pe loc minunata vegetație, tocmai unde e mai sălbatică și mai frumoasă. Descrierea fierbinte, înfocată, a naturii și a iubirii în RenĂ ... nervos, fierbinte și bolnăvicios totodată; ideile reacționare ale scrierilor lui sunt pricinuite de revoluția franceză care a desființat nobilimea, a omorât pe ...
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui ţânţar Istoria unui țânțar de Constantin Stamati-Ciurea Născut pe suprafața celui mai pitoresc lac de pe văile CașeÂmirului, pe sânul florii lotus1, ce-și întinde buchetele sale mirosiÂtoare pe luciul oglinzii apelor acelui lac, nu am uitat cele mai mărunte detailuri ale momentului când am intrat în viață; căci cu toate că viața noastră ... e vederea lui mai mărginită. Noi vedem aceea ce nu vede nici pasărea, și pasărea vede aceea ce nu poate vedea nici omul. Uită-te pe luciul apei sub umbra unei rădăcini putrede, cum se deosebește o pată mohorâtă ce se mișcă, acolo sunt bacilele holerei. Mai departe altă pată verde, compusă din ciupercile microscopice ale figurilor galbene. O, ce nu ar da oamenii să vadă structura lor ... o vedem noi“. — Și de unde te-ai făcut tu, mamă, atât de învățată? o întreÂbai cu respect. — Din școala naturii, pe care oamenii, imitând-o, o numesc academie de istorie naturală, și nu o dată șezând pe nasul celui mai renumit bactereolog mă tăvăleam de râs, ascultând palavrele sale ce le turna de ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... acoperise a stelelor strălucire, Și ceață de promoroacă pudruia codrii pustii, Crivățul cu-a sa suflare împrăștie pustiire, Lăsând urme de pieire pe dealuri și câmpii. Pe domnii codrilor, brazii, pe stejarii cu virtute, Îi zbuciuma cu-al său vifor, să i se plece gemând, Și zburând peste-a lor vârfuri drepănate sau căzute ... noastre de unde au pribejit. Și atuncea, rușinată, va ajunge la pieire, Pe aceste locuri triste, pe-aproape de-ai săi părinți; Și vei vedea pe Gafița umblând ca o nălucire, Pân’ va cădea ca o pârgă unei zadarnice căinți". "Oh, vie draga mămucăi! atunci maică-sa strigară, Și dac-a ... ta-nghețată nu ți-au spus că a mea casă Primește și hrănește vie orice călător?" Deci s-apropie, ridică și cunoaște... ah! pe cine? "Ah, fiică, fiică amată, păcatul tău te-au ajuns, Ș-al meu blestem cu cruzime întărtă cerul pe tine"... Atunci și bătrâna maică vine cu răcnet și plâns Strigând: "Aceasta-i Gafița, draga mamei copiliță, Speranța vieții mele, ce la sânu-mi au ... zice cu umilință: “Oricine ești, om bun, du-mă ...
Petre Ispirescu - Fata săracului cea isteață
... Copiii se adunară pe lângă dânsul, se uita, dară nu cutezau să-l întrebe ceva. Începură și ei a plânge; și se făcu acolo la dânșii o plângere și o jelanie de te luau fiori de milă. Numai fata cea mai mare își luă inima în dinți și-l ... Se înfățișă înaintea boierului. Bogătașul, mândru și cu pieptul deschis; săracul umilit și strâns la piept de sta să-i crape sumanul cel zdrențuit de pe dânsul. Boierul întrebă pe bogătaș: - Ei, bade, ce este mai gras pe lumea asta? Bogătașul răspunse cu coraj: - Apoi de, cucoane, ce să fie mai gras decât porcul meu din ogradă, care are grăsimea pe el de o palmă de groasă. - Minciuni spui, răspunse boierul. Și întrebând și pe săracul, el răspunse cu sfială: - Apoi de, cucoane, eu zic cu mintea mea a proastă că pământul să fie mai gras pe lumea asta, că el ne dă toate bunătățile pe cari le avem. - Așa este, răspunse boierul. Acum zise bogătașului iară: - Ce aleargă mai iute pe lumea asta? - Armăsarul meu, cucoane, răspunse bogătașul, că aleargă peste văi și dealuri, când îi dau drumul, de nu-i vezi copitele. - Apoi de, cucoane ...
George Topîrceanu - Către chipul din oglindă
... soare, — Obrazul rumen, ochii vii Și gura zâmbitoare. Natura toată se-nchina, Ascultătoare ție: Aveai palat un crâng întreg Și-o luncă-mpărăție! De-acolo, într-o zi, te-au dus Între străini, departe, Să uzi cu lacrimi de copil O urâcioasă carte. Dar anii lungi, ducând cu ei Pustiu ...