Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NU TREBUIE

 Rezultatele 831 - 840 din aproximativ 916 pentru NU TREBUIE.

Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu

... oi cuvânta: Îți aduc ție-nchinare, Ca unui frate mai mare, Și-ți doresc mereu să fii Cu izbânzi și veselii. Dar știi, Doamne, ori nu știi Că tătarii m-au lovit Și tătarii mi-au robit Copilașii Drăgălașii, Măiculița Drăgulița. Rău mă doare inimioara De copii, de soțioara, Dar mă ... lua Cu sluga lui, cu Nedea, Ce de mic îi tot dădea Ajutor bun de putere Și cuvânt de mângâiere. Gonea el, mereu gonea, Gonea, nu mai ostenea, Nebăut și nemâncat, De dor mare frământat. Când a fost a treia zi, Pe tătari el îi zări, Atunci ... C-acum e pe vitejie, Pe vinceală sau robie, Taie tu marginile, Eu să tai mijloacele; Care-a scăpa de la mine Să nu scape de la tine!" În tătari ei se izbeau, Vârtej de moarte făceau, Și tăiau, nene, tăiau, Pe tătari îi risipeau, Și pe cei robiți ... de-ar mai fi trăit, Scaunul ți-ar fi răpit! Iată capu-i, dă-l la corbi Și copiii lui fă-i robi!" Bine vorba nu sfârșeau, Iată, nene, că veneau, Sluga veche, moș Nedea Cu măicuța Radului La scaunul Domnului, Și-amândoi îngenunchea Și, plângând, maica zicea. ,,Alei! doamne, doamne ...

 

Vasile Alecsandri - Cântece și sărutări (Alecsandri)

... bine-mi place s-aud sunând Un răcnet aspru de răzbunare Decât oftare De amor blând. Versul iubirii duios străbate, Focul poetic e răpitor, Dar nu-s cuvinte mai înfocate Ca libertate Și viitor. June poete! ascunde-ți dorul, Căci nu e timpul de dulci plăceri. Decât pe liră să cânți amorul, Apără-onorul Sărmanei țări! Cântă-un vers falnic de re-nviere Care s-aprindă ...

 

Urmuz - Fuchsiada

... Urmuz - Fuchsiada Fuchsiada de Urmuz Poem eroico-erotic și muzical, în proză Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat ... adoarme dus pe portative și legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - rușinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc. Într-una din zile, Fuchs, dându-și umbrela la reparat, fu silit să-și petreacă noaptea ... stăpâna noastră - și facă el ca o nouă și superioară seminție să zămislească din iubirea ce vă unește, seminție care va să populeze de acum nu numai pământul, ce nu e în stare să aspire decât la Olymp, ci și Olympul - ca și pământul - supus, vai, decadenței!!... Ziseră, și corurile de amorași nevăzuți intonară iarăși ... putea să mai aștepte mult. Auzise el cândva, undeva, că: „în dragoste, spre deosebire de muzică, totul sfârșește printr-o uvertură". Ei bine, Fuchs nu o găsea,

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII

... au făcut acel sun Și cine-au fost îndrăznețul care Pusă pe Drăgan întracea stare? Cu adevărat Omir ș-alții poeți De frunte-așa curund nu vă-ar spune, Dar' eu, care-s dintru lăeți, Nu precep atâta-îmbieciune, Ci voi povesti lucru cum este, Și vă-încredințăz că nu-i poveste! Îmblând o grămadă de gligani Încolea și-încoace prin păduri După hrană,-ajunsă la țigani, Și spăimântată de-atâte guri Vorbitoare, cu mare ... sta-în spinare. O, câte minuni face-o tâmplare! Iacă tocma-întracea-învăluială, Străjile s-aud strigând: ,,Stăi... care!... Care ești, măi!..." și gătând năvală, Nu de voie bună, ci de frică, Căci încă nu văzură nimică. [8] Dar peste puțin și pe dânșii iacă Vine tot aceaiaș' belea neagră; Călăban nu știea cum să facă Ca să-și cruțeze viața dragă: Ori la vrăjmaș afară să iasă, Ori să șază-ascuns în tufa deasă. Așa socotind ... vârtos Cumcă doar un turc de cap îl ține, Și-începu a să cânta jelos: ,,VĂ¡ileo! vĂ¡ileo! săracu-mi de mine!... Nu mă lăsați! Vai, dragă mămucă, Nu ...

 

Alexandru Vlahuță - În zile grele

... Alexandru Vlahuţă - În zile grele În zile grele de Alexandru Vlahuță Ne-a risipit furtuna pe drumul pribegiei, Și nu mai știm de-ai noștri, nici ei de noi nu știu... Cu gândul doar, pe negre întinderi de pustiu, Ne căutăm, ca orbii, în volbura urgiei. Citeam, și-mi păreau basme, cum se lăsau pe ... destinul Vru să trăiesc aievea acele zile grele; Și văd cum calcă lifta pământul țării mele, Cum tot avutul nostru ni-l bântuie străinul: Să nu mai știu nimica de cei rămași acasă, Decât că e vrăjmașul stăpân pe soarta lor... Gândindu-mă la dânșii, muncit de griji, de dor, Stau ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou

... la otel, sau mai lesne la proprietarul moșiei, care este foarte primitor de străini, fiind singuratic și holtei. — Bine, zisei către conductor, mai întâi nu știu de voi găsi aici sănii, al doilea nu cunosc pe proprietar și nici nu știu cum îl cheamă. — Sănii țărănești se găsesc aici venite cu lucrătorii ce rânesc omătul, îmi răspunse el, iară proprietar este colonelul Priboianu. Alaltăieri ... de ușurință mi se rostogoli de pe buze, când m-am văzut așezat în ea, cu picioarele vârâte în paiele coșului. — Moșule! întrebai, oare nu vom rătăci în acest viscol? — De asta nu mă îngrijesc, răspunse el, gloaba mea nu-mi va face sminteală; dobitocul la așa întâmplare știe și cunoaște mai bine unde merge decât omul. — Când vom ajunge, degrabă? — De aici ... o serbare. Dacă numai nu ne vor mânca lupii, când vom ajunge acolo, voi trage și eu o dușcă bună de holercă. Haide, haide, cotonogule! nu te da, că te ajung lupii! și el iară plesni din limbă, îndemnând din nou calul la fugă. Rămăsei confuz de indiferența moșneagului în fața ... ...

 

Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite

... p-aici pe unde nu se vede pasăre cu aripioare, dar încămite om cu picioare? - Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii aurite; nu știi d-ta încotro se pot afla? - Nu știu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum de așa minune, dară poate soru-mea să știe, care șade puțin mai departe de aici ... începu a striga cu glas mângâios: - Apă, apă, că mor. Întoarse fiul împăratului ochii în toate părțile să vază apă; dară geaba, apă nu era, iară fata căzu și muri; p-aci era să cază și el, dară se ținu. Tot mergând el, nu putu să ție până să nu guste dintr-o rodie și scoase cuțitașul de tăie încă una; deodată, iese și dintr-însa o fată ca o zână, și moare ca și ... ei, și, spărgând ulciorul, se întoarse fuga la mumă-sa: - Nu mă mai duc la apă, zise ea, o frumusețe ca a mea nu aduce apă. - Du-te la apă, arapino, ce tot spui astfel de fleacuri, îi zise măsa, arătându-i coceanul măturei. Ea se duse și iară ... înduplecă și o luă. Nu

 

Alecu Donici - Carele cu oale

... A căror venea rândul, Pe boii bine învățați Îi criticau de moarte: — Uitați-vă, boi lăudați! Vedeți — ziceau — neghiobii, un car nu știu să poarte, Ia uite la Boțolan! Se târâie ca broasca... Ia vezi alde Prian În jug cum tot se lasă; Ar vrea din el ... cât le lua piciorul, Răstoarnă oalele... și în râpă se opresc... Încât neguțătorul, Cu mâinile crucișe, la hârburi se uita Și foarte greu ofta. Eu nu știu cum s-a întâmplat, Țiu mult cu viitorul, Căci de trecut m-am săturat Și nu-i păstrez amorul; Dar vreau s-arăt la unii noi, Cum ei în timpuri grele La alții văd numai noroi Și numai fapte rele; Iar ...

 

Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona

... iar cu celălalt strîngîndu-i mijlocul, caldă și vie cu întunerecul pe ochi și cu iubirea în suflet, Didona neștiutoare de ura abisului ce niciodată nu se poate stîmpăra în deplin, ca prefăcut în oglindă să poată măcar răsfrînge frumosul pe care numai liniile în hodină le au, dormea liniștită, cu ... tîrziu trebuia să înflorească pe gura unei marmure nesimțitoare. Neliniștit și tulburat, ca abisul acesta peste care plutea, era sufletul lui Hipparc însă. Ochii lui nu mai priveau, dar mînele lui dezmierdătoare de îndrăgostit spuneau acum artistului că divina perfecție a formelor pe care voiau să i-o fure ... umbră, se scufunda corabia, ca să se înalțe iar și să plutească în neștire. Ude și rigide, frînghiile atîrnau, neputincios bătrînul pilot cîrma, o stea nu se mai vedea, și întîmplarea singură cîrmuia acum înjghebarea aceasta de scîndură ce plutea pe infinitul mișcător. Zorii nu-și arătară geana lor de lumină, orbitor rotundul disc nu rumeni fața apelor, și noaptea ziuă nu se mai făcu, nici ziua nu-și mai acoperi strălucitoarea față ca să-și poată arăta cerul înfloritele grădini de stele și luceferi ce fac podoaba nopților. Funebru, uraganul, oprindu-se ...

 

Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476

... bătălie insemnată. "Ștefan le-au ieșit (turcilor), zice Ureche vornicul, înainte, din sus de Vaslui, la Podul Înalt; pe care i-au biruit Ștefan vodă nu așa cu vitejia cum cu meșterșugul, că întâi au fost învățat de au fost pârjolit iarba peste tot locul de au slăbit caii turcilor cei ... și puterea cea dumnezăiască, cum să vrea tocmi voia lui Dumnăzău cu a oamenilor; așea i-au cuprins pe turci o negură cât nu se vedea unul cu altul, și Ștefan-vodă tocmise puținei oameni, despre lunca Bârladului, ca să-i amăgească cu bucine și cu trâmbiță dând semne ... tulburare; toți leșii și litvanii cereau ca riga să pornească îndată război asupra Porții. "Moldova, ziceau ei, este peretele Poloniei; interesul republicii cere ca să nu suferim ca acea țară să pice sub jugul turcilor". Toate fură în zadar. Cazimir IV era unul din acei domni carii, slabi și fără patriotism ... și a ta ne-au adus în slăbiciunea de astăzi. Republica era odată în floare, puternică și cinstită; astăzi nici străinii, nici aliații noștri nu ne bagă în seamă. Provinciile noastre măresc staturile vecinilor noștri, și noi din zi în zi ne apropiem de pieire" [5]. Toate fură în zadar ...

 

Nicolae Filimon - Ascanio și Eleonora

... Acum cunosc cît de mare dreptate aveai cînd îmi ziceai că omul, fie oricît de avut și pus la cel mai nalt grad de mărire, nu poate să fie fericit de nu va avea un amic sincer și pacea conștiinței. Le aveam pe amîndouă, dar prin plecarea ta am pierdut pe cel mai bun și foarte anevoie ... a te ruga să nu mă uiți, căci a fi mort în memoria ta ar fi pentru mine o mare nenorocire. Baroneasa nu se poate consola de plecarea ta; ea crede că ți-a adus vreo displăcere și de aceea ne-ai părăsit atît de brusc ... acele convulsii și palpitațiuni ce o coprindea cînd, rezemată de brațul meu, străbătea frumosul parc de la Kissingen. Sîrmana femeie! Ea mă… O! dar aceasta nu se poate, ziceam în mine. Nu!… mă amăgesc! Eu nu merit a fi iubit. Asta este efectul egoismului. Juna baroană a voit să-mi mulțumească pentru serviciele ce i-am făcut ... muntelui întocmai ca a fantasmă sanguinarie și părea că amerință să distrugă omenirea întreagă cu brațele sale cele uscate și reci. Cîte mume ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>