Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CELE DIN URMĂ
Rezultatele 841 - 850 din aproximativ 971 pentru ÎN CELE DIN URMĂ.
Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret
... mai bravi, Soli germani, soli unguri, deputați moldavi, Preoți venerabili cu păstorul mare, Nobilă junime plină de-nfocare. Dar Mihai cu fața nobilată-n dor, Cel întâi se scoală și le zice lor — ,,Astăzi turcii calcă drepturile sfinte, Schimbă viața-n moarte, țările-n morminte. D-astăzi peste fața dalbelor ... copii turcesc; Mume și fecioare rușinos insultă; De nici o putere barbarii n-ascultă. Suflete-njosite ce-n lume trăiesc Ca să rușineze neamul omenesc, În această țară calea lor arată Și de dorul țării fierbântat se-mbată. Neamul nostru piere; dar ce e mai rău, Cade cu rușine pe mormântul ... sub arme ca străbunii-eroi!" Astfel zice domnul. Un boier răspunde — ,,Dorul țării noastre sufletu-mi pătrunde. Vorbele-ți sunt mândre, dulce mă răpesc Din amare gânduri unde rătăcesc! Dar, înalte doamne! mult ar fi mai bine Să-mblânzim pe heară prin cuvinte line. Țara-i obosită ca un trist ... amor A putut să-ți facă gând îndoitor? Este-nchisă calea pacea dulce-a cere. Turcii pleacă fruntea numai la putere; În lumina minții orbi sunt ochii lor; Singuri își prepară negru venitor. Frica d-a ne pierde pare slab prepus. Nimeni cu-arma-n ...
Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac
... Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii ... orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă, Ș-acela dintre oameni devină cel întâi Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pân' ce ... a părea amor... Poate-oi uita durerea-mi și voi putea sa mor. Străin și făr' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce ... izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Viforul
... Scena III 4.4 Scena IV 4.5 Scena V 4.6 Scena VI 4.7 Scena VII 4.8 Scena VIII Actul I Castelul din Suceava. Un pridvor. O scară se coboară de la pridvor în ogradă. Copaci crescuți în sălbăticie. Castelul are înfățișare de părăsit și ograda de părăginită. Câteva laițe de piatră acoperite cu mușchi și cu iederă. Supt pridvor, un gârlici. Scena ... TANA: Cum era la trup? OANA: Micșor, dar trezea codrii cu chiotul lui... Când pășea se cutremurau oțelele pe el... Parcă-l văz... Îl am în ochi, în inimă, în suflet... Îl simț în mâini... Așa scutura pletele albe... Așa răsucea mustața... Așa aducea paharul la gură... DOAMNA TANA: După biruinți... OANA: Da, și toată viața, căci toată și ... de frâiele lui Voitiș. Odată veni, numa-n zale, și după zale picura sânge, ne cuprinse pe doamna Maria și pe mine și ne ridică în sus și zise: Mario, așa bătrân cum sunt, am învins, având d-a dreapta pe arhanghelul Mihail și din față pe Domnul nostru Isus Christos... Și castelul a sunat de vorbele lui... Era după Cosmin... DOAMNA TANA: După Cosmin!... Oh! ce zile ...
Dimitrie Bolintineanu - Braha căpitanul
... Prin lacrimi ni s-arată. Astfel cânt moldavii de tătari robiți, Astfel cânt pe cale abătuți, zdrobiți. Întâlniră cete ruse și române Ce-au scăpat din spada hoardelor păgâne. Dar moldavii cată robii-a libera... Capu-oștirii ruse le vorbește-așa — ,,De-ți lovi tătarii după cum vă ... zbura. Sare peste rânduri, fărâmă ș-ucide. Rușii nu cutează calea-i a închide. Apoi dă năvală și fărâmă amar, Pân' la cea din
... La Volbură-apoi Fulger și-a spus că-i aplecat Să facă-acele lucruri. Cu drag atunci se duce La masă-i împăratul; din masa, ce străluce D-arginturi și-adamante, pahar de aur ia Și-l dă vorbind lui Fulger: Din veci dorința mea A fost măcar o dată să-mi fac voios palatul Cu apă din fântâna lui Negură-mpăratul! Așa-nțeleg din oameni, că-n țara lui Amurg Sunt șepte fântânele și toate șepte curg La Negură-n palaturi; aceste fântânele Port apă fărmecată, căci cel ce bea din ele E sănătos de-a pururi și vesel e mereu. De mult doresc din apa lui Negură să beu, Dar n-a fost nici un modru, căci la fântâni stau pază Trei taberi pânditoare și rar voinic ... a fost năframa: din deget când îl scoți Și cruce faci cu dânsul, te-ascultă câmpii toți Și văi și cai și oameni te-ascultă; în trei rânduri Poți fermeca prin dânsul tot ceea ce-ți stă-n gânduri! Voinicul pune-n deget inelul și pe loc Încalecă; se duce, ca ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță
... sub masă și plecară ochii în jos. Împăratul porunci să-i toarne lui Neghiniță o casă cu zece caturi, cât o nucă de mare, toată din aur-lamur și împodobită cu pietre scumpe. Neghiniță rămase la sfat și se pierdu din ochii tuturora, numai ca să se ție de năzdrăvănii. Și, încet-încet, pâși-pâși, până intră în urechea învățatului care căuta în stele cu ocheanele. Acolo ascultă ce ascultă, și înțelese că acest vestit cărturar, în loc să se gândească la sfat, se gândea că împăratul are nasul cam mare. Se duse binișor și intră în urechea cărturarului care zicea că știe mărtuntaiele omului și leacurile bolilor. Ăsta se gândea nu la sfat, ci că-i plăcea inelul împăratului. Așa află ... că împăratul e om ca toți oamenii, numai unul, cu fruntea cât toate zilele, asculta cuvintele și întrebările împăratului. Neghiniță, cum află gândul tuturora, zbughi în urechea împăratului și îi șopti tot, din fir până în ață. Împăratul, crezând că singur, el de la el, a citit în mintea lor, se mânie foc și le zise: — Ei, tu, care cați ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire
... Respectul numelui tău nu mă oprește mai mult, Și pare-ți bine sau rău, slobod din partea mea ești. Nu cercetez dacă-n rai, dacă în iad locuiești, La ce fel de munci, pedepse, păcatele-ți te-au supus Și dacă în lungi frigări dracii acolo te-au pus. Sunt sigur că sfinții toți asupră-ți au reclamat, Și chiar de nu-i fi prăjit, ești negreșit ... însă ca autor, Vrednic erai, socotesc, să simți înălțimea lor, Și geniul tău frumos, până acolo să-l sui. Cerul, tăria vestind faptele mâinilor lui, Din pavilionu-i de nori, acel prea înalt tunând, Cu fulgerele-i de foc vrăjmașii lui răsturnând, Pământul din temelii clătit, dezrădăcinat, Suflarea-acelei mânii ce mările-a-ntărâtat, Aste mărețe trăsuri tu cum le disprețuiești? Idei, icoane, figuri, toate în ele găsești. Racine, pe care-l iubeai, din ele s-a adăpat; Rousseau, pe care-l urai, adesea le-a imitat: Toate acestea le știi, dar furia-ți te ... a orbit. Tu, ca odată Satan, pe om din rai l-ai gonit, Nădejdea, rodul ceresc, în ...
... Știi că ești cu totul ciudată persoană! Ce îmi tot spui mie că-mi e nasul mare Și nu-ți vezi cocoașa ce-o porți în spinare? Cusurul cel mare nu ți-l simți din spate Și judeci p-al altui, el ț-e greutate. Plecînd ea să meargă și ieșind în tindă, Zise craiul iară, privind în oglindă: — Nu a fost minciună ce a zis neștine Că greu se cunoaște cineva pe sine! 2. Despre pedanți sau ... moși păroși. Și Vorbește neisprăvite, La-nșiră-te mărgărite. Adică: Să ni se arate va Că ar fi știind ceva. Dar se cunoaște Omul prost din vorbuliță Și nuca din ușurință. Pentru că Judecata-i e oloagă, Că-i lipsește-n cap o doagă. Om în trup destul de mare Și minte de copil are. Știe vorbe să îndruge Parcă tot la țîță suge. Știe ca calul prost Să ia hamul ... dres-o. Unde chiorăște și unde lovește. Cel copilăros totdauna. Gîndește-n mintea-i adîncă Numai el pîine mănîncă, Și alții mănîncă paie Ca vitele din ...
George Topîrceanu - Poșta redacției
... acest pericol. Consemnul nostru e teribil: S-aduci întâi certificat Precum că ești inamovibil, — Profesor... popă... magistrat... Să-ți faci întâi o carieră, Ori cel puțin o sinecură, Ceva, un loc în atmosferă... Și mai apoi literatură. Credeam și noi odinioară Și poate astăzi credem încă, Deși iluziile zboară, — Că tot ce zboară se mănâncă... Da ... mele Și versul meu e-naripat, — Și-n loc să mănânc eu din ele, Pe mine ele m-au mâncat! Dar dacă simți arzând în tine Al artei foc nepotolit, Căldura "flăcării divine" Ce și pe mine m-au pârlit; De vrei ca vulgul să te-admire Și orice prost ... bravo, ai talent! În existența ta pribeagă Tot singur, mândru și sărac, De vrei să lupți cu lumea-ntreagă Ca Cyrano de Bergerac; De-s în zadar a mele sfaturi Pe lângă visul tău, frumos Ca un castel cu zece caturi Din care cazi cu capu-n jos; De vrei să fii trimis în frunte Când s-o isca un nou război, Și nenorocul să te-nfrunte Când te-i întoarce înapoi, — Necazuri cu nemiluita ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița
... rudenia aceasta nu fu destulă ca să sprijinească pe Moise împotriva furtunii ce cruzimea lui ridicase asupră-i, și banul Pârvu dimpreună cu Moise căzură în bătălia care acesta avu cu Vlad IX, orânduitul din partea Porții. Amândoi frații Pârvulești, cum și Moise-vodă, sunt îngropați în biserica Bistriței. Pârvuleștii sunt și zugrăviți în costum boieresc, anteriu și giubea, meși cu papuci, și la cap legătura turcească. Se vede că egumenii după vremi ai acestei mănăstiri, mândri de vechimea ... să se atingă cu vreo înnoire nelegiuită de sfintele chilii, dar pe de altă parte, urmând înțelepciunii omenești, a zidit pentru sine afară din mânăstire o pereche case îndestul de lumești, dar minunate pentru odihnă. Ceilalți călugări, supuși la ploaie și la frig, locuiesc în chilii neînvelite, și suferă tot ce trebuie să sufere cineva ca să se învrednicească a ajunge mucenic. Nu sunt deloc la îndoială că ... la dânsul. Și socotind că poate se află ascunse acolo averile mănăstirii, cu feluri de casne l-au silit să vorbească; dar toate au fost în zadar. În sfârșit, pierzând nădejdea de a afla, în
Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
... sânge, de închiziție, de tulburare. * Libertatea nu poate totodată să fie binele suprem și să sufere arbitrariul. Arbitrarul ucide libertatea, și adeseori el se naște din excesul libertății, din licență. * Adeseori aceia care strigă în contra aristocrației sunt niște aristocrați ascunși în sdrențele demagogiei, niște falși patrioți. Acești aristocrați de uliță, de noroi, de patimă sunt cei mai aprigi dușmani ai libertății. Ei decretează legile de proscripție ... nații. Nația lucrează pentru toți, judecătorul trebuie să lucreze pentru fiecare. * Când judecătorii vor înțelege caracterul sacru al misiei lor, atunci numai libertatea va domni în lume! Zeul degeneră în patimă, și patima în nedreptate. Judecătorii extraordinari, tribunalele excepționale, puterile discreționare etc. nu fundează libertatea, ci terorismul. Dacă sunt oameni de bună credință, care cred în asemenea mijloace, plângeți-i! dar mai cu seamă plângeți popoarele care îi suferă! * Terorismul naște despotismul în numele libertății. Despotismul naște o suferință surdă, ce deschide în inimi izvoare nesecate de ură și de răzbunare. * Interesele leagă pe oameni, dar interesele trebuie să fie reciproce. Fondați programul libertății pe această bază simplă ... Astfel țara va fi scăpată de trădători și de călăi". * Cu cât dobândesc experiență prin studiul omenirii, mă conving că libertatea absolută este cu neputință