Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE LOC
Rezultatele 841 - 850 din aproximativ 1393 pentru PE LOC.
Nicolae Paulescu - Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul și Francmasoneria
... medic îl obligă să se devoteze penÂtru cei ce suferă și, de multe ori chiar, să-și riște viața pentru a scăpa pe aceea a altora. În ce altă profesie se găsește abnegația absolută de sine, pe care medicina o impune celor ce o exercită? Este evident deci că, dintre toate profesiile, mediÂcina este cea mai bineÂfăcătoare. Dar, - în plus ... templul sacru al medicinei. Acum înțelegeți înalta demnitate a profesiei mediÂcale și respectul ce i se dă din toate părțile. „Cinstește pe medicâ€� zice Biblia,...â€� căci ai trebuință de elâ€�. II Dar, ce este un bolnav? Un bolnav este un individ în al cărui organism s ... Astfel de bolnavi, - care ar pieri dacă ar fi părăsiți, - vin la spital. În asemenea condiții se află, de pildă, un dulgher care, căzând de pe o schelă, și-a frânt o mână sau un picior, - un țăran care, lovit de pelagră, și-a pierdut mințile; - un ... la adevăratul lor scop), - indivizi care inspiră scârbă și care par a nu fi demni de nici un inÂteres. Veți întâlni bunăoară
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe
... fost vii și le-ar fi bătut cineva. Cine bătea în porți la miezul nopții? Cine deschidea porțile la miezul nopții? Adormisem la umbra zidului. Pe la miezul nopții, speriat de niște lovituri înfricoșate, sării în picioare. O umbră intră pe porțile înalte; și porțile se închiseră în urma ei. Apoi auzii o ușă trântindu-se, și alta, și alta, încet, mai încet, mai încet, până ... jos, un șir de picături de vin ca niște boabe de rubin. — Acolo era locul împăratului. A fost cel din urmă pahar pe care l-a băut, zise bătrâna, făcând cu deștul, capul, mâinile și trupul împăratului. Și deștul ei parcă lăsa dungi în aer. Închisei ... răspunse bătrâna tresărind. — Acolo... — Ți s-a părut, n-ai auzit nimic. — Atunci, spune-mi unde sunt. Bătrâna se plecă pe capul meu, mă sărută pe frunte și-mi zise: — Văd eu că nu adormi pân' nu ți-oi spune o poveste. Ridicai capul din pernă și bătrâna începu. A ... două. Când ieșea la plimbare, toți cădeau cu frunțile la pământ îndată ce-l zăreau. Și mergea cu capul în piept și c-o mână pe
Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie
... culme peste toate, Mai avea ș-o gușă mare. Și la ceartă,-ncăierare, Hârâia și spumega, Limba singură-și mușca, Toată vorba deșira; Se certa pe românește, Și credeai că-i țigănește (Ea zicea că-i boierește). Și-nvățase, din păcate, Și franțuzești d-alea toate: Princip, bon ton, santiman, Pardon ... câte și mai câte, Tot mai slute și urâte. Ce avea, ce nu avea, De vecina se plângea, De biata femeia blândă, Coșemar îi sta pe piept Ca la nebuni un 'nțelept. Și sta ne-ncetat la pândă: O vedea, ori n-o vedea, Ea la poartă-n drum ieșea, În ... rupe-o din tăcute. Nu ți-e lene, lea Mușată, Ca dezleagă limba-odată"... . . . . . . . . . . . . . Ș-unde din picior bătea Și vorbea de se spărgea, Dodată, pe neașteptate, Fata mă-sei, pe la spate, O trăgea și o-mboldea (Căci avea mă-sa și fată, Tot ca mă-sa de gușată): "Mamă, mamă! îi zicea, N-auzi ... Vedeți în amiezea mare Boroboț învederat: Uitați-vă la gazete (Și la frații căuzași Și la toți câți plăpămași), Gazete de coterii, Că vă dau pe toți pe ...
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... 3 III 4 IV I Ochii minții mele îndărăt se uită, Răzbătând prin pâcla trecutelor seculi; Deci ridic voalul vechimei bătrâne Și Dragoș s-arată pe cal de minune. Pe al lui coif luciu s-învăluiesc pene, Și săgeți călite răsună în tulbă-i, El zboară călare pe șes ca un vifor, În zale porumbe, cu de oțel paloș. Soarele apune după înalt munte, Sara se ridică din adânci prăpăstii, Eroul ajunge în ... Coiful zbârnâiră și se țănduriră Și din ochi îi curse scântei milioane, Dar fierul la paloș se-ndoi ca cercul. Iar Dragoș sta țapăn în loc ca o stâncă. Și răsucind iute și el al său paloș Mereu ciocârtește pe uriaș mârșav, Încât bucățele i-ar fi tăiat zaua Dac-acele zale nu era-ncântate. Turbat de mânie, namila hrăpește, Și de pizmă urlă, răsuflând ... nfioară... Iată urieșul cu brâncele-ncepe Să fărâme zaua sumețului dușman, Dragoș îi apucă un picior în brațe, Gros chiar cât o bârnă, și-n loc îl trântește. Întocmai ca turnul se prăvale Vronța, Și-n pământ groapă, căzând, prăbușește; Cetatea vuiră, zidurile crapă, Zimții de pe
Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu
... te, mană ce îndestulezi cu amărăciune pe cei atârnați de tine! Bucură-te, gata despărțitoriu dreptății celor slabi! Bucură-te, cela ce lași în necazuri pe cei despoiați! Bucură-te, că fără milă privești pe acei ce i-ai împlântat în durere! Bucură-te, că nici un ceas nu te-a lăsat cugetul a te face ... furtună care sfarămi nădejdea fericirii noastre! Bucură-te, magnet care tragi strânsurile de prin cele mai tainice locuri! Bucură-te, cela ce te faci proprietariu pe pământurile cele străine de neamul tău! Bucură-te, iconomule fără de voie a agonisirilor omenești! Bucură-te, idee spre jăcuire abătută! Bucură-te ... strigăm lui Dumnezeu Aleluia! Icosul 6 Spre mai mult a spori rodurile neomeniei tale și mai cu înlesnire a te sui pe treapta strâmbătățirii, tras-ai întru ajutorul tău pe acei ce i-ai deprins să fie vrednici sprijinitori osânditoarelor tale abuzuri; pentru aceasta împreună cu dânșii primește a auzi: Bucură-te, munte ... Iuda vânzătorul, totuși în urmă te-ai fi căit de urmarea cea mai crudă decât a lui, căci acela a vândut pe
Dimitrie Bolintineanu - Dromichete
... Lisimac închină toată-oștirea sa Ce-n tărâmul dacic soarta delăsa. Și, bând apă, zice-necat de suspine — ,,Zei prea buni! Ce rele revărsați pe mine! Dintr-un mare rege pe pământul meu, În străine locuri astăzi rob sunt eu!" Dacii, după datini, cer să-omoare prinșii; Însă Dromichete vine printre dânșii Și-astfel le vorbește ... Regele vorbește. Popolul consimte. Regii se sărută, cu mândre cuvinte. Dacii cheamă prinșii la splendide mese Unde vase d-aur și bucate-alese, Vinuri generoase pe meseni răpesc Printr-un lux ce farmecă-ochiul omenesc. Însă l-alte mese dacii-atunci s-așază Și din vase simple, simplu ospătează. Lisimac nu ...
Costache Negri - Doină (Negri)
... Verde codre și tufos, Mult cu umbră răcoros, Vara cît ești de frumos, Toamna, putred, sîngerate, A tale frunze uscate, Roșe, roșe zac pe jos. Așa vara vieței mele, Ca dalbele floricele, Fost-au să fie ca ele; Dar de chin și muncă mare Trupul meu hodină n-are ... lor tulpină, Unde-i moartea mai streină, Și pier prin lume-aruncate. Așa vîntul de urgie Aspru suflă-n sărăcie, Și romînu-n iobăgie Are, pe-ntinsul pămînt, Numai locul de mormînt, Ca să moară-n duioșie. Daleu ! măi român bărbate, Mai deșteaptă-te, măi frate ! Că de tine joc își ...
Gheorghe Asachi - Esop și ștrengarul
... o ceată De ștrengari ieșiți din șatră, Dintre care-unul cu-o piatră Nemeritu-l-au în șele, Că-i veniră amețele. Neputându-și răzbuna, Pe ștrengarul lăuda Esop pentru ghibacie Și i-au zis: Rău pare mie Că nu pot să fac alt dar Decât numai d-un dinar. Dar ... au apucat Ș-așa bine au chitit Că-n cap ținta au nemerit. Îns-acest avut barbat, Fiind public magistrat, Un sergent privighitor Prins-au pe cel praștiitor. Și în loc
Mihai Eminescu - Pierdut în suferința...
... Mihai Eminescu - Pierdut în suferinţa... Pierdut în suferința... de Mihai Eminescu Pierdut în suferința nimicniciei mele, Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos, M-am închinat ca magul la soare și la stele Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu ... spumă, un creț de val, un nume, Ce tÄ›mid se cutează în veacul cel de fier. Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume Și-n loc
Vasile Alecsandri - Despărțirea
... de mine Și lași să plâng după tine? Te întoarce și te uită Ca să-mi vezi jalea cea multă. Vai! nu mai pot, cad pe cale. Mă sfârșesc amar de jale. Stai, drăguțul meu cel dulce, Stai, nu grăbi de-a te duce; Stai ori mă ia și ...
Dimitrie Bolintineanu - Năvala lui Țepeș
... mare sufletu-i îmbată; Printr-o faptă rară să triumfe cată. Printre noapte, ploaie, tunete de foc, Cu cinci mii de roșii el își face loc: Cum furtuna cade p-ape dormitoare Si d-odată-nalță valuri mugitoare, În ordia turca roșii năvălesc... Turcii se deșteaptă, strigă, s-amețesc. Sunetele d ... ca ploaia cură din săcuri. Mohamed sub cortu-i dulcea pace cată; Vise grațioase sufletu-i îmbată. Ușile, la cortu-i, iată, se smicesc Și pe cal apare domnul românesc. Mohamed p-o poartă repede dispare... Printre umbra deasă caută scăpare. Când pe fruntea nopții ziorile se joc, Domnul cu românii las al luptei loc