Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE CĂ
Rezultatele 841 - 850 din aproximativ 1311 pentru POATE CĂ.
Garabet Ibrăileanu - De dragoste
... orb în vâltoarea iubirii, ar fi un mizerabil care n-ar avea dreptul la nici o fericire! 11. Iubirea e cel mai puternic sentiment pentru că, în ea, cum zice Schopenhauer, vorbește însuși glasul speciei, cu alte cuvinte, nevoile imperioase ale naturii; pentru că ca este agățarea îndărătnică a omului de imortalitate. Iubirea apoi e sentimentul cel mai puternic și prin aceea că e cel mai complex, alcătuit dintr-o mulțime de sentimente, ele însele deja complexe. Această complexitate ne explică și cauza pentru care iubirea e subiectul ... e atât de puternic și prin faptul că obiectul care produce plăcere este o ființă omenească, ea însăși părtașă. Iar ,,poezia" iubirii vine din faptul că nici un alt sentiment nu este izvor de o așa de mare putere de iluzionare. 12. Iubirea extraconjugală are acest lucru teribil că leagă pe bărbat și pe femeie numai prin pasiune, în deosebire de viața conjugală, care-i leagă prin atâtea alte interese -- interesele micii comunități care ... trebuie să recunoaștem că în orice amor, cât de sufletesc, există această cruzime, care se dă pe față cu sălbăticie în momentele de conflict -- și ...
Alphonse de Lamartine - Crucelița soției mele
... său, Cântec de dormitare! Atunci pe a ei frunte speranța se iviră, Pe a soției față grații au seninat, Și pare că și moartea ceva îngăduiră, Al său lacom vânat. Vântul îi clătea părul lung pân’ la pământ, Aruncând câte o viță pe palida ei față, Precum ... șoptit? Au doar pe al său înger ruga să mijlocească, Ca Domnul să-i primească sufletul pocăit Și-n cer să-l locuiască? Au doar că pentru mine atunci se ruga poate? Acelui pus pe cruce între doi aprigi hoți Să ierte cu-ndurare și grelele păcate A văduvului soț: Deci la sfârșitul vieții voi ... și suflețelul său Cu-al meu din împreună. Ah! de ar fi atuncea de patul meu aproape, O rudă, un amic să-mi facă jurământ Că luând de la gură-mi crucea să o îngroape Cu mine în mormânt. Pân’ când îngerul morței, morții va învia, Atunci eu cu copiii, cu ...
Constantin Stamati - Crucelița soției mele
... său, Cântec de dormitare! Atunci pe a ei frunte speranța se iviră, Pe a soției față grații au seninat, Și pare că și moartea ceva îngăduiră, Al său lacom vânat. Vântul îi clătea părul lung pân’ la pământ, Aruncând câte o viță pe palida ei față, Precum ... șoptit? Au doar pe al său înger ruga să mijlocească, Ca Domnul să-i primească sufletul pocăit Și-n cer să-l locuiască? Au doar că pentru mine atunci se ruga poate? Acelui pus pe cruce între doi aprigi hoți Să ierte cu-ndurare și grelele păcate A văduvului soț: Deci la sfârșitul vieții voi ... și suflețelul său Cu-al meu din împreună. Ah! de ar fi atuncea de patul meu aproape, O rudă, un amic să-mi facă jurământ Că luând de la gură-mi crucea să o îngroape Cu mine în mormânt. Pân’ când îngerul morței, morții va învia, Atunci eu cu copiii, cu ...
Ștefan Petică - II (O ceată-ntunecată s-a oprit)
... Și-amurgul sărbătoarei e amar Ca drojdia cea neagră ce o lasă Năspritul must pe fundul de pahar. Cu trândavi ochi privește spre apus Mirată că nu poate să-l priceapă; O rugă pare c-ar avea de spus Dar nu știe măcar nici cum să-nceapă Ci stă îngrămădită ca o turmă ...
Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 4)
... Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 4) Mie însumi de Cincinat Pavelescu Cincinat, poetul chel, Va muri cu un regret: Că nu poate
Dimitrie Bolintineanu - La ziua aniversală
... cheamă. Când se va întoarce tânăru-i stăpân, Nu-l va mai cunoaște, căci va fi bătrân, Inimii îi place să se amăgească... Tot sperând că viața poate
... floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin, Undre mândre monumente ale domnitoarei ginte Înviază mii icoane la aducerea aminte! Vă urez... că cine poate fără dor, făr-umilință, Acea pulbere să calce, al eroilor mormânt, Ce în curs de ani o mie a stătut în biruință Ș ...
Ion Luca Caragiale - Ateneul Român
... spuse, câteva mostre de declamare ateneistă făcute într-adins pentru ilustrarea teoriei și denunțate imediat de conferențiar după smulgerea aplauzelor inevitabile. Suntem fericiți să vedem că se poate câteodată — din nefericire, prea rar — să se spună și de pe tribuna Ateneului niște adevăruri, cari de atâta vreme se tac în această ...
Constantin Stamati - Prieteșugul cânesc
... a lor inimi legate delaolaltă fiind, Și apoi fieștecare vrând mai fraged să se poarte, Făr’ de al său drag consoțiu nici să mănânce nu poate, Și la nevoi stă cu pieptul și pentru dânsul se bate. Iar dacă mâhnit îl vede măcar numai o minută, În ochi dulce i se ... nu-i ușurează Soarta ce îl împilează! O așa fel de unire de-am avea noi amândoi, Atunci, Roșcuță amate, pentru noi, S-ar părea că trece timpul repede și făr’ de veste...â€� La aceste Roșca răspunse oftând: “Și greu îți pare că este? Dacă noi la un stăpân ne aflăm servind, Și tot de un neam fiind, Să facem, amată Tarcă, un prieteșug vestit, Căci mă aflu ... Și nu avem pentru ce, stăpânul să ne trăiască, Ca tot așa să ne hrănească Și să ne proteguiască, Iar noi prieteni să fim; Măcar că de când îi lumea prieteșugul câinesc Este ca cel omenesc...â€� Atunci Tarca strigă: “Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ, Și ... noi lipsească zavistea, pizmuirea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar atunci, din nenorocire, Bucătarul aruncară Un ciolan din cuhne-afară, După care cu iuțeală amicii sar, se aruncă, Și iată ...
Ivan Andreievici Krâlov - Prieteșugul cânesc
... a lor inimi legate delaolaltă fiind, Și apoi fieștecare vrând mai fraged să se poarte, Făr’ de al său drag consoțiu nici să mănânce nu poate, Și la nevoi stă cu pieptul și pentru dânsul se bate. Iar dacă mâhnit îl vede măcar numai o minută, În ochi dulce i se ... nu-i ușurează Soarta ce îl împilează! O așa fel de unire de-am avea noi amândoi, Atunci, Roșcuță amate, pentru noi, S-ar părea că trece timpul repede și făr’ de veste...â€� La aceste Roșca răspunse oftând: “Și greu îți pare că este? Dacă noi la un stăpân ne aflăm servind, Și tot de un neam fiind, Să facem, amată Tarcă, un prieteșug vestit, Căci mă aflu ... Și nu avem pentru ce, stăpânul să ne trăiască, Ca tot așa să ne hrănească Și să ne proteguiască, Iar noi prieteni să fim; Măcar că de când îi lumea prieteșugul câinesc Este ca cel omenesc...â€� Atunci Tarca strigă: “Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ, Și ... noi lipsească zavistea, pizmuirea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar atunci, din nenorocire, Bucătarul aruncară Un ciolan din cuhne-afară, După care cu iuțeală amicii sar, se aruncă, Și iată ...
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... moșii în diferite districte. El era ca toți oamenii pe care norocul îi dezmiardă: cheltuitor și în colosalele sale nebunii nebăgător de seamă. Cu toate că avea vârsta de cincizeci de ani, extraÂvaganțele și pățaniile sale nu mai aveau sfârșit, așa că peste câțiva ani bătu la talpă o clironomie de peste două milioane ce le avuse de la un unchi bogat, în locul cărei răsări alta ... se cu foșnituri, ce semănau unor suspine sinistre. Nu departe se zărea, ca o dungă neagră, păduricea ce se desemna pe orizontul mohorât. Și iată că de acolo în răstimpuri se auzeau urletele lupilor flămânzi. Se vede că calul înțelese însemnătatea îngrozitoarelor urlete, căci o porni la fugă turbată. Săniuța spinteca omătul cu o repeziciuÂne amețitoare și la cea mai mică cârnitură ... orizont o zare roșie ca de un incenÂdiu. — Ce arde acolo? întrebai. — Ian nu tot vorbi, răspunse bătrânul cu iritare. Se vede că eu îi întrerupsei ruga, căci băgai de seamă că își făcea cruce. Apoi, după o pauză, el îmi zise: — Acolo ard butii cu catran dinaintea curții colonelului. Ți-am spus ...