Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MULT
Rezultatele 851 - 860 din aproximativ 1534 pentru DIN CE IN CE MAI MULT.
Ion Luca Caragiale - Baioneta inteligentă
... m-auză cocoanele înghesuite pe trotuar la spatele șireagului nostru. Dar d. căpitan se-nțepenește-n călcâie și, ca să-mi acopere glasul, strigă răgușit din fundul bojocilor: — Cumpanie... drepți! În același moment, s-aud venind din susul stradei niște huiduituri zguduitoare... Ce era? Cine știe cine prinseseun câne jigărit de mahala, îi legase o tinichea de coadă și-l aruncase în mijlocul stradei, să-l dea garda ... alte mirodenii în Caimata. Acesta-și pusese de degrabă paltonul peste șorțul cu care se acoperea când măcina martinică, și șorțul era cu o palmă mai lung decât poalele paltonului, care se mai scurtase o schioapă din pricina centuronului încheiat sub burtă. Cafegiului, răzbit de frig, îi curgea nasul enorm plin de guturai, și, om curat ca toți armenii, mă ruga din ... făcut vrun abuz; dar la noi, nu-mi vine să crez... Ei! da nu face nimica... Trăiască ai noștri, d-le Iancule! ...de ciocoi! Astfel, din pricina unei neglijențe a comenduirii am rămas nedecorat, după ce am luptat atâta! Asta nu e drept! mi-am zis. Sunt sigur că lui Sarchiz cafegiul i-a dat. M-am dus să ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
... Vasile Cârlova - Păstorul întristat Păstorul întristat de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în „Curierul Românescâ€� (8 mai 1830) de Ion Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann ). Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire cu glas duios Cânta din fluier jos pă verdeață, Sub umbră deasă de pom stufos. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejuni Și ascultându-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. Câinele numai mai ... durere Stând lângă dânsul căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. Eho, ce zace de om departe, Îl auzise din loc ascuns; Și cu suspinuri de greutate La toată vorba îi da răspuns. Viu lângă dânsul, pătruns de milă Și cu blândețe îl întrebai: â ... răspunse: „Frate, se poate vrun muritor Oricât să n-aibă dureri ascunse, Fie pe scaun, fie păstor? Orice viață supusă zace Sub patimi grele mult mai
Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată
... succes, amăgind astfel necontenit iluziile bietei noastre omeniri. Dar geniul cutezător al omului nu a desperat. Cu nestrămutată încredere într-un “viitor mai mare, mai bun, mai frumosâ€�, el a urmat fără preget să caute ce-i trebuia — pomada fermecată — și iată că, în fine, providența i-a încununat cu prisos strădania seculară, dându-i acum de ... ceva mai mult decât el ar fi îndrăznit să-și închipuie a spera. Acesta este de aminteri un obicei cunoscut al providenții: după ce vreme îndelungată îți pune la încercare răbdarea, tocmai când, zdrobit, începi a crede că ți-ai sleit toată energia în zadar, îți scoate ... exemplu, încep cu o poezie: “O! lună, tu, regină , și palidă, și moartă, Ce tainic treci alene pe-a bolții-albastre poartă, Din naltul fără margini pe care-l bați de veci, Ne-aduci tu vreo nădejde? Nu! razele-ți sunt reci!â€� —A! dar ... că am ajuns talentat? și poate încet-încet, tot dând cu pomadă, s-ajung și genial. Nu-i decât idealul social în artă! Dar ceva mai ...
... strică și amenință să nu mai putem urma cursurile fără combustibil. Primiți, vă rog, domnule primar, etc. Directoare, Aglae Poppesco * Școala de fete No. 1 din urbea Z... No. 683 - 1 decembre D-sale d-lui primar al urbei Z... urgentă. Domnule primar, Referindu-ne la adresa noastră din luna trecută noiembre 15 cu No. 654, avem onoare a vă repeta cu insistență rugăciunea ce v-am făcut în privința lemnelor de încălzit necesare școalei de fete No. 1 din această urbe, care se află în lipsă de căldură suficientă pentru studii pe timpul de iarnă, mai ales așa de aspră cum este cea actuală, încât elevele sunt incapabile a mai scrie cu mânile înghețate, și chiar profesoarele sufăr neputându-se dezbrăca în clasă, fiindu-le temperatura așa de exagerată, încât, cum se poate ușor constata ... au avut până în prezent nici un rezultat. În adevăr, vizitând apoi clasele am găsit o temperatură incapabilă de a putea fi suferită mai ales de copii, din care cauză se pot chiar îmbolnăvi de vreo boală infecțioasă, ceea ce ...
Antim Ivireanul - Învățătură cînd se face parastas
... doaoa carte a Împăraților, în 12 capete și foarte mă face de mă minunez. Împăratului David i-au fost bolnăvit copilașul cel dintâiu, ce avea din Virsavea. Și, pentru căci se afla în nevoia morții, era pururea trist și mâhnit și nici mânca, nici bea, nici putea nimeni să-l mângâe ... lumii. Drept acĂ©ia zic și eu cătră dumneata (cutarele) și cătră cĂ©lialalte iubite rudenii să încetați întristarea și să părăsiț lacrămile, de vreme ce s-au odihnit în Domnul această cinstită cocoană ce să pomenĂ©ște astăz. Căci lacrămile și întristăciunile nu dau nici un folos morților, nici pot să-i întoarcă din viața cea vĂ©cinică, nici să-i scoață din gropi. Și pentru acĂ©ia au pus lĂ©ge dumnezeeștii apostoli, să nu plângem pre morți, ci să-i pomenim la înfricoșatele taini și să ... plăcut înaintea lui Dumnezeu și li să face mare folos și aduc multă dobândă și mântuință sufletelor, precum adeverează și sfântul Dionisie Areopaghitul la cuvântul ce face asupra morții. Rugăciunile zice ce să fac la sfintele jertăvnice sunt de folos nu numai celor vii, ci ...
Ion Luca Caragiale - Partea poetului
... înfundă hambarele; Viierul își alese zeama nobilă; Regele puse streji la poduri și drumuri și zise: «Dați-mi dijma !» Într-un târziu, după ce se isprăvise-mpărțeala, iată vine și Poetul din depărtări... Nimic nu mai rămăsese de apucat; pretutindeni toate aveau stăpân. — Vai! eu singur — strigă el cu mâhnire — eu singur fusei uitat, eu, cel mai supus copil al tău! Și-ngenunchie înaintea domnului, care-i răspunse: — Dacă te-ai desfătat în lumea visurilor, ce stric eu? Unde erai când s-a-mpărțit pământul? — La tine eram! zise Poetul. Ochiul meu țintea la fața ta; urechea mea ... cerul meu?... Vino când dorești: orcând, bucuros îți va fi deschis!" Pe urmă i-a adăogat domnul cu multă bunătate: — Ei, acuma, mai du-te pe pământ și te mai plimbă. A mulțumit Poetul din fundul sufletului și a plecat măgulit de atâta frumoasă atenție din partea domnului. S-a coborât pe pământ... Acolo toată lumea forfotea în sus și-n jos, alergând fiecare fără astâmpăr după treburile sale ... dat Poetului — cinci clondire și zece topuri. Dar când a vrut să plece Poetul, domnul zice: — Ia ascultă, mă băiete, nu ...
Constantin Stamati-Ciurea - Luxul
... atrăgător, cel mai molipsitor, din care se nasc toate calamitățile ce aduc la pieire nu numai individualitatea omenirii, ci dărâmă și stinge națiuni întregi. Odată ce omul este molipsit de acest demon al ispitei, el contenește de a fi mulțumit cu aceea ce munca sa îi dă. Nu exisÂtă o chestie mai grandioasă și mai însemnată de discutat decât chestia luxului; lupta și contrazicerile ideilor nu s-au sfârșit între filozofii antici precum și moderni. Unii sunt de opinia că ... la chestia luxului veacurilor treÂcute, făcând comparație cu veacul nostru. Filozoful englez David Hume zice că „epoca dezvoltării luxuÂlui este epoca cea mai fericită din viața unui popor“. Socot însă că el greșește, căci, dacă ideea lui este nimerită, apoi vasăzică noi trăim în cea mai nefericită epocă, fiindcă la sfârșitul veacuÂlui nostru din zi în zi se adaugă scăderea în întrebuințarea obiecÂtelor de lux. Până și orientul, ce se adâncise în plăcerile strălucirii și ale risipei, astăzi se îndestulează cu modestia și simplitatea atât în viața casnică cât și în solemnitățile publice. Economistul ... ...
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... ziua călare ca un jăndar... (Strigă furioasă:) Ioane... Guliță... Luluță... monsiu Șarlă... Cumnățică... SCENA III CHIRIȚA, GUGULIȚĂ, ȘARL, SAFTA, ION (Ion vine alergând dintre culisele din dreapta. Ceilalți ies din casă și se cobor din cerdac.) GUGULIȚĂ: Cine mă cheamă?... neneaca! SAFTA: Ce este?... Ce este? ȘARL: Qui diable?... Ah! madame!... ION: Aud, cucoană... Iaca, ia... CHIRIȚA: Da veniți azi de mă coborâți de pe cal... Ce, Doamne, iartă-mă!... ați adormit cu toții? (Ion se pune dinaintea calului și-l apucă de zăbale ca să-l ție. Ceilalți se adună împrejurul ... mâncat... d-apoi dă!... dacă-i moda... GULIȚĂ (scâncindu-se): Ei... neneacă, las’ să mă primblu călare... măcar numai pin ogradă. CHIRIȚA: Bai... ți-am mai spus o dată că nu vreau... Nu mă supăra mai mult. Mai bine apucă-te de-ți învață franțuzasca cu monsiu Șarlă... că mă ții o mulțime de parale, trântore. GUGULIȚĂ: Bai și eu... M-am săturat ... cu dulcețile... SAFTA: Iaca pozna, că eu mi-am uitat belteua pe foc... și m-am luat cu vorba... CHIRIȚA: Nu-i nimică... o belte mai mult sau mai ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de august
... veacul când era... Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cântec de teorbă că urcă și se-nsuflețește, Pe când mai jos nedeslușirea unui oraș se resfira -- Treptat mai ștearsă și mai stinsă, pe când, în sus, fără-ncetare Curgea o-ntreagă adâncime și se lărgea o-ntinsă mare, O mare ce, nețărmurită, se tot ducea cu gând cu tot, Sub înserarea viorie și înstelarea-nfloritoare, Când spre-o planetă, când spre alta, și dintr-un soare ... a cuprinde clipa de-aur n-a fost Parnas și nici Olimp, Și de-a fost ieri, sau cine știe în ce trecut de loc și timp, Se desprindeau din armonia ce depărta de ea pământul, Priceperi ce-n eternitate își împingeau mereu avântul, Și ce spirale nesfârșite, nălțimea nu-și mai măsurau Neprăvălindu-și-o vreodată nici chiar atunci când coborau. Și hotărând că-n tot ce este nu e nimic decât cuvântul , Căci singur el mișcare sfântă, în orice parte să-l trimeți Ființă dă oricând voinței , schimbând-o-n sori ... simțea că-n orice parte e Dumnezeu, că-n orice parte Aceeași viață neînvinsă își duce valul mai departe. Că sori ...
Ion Luca Caragiale - Crucea și semiluna
... se încruntă. Și, apoi, se scoală deodată-n picioare Și cu glas puternic le strigă: „Tăcere! Ați uitat voi oare pe al vostru Domn, Ce-și visează țara chiar în al său somn? Cum acele vremuri sfinte le uitați, Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați? Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți? Sunt pitici acuma brazii cei înalți? S-a surpat Carpatul și, din rădăcină, Stânca se preface într-o moale tină? Nu mai curge Istrul în largul său pat, Și patriotismul vostru v-a secat? Mâine este lupta, lupta cea de moarte, De la care-atârn ... nu voi să tratez! Mergeți dar cu toții, bravii mei ostași! Sigur sunt că mâine unul n-o fi laș! Fiți îndată gata atât vă mai zic: Fiți la înălțime! și mai mult — nimic!â€� Și zicând acestea, cupa lui ridică; Din ochi, două lacrimi în cupa lui pică, Lacrimi de iubire pentru țara sa, Ce numai eroul știe a vărsa. Oastea e-n picioare; arme zăngănesc, Și de luptă bravii toți se pregătesc. După ce ...
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... dau toți cu socoteală Că de mulțime ce sînt, Viind într-a lor iuțeală, Vor face rău pre pămînt. Nevasta-ncepu să zică : - Ce spui ? așa să trăiești! Aoleo ! eu mor de frică, Tu, frate, să mă păzești. El necăjit îi răspunde : - Ce să păzesc mai întîi? Tu mai bine te ascunde Și eu singur să rămîi. - Unde ? unde, frățioare? Zicea țiindu-l de brîu. El zicea să se pogoare Aci-ntr-o groapă ... Cu gînd a se apăra, Începu cu tremurare Înaintea-i a jura Cum că numai o căldare Au fost scoa ei din pămînt De mai mult ea știre n-are Și sa nu dea crezămît, Zapciul îi zise: -Bine, și el tot așa mi-a spus, Eu mă-ncredtnțez ... spune în ce vreme Ați găsit acești bani voi? Ea gîndindu-se în sine Îi dete răspuns zicînd: Nu țiu minte așa bine Ca pe ce vreme și cînd... Cînd cu norii... și cîrnații, Parcă era... da, da, da, De cînd ploaia cu cîrnații Mai ...