Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE LOC
Rezultatele 851 - 860 din aproximativ 1393 pentru PE LOC.
Dimitrie Bolintineanu - Năvala lui Țepeș
... mare sufletu-i îmbată; Printr-o faptă rară să triumfe cată. Printre noapte, ploaie, tunete de foc, Cu cinci mii de roșii el își face loc: Cum furtuna cade p-ape dormitoare Si d-odată-nalță valuri mugitoare, În ordia turca roșii năvălesc... Turcii se deșteaptă, strigă, s-amețesc. Sunetele d ... ca ploaia cură din săcuri. Mohamed sub cortu-i dulcea pace cată; Vise grațioase sufletu-i îmbată. Ușile, la cortu-i, iată, se smicesc Și pe cal apare domnul românesc. Mohamed p-o poartă repede dispare... Printre umbra deasă caută scăpare. Când pe fruntea nopții ziorile se joc, Domnul cu românii las al luptei loc
Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas
... Bolintineanu - Cornul lui Sas Cornul lui Sas de Dimitrie Bolintineanu I Încetează, țară dulce și iubită, A spera mai bună, mai frumoasă-ursită, Pe cât timp în viață nu vei căuta, În trufașe lupte, fericirea ta! Lanțu-ncinge numai brațe nearmate, Slabe de robie și de lașitate. Dar a ... carte, zile de putere Poți să afli încă, țară de durere! Scaldă al tău suflet în al vieții foc, Între popoli liberi ia-ți mărețul loc! II Oștile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărând, au mas, D-acolo Potoski domnului dă știre ,,Noi avem pe țară drept de moștenire, Câștigat prin moartea vechilor eroi. În pământu-acesta noi suntem la noi!" Astfel scrie leahul îngâmfat de fală Și-n plăceri ... ironie ,,Ce luați d-a fuga, strănepoți d-eroi, În pământu-acesta nu sunteți la voi!" Șase mii, în luptă, din poloni picară; Pe
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... face. Eu o urmez prin galerii înalte. Izvoare vii din vase stau să salte Și lângă ele nimfele de marmur, Făpturi cerești unor măiestre dalte. Pe lucii muri auritele pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Un pictor a ... două basme-arabe Samăn cu-aceia ai reinei Sabbe, Cum împăratul Solomon îi scrie, Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe. Cu ochi pe jumătate-nchiși surâde:  Deși privirea-mi pe cei vii ucide, Te uită lung la mine, tu, ce mort ești, Pân-al tău suflet ochii va deschide. L-al tău mormânt tu ești ... inimi." Și de pe ochii-mi cade ceața sură Și noi minuni uimiții ochi văzură, Căci înaintea mea stai vrăjitoare Și basmu-asculți cu zâmbetul pe gură. * Ș-atuncea pier anticele portale. În jurul meu iluminate sale Și-n loc de morți ființe vii, ce vesel, Cu hohot râd  serbează bacanale. Unde-s acum fantasticele șeme Prin care luna străbătea-ntr-o vreme? Acele ...
Alexandru Macedonski - Vioristul
... Alexandru Macedonski - Vioristul Vioristul de Alexandru Macedonski Nu l-ați cunoscut! Prin lume a trecut ca o nălucă, Înclinat pe-a sa vioară cu un dor nespus de ducă!... Într-o noapte viforoasă sub fereastră-i m-am oprit, De-armonii cerești răpit ... zbor; M-atrăgea o simpatie tainică spre a-l cunoaște, Și păstrându-i amintirea printre alte scumpe moaște, Întâmplarea vru odată să cunosc pe viorist, Să-i strâng mâna de artist! Se plângea adeseaoare c-a născut strein pe lume Fruntea sa nu se-nclinase pe-albul sân al unei mume! Muma sa era vioara și amanta sa, tot ea, Pe-amândouă prin arcușu-i le plângea și se plângea! Dorul ca să aibi o mumă trebuie să fie mare Dacă locul să i-l ție ... nu e-n stare. Într-o zi pe-a sa vioară îl găsiră mort; mereu Cât l-am plâns știu numai eu, Și pe piatra funerară, după ultima-i voință, S-a înscris: ,,E trist în lume ca să n-aibi nici o ființă, Nici un suflet ...
Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată
... e gata. E foarte simplu, nu-i așa? Astfel, ajungi ce poftești — poet liric, satiric, epic, novelist, dramaturg, publicist, critic, într-un cuvânt, artist, pe atât de mare, se-n-țelege, pe cât ăi întrebuința cu mai multă stăruință noua pomadă a idealului social. Își închipuie oricine ce viitor are rețeta asta, care, cu drept ... ajuns a fi astăzi un cult pentru cei ce sufăr de chelie pe dinăuntrul capului, și se știe cât e de rar părul pe dinăuntru, prin urmare, se-nțelege cât de universală va deveni întrebuințarea minunatei invențiuni. Iată, de exemplu, încep cu o poezie: “O! lună, tu, regină ... mea. — Ba se poate, zici d-ta. — Ba nu se poate, răspund eu. — Dar Anacreon, dar Shakespeare, Machiavelli, Molière, Goethe? Doar pe vremea lor nu se pomenea de invenția aceasta recentă. — Așa? strig eu, fără să-mi pierz cumpătul. Ia stăi, să vezi! Și pun mâna ... îndărătnică a societății vechi: orice religiune proaspătă trebuie, la apariția sa, să fie politicoasă și să știe face oarecari concesiuni vechilor credințe ruinate, pe
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... tipografie să mă execute... și cu durerea asta sunt incapabil să scriu un rând măcar. De o sută de ori de aseară m-am așezat pe scaun, am pus mâna pe condei; dar nu e chip să m-astâmpăr... o clipă nuÂmi dă pace... Și iar începe bietul om să se vaite și să se ... înlocui. Știi, Ă¡ propos de sărbători... - Ceva nou de tot... Am înțeles, zic; du-te și n-ai grije; aibi curaj!... cu metodele moderne... Și pe când Tomița pleacă aiurit de durere, mă și așez liniștit la masă și, pe nerăsuflate, torn următoarele: CRONICĂ Sună clopotele... E primăvară... Sună clopotele. Duminica Tomii... Cu această duminică se-ncheie săptămâna luminată și prima serie a celor ... bisericuța albă din mahalaua noastră! Ce limpede suna toaca de fier subt atingerea ciocanelor măiestre ale dascălului Haralambie! ce vuiet armonic făceau cele două clopote, pe care le trăgeam de frânghii, noi, copiii, pe când, de jos, de la toaca de fier, fără să se-ntrerupă, el ne striga: "Mai încet, mă! că mi le dogiți!" și ne-njura ... ...
... miră. Și cea dintâi rândunică, venită de departe, tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se așeză pe streașina casei, cântând mereu... Dar într-o dimineață raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o ... să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, și seara cântecul se împrăștia vesel. Cât n-ar fi dat acuma frunza pe o picătură de ploaie! Dar norii fugeau goniți de vânturile din înălțimi; cerul de sticlă, înflăcărat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; când și când ... prin aer, apoi fuseseră duse departe. Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, și asta o mâhnea cumplit. Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foșnetul cobitor al tovarășelor ce o părăseau ... În clipele acestea, când parcă se cutremura la gândul că poate și dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca și celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor. Și pasărea parcă auzi chemarea tovarășei de altădată; veni, dar se opri puțin, ...
Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română
... la cuibu-i se coboară, Iar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit, Alerg sărind în cale-i și-i zic: bine-ai sosit! În aer ciocârlia, pe case rândunele, Pe crengile pădurei un roi de păsărele Cu lungă ciripire la soare se-ncălzesc, Și pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc. Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pământul preschimbă ... comparare cea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri, o podoabă a literaturei române îndeobște. Rodica Purtând cofița cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunjori, Juna Rodică voioasă trece Pe lângă junii semănători. Ei cu grăbire îi sar în cale Zicând: "Rodico, floare de crin, În plin să-ți meargă vrerile tale, Precum tu, dragă ... rime rele. Nu înțelegem, nu putem primi această negligență a formei. Nepăsarea publicului român, care în aceeaș linie cu adevărații poeți pune și pe Tăutu și pe Sion și pe tutti quanti, și, pe de altă parte, precipitarea întregei noastre activități intelectuale, ce se vede produsă sub neliniștea unei amenințări statornice, explică, dar nu excuză greșala arătată. Tocmai spre ... ...
Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte
... dă voie să mă duc. - Du-te, fata mea; dară mai-nainte caută-mi în cap, și să vezi că o să curgă o apă pe dinaintea casei și o să aducă fel de fel de cutii, de tronuri și de lăzi; pe care din ele îți vei alege, aceea să fie simbria ta. Se așezară și îndată văzu curgând apa de care-i spusese, și pe dânsa veni niște lăzi și tronuri prea frumoase. Fata se gândi că, daca va lua o ladă d-ale frumoasele, slujba ei nu făcea atâta ... de aur și catrențe de mătase. Baba și fiică-sa pizmuia pe fata moșului; iară lui îi creștea inima de bucurie. Baba trimise și ea pe fie-sa, să facă ce făcuse fata unchiașului. Se duse, se duse și fata babei, și ajunse la grădina care o chemă și pe dânsa ca să o curețe; dar ea răspunse: - Da' ce! nebună sunt eu să-mi zgârii mâinile prin tine? O lăsă și porni mai departe ... fii numai cu mumă-ta singură în casă, ca să nu vază nimeni ce e într-însa. Fata luă lada și plecă. Când se întoarse pe ...
Antim Ivireanul - La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură
... Să iubești pre domnul Dumnezeul tău i proci; iar cea firească iaste cĂ©ia ce iubesc părinții pre fii și fiii pre părinți și fieștecare pe ruda sa și pe priiatenii săi. Iar pentru dragostea cea pătimitoare și rea, nu vom zice nimic, pentru căci fieștecare înțelept și temătoriu de Dumnezeu o cunoaște că nu ... i batem; pre bătrâni îi necinstim, pre domni și pre boieri îi blestemăm, pre arhierei nu-i ținem intr-o nimica, pre călugări îi clevetim, pe preoț îi ocărâm, bĂ©sericile le ținem ca niște grajduri și când mĂ©rgem la dânsele, în loc de a asculta slujbele și a ne ruga lui Dumnezeu, să ne iarte păcatele, iar noi vorbim și râdem și facem ... mai rău decât pe la cârciume. Sărbătorile și praznicile nu le ținem, ca o nimica, ci atuncea facem cĂ©le mai rĂ©le, de bucurăm pe dracul și atunce vindem și cumpărăm. Și în scurte vorbe, ne-am abătut cu toții din calea dreptății și împreună ne-am netrebuit, după cum ... numai un nume uscat și sec, ce avem făr de nici o faptă bună. Și încă stăm de ne mirăm căci nu ne face Dumnezeu ...
Andrei Mureșanu - Eremitul din Carpați
... Andrei Mureşanu - Eremitul din Carpaţi Eremitul din Carpați de Andrei Mureșanu Pe munți, de unde neaua cu greu se dezlipește, Întocma ca și mușchiul de vechiul său copaci, Pe unde om cu suflet atunci numai pășește Când oarba soarte-aduce vrun vânător ghibaci; Aci, săpată-n pietre, se află-a mea chilie ... de săcuri; Pe unde primăvara cu multă maiestrie Așează-ale lor cuiburi ulii, șoimi și vulturi. Un pat, un vas de apă, măsuța mea pătrată, Pe dânsa tubul magic, de care mă servesc. Cu-aceste scule simple se află mobilată Căsuța mea de munte în care locuiesc. Eu n-am fugit ... faptă glorioasă, păstrată-n istorie Din evii barbariei străvechi ce au trecut, Însuflă până astăzi curagi și bărbăție Și-ndeamnă-a merge sigur pe drumul început. Pruncuțul mic de zile se-mpiedecă și cade, Se vaietă și plânge, se trage-ncetișor; S-apucă cu iuțeală de verice palisade, Să ... la Dunăre devale Prin negura din fumul gâtlegelor de foc; Ce fac, ce cochetează colo în căpitale Românii prin saloane, eu văd și-aud de loc. Din timp în timp voi scrie, să știe fiecine ...