Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN
Rezultatele 861 - 870 din aproximativ 3431 pentru DIN.
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... părinți, pe carii, dupe sanctitatea ce-mi inspira internul monasterului și austera disciplină a vieții lor, îi crezui de cei mai sfinți călugări din toată lumea. Părea că văd sînul lui Avraam stînd deschis ca să-i primească și doream din inimă să fiu și eu unul dintr-acei aleși ai Domnului. Dar pe cînd mă ocupam de redempțiunea sufletului, pe cînd spiritul își întinsese aripele ... numai a se scuza cu niște cuvinte umilitoare, dar foarte contradictorii cu agitarea ce se vedea imprimată pe fizionomiile lor. După ce mîncarăm puțin din acele bucate simple, dar pline de gust și repezirăm pe gît cîteva pahare din celebrul „moscato“ al cuvioșilor domenicani, ne scularăm de la masă. Pînă a nu părăsi refectoriul observarăm mobilierul său, care se compunea ... amanta ta? Ei bine, amice, află de la mine că haina aceasta neagră nu va putea să aline palpitațiunile ei, nici a șterge din sufletul tău acel amor, pe care sfînta natură l-au pus într-însul. Îți place grădina noastră? Dar știi tu că, plimbîndu-te printr-însa ... ...
... Nicolae Gane - Sfântul Andrei Sfântul Andrei de Nicolae Gane Făceți cruci mântuitoare, Căci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea Sfântului Andrei. (Alecsandri) Într-una din zile îmi luai pușca din cui, pușca cea cu noroc, mi-o grijii bine, îmi așezai cele trebuitoare la torbă, apoi zisei să-mi puie șargul la sanie. Deși cam ... o canapea. * Șargul meu sprinten și spornic la mers alerga acum pe câmpia albă, ca o nălucă ce fuge de umbra ei. Două doruri care din inima stăpânului trecuse într-a lui, îl mânau din urmă. Unul era dorul vânatului, patimă a mea din copilărie, celalalt dorul Elenei, fiica lui Neagu, cea mai frumoasă fată din împrejurimi. Dar, cât fugeam eu de iute, ziua fugea și mai iute, încât în dreptul morii de vânt noaptea mă și întâmpină. Deodată sania mea ... și mai grăbit. Pe la cornul cel de luncă un lup bătrân cu o coadă cât un măturoi îmi curmeziși drumul. Îi dădui un foc din fugă ca să nu zică că a trecut fără cinstea cuvenită pe lângă un vânător, însă el numai va fi știind de i ... ...
Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari
... răpuși de dânsa: - Mă, mie mi-a venit așa să te îndemn a tăia merii ăia ce cresc lângă grajd, și din ei să faci, din doi, două scânduri la pat, că tot ne lipsesc câteva scânduri. - Bine, fa, răspunse fiul de boier, cum să tăiem noi a mândrețe ... se zbenguiau, de-ți era dragă lumea să privești la dânșii. Înțepenise împielițata, zgâindu-se cu ochii acolo. Și venind mama copiiilor și trezind-o din buimăceala în care căzuse: - Vezi, stăpână, nu-ți spuneam eu că nu te poți îndestula de o așa frumusețe, de te-ai uita nu știu ... le puse gând rău, și tot plănuia, cum ar face ca să-i răpuie. Într-acestea venea lume după lume de se uita la dânșii. Din toți privitorii o babă bătrână, mai pricepută, dorind și ea să-i aibă de feți ai ei, ducându-se acasă, aduse cu dânsa o furcă ... îmbrăcă cu niște zdrențe și îi duse acasă la dânsa. Nu trecu mult după aceasta, și boierul făcu clacă, adunând pe toți copiii și fetele din ...
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... bag ucenic la d-ta să mă înveți acest meșteșug. Și până jumuli și găti gâsca, fiul împăratului ieși afară, își strânse foișorul, desfăcându-l din toate încheieturile, și-l puse bine, unde să nu dea nimeni peste dânsul. Se puseră, deci, la masă și se chefuiră, până ce cocoșii începură ... ei la cuvinte, și fiul de împărat rămase sub ascultarea hoțului, ca să învețe meșteșugul de la dânsul. - Tot meșteșugul este, zise hoțul într-una din zile, să ciordești, fără să te prinză cineva; să buzunărești și pe dracul, fără să te vază nici pui de om sau altă gadină; să ... cum era, și tot frecându-se la ochi, începu să se jeluiască că n-are parte să doarmă și el măcar un somn, și că din pricina asta o să se ducă de la un asemenea stăpân, cre nu-i dă răgaz cât ar aromi cineva. Hoțul văzu că ucenicul lui ... binișor la meseria lor, de când se făcură tovarăși. Vezi că fiul împăratului era mai ager de mână, mai isteț și mai îndrăzneț. Într-una din zile, feciorul de împărat se duse la vânat, ia așa cam în dorul lelii, fiindcă n-avea altă treabă. Umblând el prin pădure, odată aude ...
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
... vă purtați bine și să îngrijiți de trebile casei. Aveți voie să vă preîmblați prin grădină, să intrați prin toate cămările casei: numai în cămara din fund, din colțul din dreapta, să nu intrați, că nu va fi bine de voi. - Fii pe pace, tată, răspunseră ele. Niciodată n-am ieșit din cuvântul dumitale. Du-te fără grije, și Dumnezeu să-ți dea o izbândă strălucită. Toate fiind gata de pornire, împăratul le dete cheile de la ... deduse, și-și luă ziua bună de la ele. Fetele împăratului, cu lacrămile în ochi, îi sărutară mâna, îi poftiră biruință; iar cea mai mare din ele priimi cheile din mâna împăratului. Nu se știa ce să se facă, de mâhnire și de urât, fetele, când se văzură singure. Apoi, ca să le treacă de ... să se încredințeze, își chemă fetele, le întrebă, poruncindu-le să-i spuie drept. Ele mărturisiră. Se feriră însă d-a spune care din ele fusese îndemnătoarea. Cum auzi împăratul una ca aceasta se tânguia în sine cu amar, și cât p-aci era săÂl biruie mâhnirea. Își ... ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... de lumină sub roșu-oranisc, S-oprește, o clipă, pe verdele pisc, Privindu-și orașul în roza idilă... S-oprește, o clipă, pe verdele pisc... Din ochiul său mare o lacrimă pică, Pe când, de sub dealuri, al soarelui disc În gloria-i de-aur încet se ridică... Și lacrima, clară ... curg. Și tot nu s-arată năluca sublimă... Și apa, în foale, descrește mereu... Când calul, când omul, s-abate victimă, Iar mersul se face din greu și mai greu... Cu trei și cu patru, mor toți plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, și mândre cămile. Și tot nu s ... aruncă pe leșuri cu ciocuri deschise, Cămile, cai, oameni, cad, pier, se răresc... Doar negrele paseri mereu se-nmulțesc Și tot nu s-arată cetatea din vise. Cetatea din vise departe e încă, Și vine și ziua cumplită când el, Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adâncă... Când setea, când foamea, — grozave la fel, Pe piept, ori pe ... Cu pasuri ce-n fundul de zări o răpesc, Și albele ziduri, lucesc, — strălucesc! Ca gândul aleargă spre alba nălucă, Spre poamele de-aur
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... mi curmă, În astă neașteptată, amărîtă alergare, Mă mustram însumi pe mine, cuprins de grea disperare, Zicînd : „Ce-mi trebuia mie să mă cobor din trăsură? Au doar m-au hotărît soarta pentru a urșilor gură ? De ce-am calcat jurămîntul, ce-l făcusem în iveală, Cum nu ... pe acolo toate poticile știe, Ne-au dus la o casă-n codru, ce era chiar sihăstrie ! Dar cucoanele ce-n toate-s mai delicate din fire, Neputînd fi mulțămite cu-asemenea găzduire, Pe călăuzul acesta încep să-l îndătorească O gazdă mai de odihnă numaidecât să găsească ; Bine ar fi ... să v-urmați drumul s-ajungeți la mînăstire.â€� Deci fără multă zăbavă, purced cu răpeziciune Trăsurile încărcate spre satul numit Răpciune. Aicea aga Costache din norocire zărește Că surugiul ce mînă pe cai se cam cumpănește Și aflînd, după cum alții bine îl chizășluiră, Că cu bahica aghiasmă gîtleju-și ... În tîrîirea lui Ector la a Troii dărîmare. Cum că sînt eroi românii, nime nu tăgăduiește, Dar vrun Tit sau vr-un Mecena din ei tot nu se ivește. Surugiul de rușine văzînd astă mîitură Au rămas mut de ispravă, parc-au născut fără gură, Privind astă chibzuire și ...
Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)
... cărările, ca supraomenescul Bosco, care era semnalat deodată la cele patruzeci de bariere ale unui tîrg. Legendara figură a lui va reveni nălucitoare din paginile tuturor cărților și manuscriselor, din infoliile tuturor jurnalelor de pretutindeni și de peste tot locul. Amintindu-se figura lui și cercetîndu-i-se opera, povești vor umbla desigur, viață matusalemică ... de alt rege asirian se va spune poate că, înfricoșat de curgerea vremii, el a hotărît să nu mai doarmă și să facă din noapte zi, iar din zi noapte, ca biruind somnul să oprească și timpul din mers și să și-l supuie voinței lui... Capricioasa vreme însă le schimbă toate și mi-a schimbat și silueta cea dintîi, pe ... marele lui exemplu și pietate pentru tot ce e al neamului nostru, toate aceste sfinte și mari lucruri, pentru care-i mulțumesc cu recunoștință. Tot din vremurile acele, notez o impresie fugară. E vremea cînd se reacționa cu vehemență și cu lucruri contondente chiar în contra franțuzomaniei. Notez aceasta, pentru că ... o fantazia de fraze se dezlănțui în aer. O putere elementară de uragan trecea în glasul acela, omul transfigurat, ca un anacoret, ca un rătăcit
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... în Apărarea Națională III (1902), nr. 79 (9 Aprilie), p. 1. Cultura în întrĂ©ga lume organică scĂ³te la iveală caracterele genului și reduce din ce în ce maÄ mult însușirile indi[vi]duale, care nu sunt, la urma urmelor, de cât anomaliÄ resultate din o desvoltare defectuĂ³să, decÄ niște degenerărÄ în cel mai propriÅ înțeles al cuvântului. Cu cât maÄ intensivă e dar cultura, cu atât maÄ vîrtos ... e cu desÄ•vîrșire nemotivată, și silințele nĂ³stre de a apÄ•ra pe cei slabÄ și neajutorațÄ pentru dînsul nu sînt pornite din iubirea de Ă³meni, pe care el numaÄ în torie o scie, ci fie din egoism, fie din fanatism religios, fie din ură de rasă. Așa ajungem, ca barbariÄ aceștia să ne sos[c]otĂ©scă pe noÄ barbarÄ și să susțină în virtutea iubiriÄ de Ă ... Ni-e destul să ne uităm împrejurul nostru pentru ca să ne încredințăm, că prea sînt mulți ceÄ ce trăesc pe nemuncite și în răsfățare din rĂ³dele munciÄ sÄ•vîrșite de RomâniÄ, carÄ pier în miserie. Niște barbari, lipsițÄ de simțimĂȘnt comun, niște ingrațÄ, mișeÄ nevrednicÄ de lumina sĂ³relui
... primim gândul, că în strâmtorarea, la care am ajuns, nu ne maÄ rÄ•mâne de cât să ne îmbărbătăm, să renunțăm la o însemnată parte din mulțumirile cu care ne-am deprins, să muncim maÄ întins de cât în trecut și să adunăm fie0care o parte din ceea-ce agonisim, pentru ca cu toțiÄ împreună să ne formăm un mare capital național. Stat, județe, comune, credite fonciare, așezăminte economice, financiare și industriale ... șÄ prin sine, ci sunt uniÄ Ă³menÄ cu virtute, care stăruie, Äar alțiÄ oamenÄ slabi de ânger, care șovăie și cad în cele din urmă, mintea ne-a fost slabă, ea ni s’a smintit și zadarnice ne sunt tĂ³te sbuciumările câtă vreme nu ... să înțelegem că greșit e în chiar temeliile luÄ întregul nostru fel de a vedea lumea. Am putea să-Ä alungăm pe EvreÄ din mijlocul nostru orÄ să-Ä măcelărim, dar, dacă am face-o acĂ©sta, mâine am alerga neastâmpărațÄ în tĂ³te părțile ca să ne căutăm ... mijlocul nostru și se vor duce, încetul cu încetul, și fără de gălăgie aiurea, unde stÄ•pânirea luI Satana e maÄ temeinic așezată. Numai pornită ...
Ion Luca Caragiale - Inițiativa...
... mă-ntrerupe; lasă-mă să termin... Noi ducem greul țării ăștia, care fără noi, ce să zicem?... Parcă n-ar mai merge, să fluieri numa din buze și să umpli doldora punga statului, din care pe urmă să vie și să sugă țâtă atâtea lipitori declarate și clandestine, care trăiesc pe spinarea noastră, care, vai de capul ei! numa ... suficientă pentru bunul progres al artei și literaturii dramatice române. Societatea va fi condusă de un director numit de minister, și de un comitet compus din cinci membri, și adică din: primarul local în persoană sau prin delegațiune; un mare comerciant și un mare industrial (cetățeni români); un profesor cu titlu definitiv de la școala de ... să zici! ca să-ți expui un copil în cea mai fragedă vârstă; căci în definitiv un părinte mai poate avea un copil; și nu din egoism o spun; dar e trist pentru țara întreagă să te vezi la discreția caprițiului unei doici! pentru că, imaginează-ți că existența unui copil ... puteam s-o-nțărcăm înțelegi? — Cum să nu-nțeleg, daca sunt pățit? Copil... doică... știu! știu ce lucru belaliu! — Și statul — urmează,