Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��L��ARE
Rezultatele 881 - 890 din aproximativ 2099 pentru ��N��L��ARE.
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... noi întradins Și să ne-ucidem fără dă vină; Dar', fiindcă-odată-armele-am prins, Să le ținem numa dă-o tâmplare, Când doară-altă n-am avea scăpare, Ca vrăjmașului încĂ i dă parte Să ne putem născocorî-întrânse Noi încă cevaș dă-a noastră parte. Dar' să ... tăiați numa căpățâne Dă curechiu, ci capete păgâne." Atunci sculându-să-în picioare Tânăr Boroșmândru luă graiul Și zise: ,,Fraților! Mie-m' pare Cumcă, dă n-ar avea ghimpuri scaiul, N-ar împunge; ghimpul dară face Firea lui cea dârză și pungace. Arma la om este ca țăpușa La scaiu; dă-ahaia-armatul arată Cu-îndrăzneală ... așa c-ar putea să fie: Ca fiește care dintre noi Să fie cu totul ferrecat, [15] Adecă-îmbrăcat în hierr la războiu, Ca să n-aibă teamă dă tăiat Sau pușcat, nici frică dă moarte, Ci tot vitejește să să poarte. Cu-adevărat hire-ar și mai bine Să ne ... să taie, s-omoară, Apoi și s-aibă fiește care Un laț dă fune pe lângă sâne, Ca, când s-ar ostăni foarte tare, Să-l arunce-între-oștile străine, Și-apucând pe-unul să- ...
... Mateiu Caragiale - Clio Clio de Mateiu Caragiale Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești. Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești, Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite. Căci, uriașe stoluri la zări încremenite, Zac norii ce, în pragul genunilor cerești, Par pajere-ncleștate de zgripțori din povești Umbrind ... în flăcări cu turnuri prăbușite. Dar ceața serii-neacă troianele de jar. Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar, Ascultă mândrul freamăt ce-n el deșteaptă vântul, Ca-n
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... fercheș, fără un fir de păr alb, murat în argint-viu și în spirt ca un gogoșar în sare și în oțet. Dar Pașadia nu-l asculta, se gândea aiurea. Scăpa de data asta Pirgu și mi-era necaz, deoarece n-aveam ochi să-l văd. Rămânând de tânăr singur în București, de capul meu, mă ferisem să intru-n cârd cu oricine, așa că din restrânsul cerc al cunoștințelor mele, alese toate pe sprânceană, Gorică Pirgu n-ar fi făcut niciodată parte dacă n-ar fi fost tovarășul nedespărțit al lui Pașadia, de care aveam o evlavie nemărginită. Pașadia era un luceafăr. Un joc al întâmplării îl înzestrase cu ... lume până în vârful unghiilor. Ca să prezideze o înaltă Adunare sau o Academie, altul nu s-ar fi găsit mai potrivit. Cineva care nu l-ar fi cunoscut, văzându-l trecând seara, când ieșea, țeapăn și grav, cu trăsura la pas după el, pentru nimic n-ar fi voit să creadă în ce murdare și josnice locuri mergea acel impunător domn să se înfunde până la ziuă. Pentru mine, priveliștea acelei ... ...
George Topîrceanu - Th. Speranția: Câinele ovreiului
... bucuros, Dar dulăul e în stare Să m-apuce pe din dos... Nici încolo, nici încoace, Eu mai bine stau pe loc; Și-am să-l iau cu vorbă bună, — Chiar așa să am noroc!" — Moi Grivei, zic zou, ascultă, De când umblu eu pe jos N-am văzut în toată lumea Un cățel așa frumos! Mă mai duc la târg eu, lasă, ți-oi aduce un covrig. Ce folos ai dacă ... câștig? Moi Grivei, tu ești cuminte, Ce-ai cu mine de-mpărțit? Am venit la badea Gheorghe, — Ei și ce-i dac-am venit? N-am să stau un an la dânsul, Plec îndată la haham... Dar dulăul se repede Și mai tare: Ham! ham ham! — Stai pe loc ... știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câine care latră Nu te mușcă niciodată? — Știu proverbul — zice Ițic — Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar e vorba Dacă-l
Constantin Stamati - Roman din Vrancea în orașul Iași
... părea că nici știa. El era și bun și darnic, însă făr’ să măgulească, Și ochii lui rostea dulce, suflet duios și simțit, Căci deși-n oraș trăise, însă cu viața câmpească, Și cu-a naturii frumusețe, era mult mai mulțumit. În sfârșit, pe acest tânăr negreșit l-ar fi ales Mentor ca pe Telemah-Centaur, ca pe Ahiles. Deci el de-a sale talente nicicum nu se sumețește, Și deosebit ... simplu și curat, Cu al său păr ca de aur, în plete lungi rășchirat, Pe-a sa frumoasă față ca cu voal coperindu-l; Și făr’ să se încâlcească, tot în valuri se undea, Când zefirii ridicându-l și în verigi încrețindu-l Ca o cunună de aur pe a lui piept larg cădea. Iar în limpede izvoare uneori de se-ntâmpla Să-și vadă ochii ... Ca să nu trăiesc pe lume dacă el cu mine nu-i. Și dacă vreodinioară va avea ca să mai vie Romanaș flăcăul tatei, lovindu-l de mine dor, Apoi să mai trăiesc încă, mila Domnului să fie, Ca să-l ...
Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte
... întrebă de puii ei, carii erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopârle, năpârci și gușteri, cum le-a dat mâncarea, și toți răspunseră că n-a fost băgat de seamă daca a lipsit ea de acasă; așa de bine au fost căutați. Intră în casă maica ... că vena o cutie mică și necioplită; atunci ea zise: - Maică Sântă Vinere, iată că mi-am ales lucru pe cât face slujba mea. - Ia-l, fata mea, daca n-ai voit să-ți alegi altceva mai frumos, și du-te cu Dumnezeu. Fata unchiașului își luă ziua bună, plecă cu cutia la supțioară și ... portiței, aducând fel de fel de lucruri; pe care ți-o plăcea ca sÂo iei, alege; iară până atunci să-mi cauți în cap. N-apucă să puie mâinile în capul ei și se repezi de luă de pe gârlă lada cea mai mare și mai frumoasă ce văzu. Sânta ... pe la grădină, îi lăsa gura apă și nu putu nici să se umbrească puțin de arșița soarelui. Ajungând acasă obidată de osteneală și flămândă, n ...
Dimitrie Bolintineanu - Mustafa-Pașa
... moarte nu se înspăimântă. Ce vor face oare slabele femei, Dacă voi dați dosul, o, vitejii mei." Zice și soldații, rușinați, se-nturnă... Domnul pasă-n frunte; toți cu fală-l urmă. Vede comandantul Mustafa-pașa, Prin bravură cată lupt-a precurma. Chiar ca semizeii din antichitate, El îl cheamă-n luptă și fălos combate. Oștile-n mirare privesc și s-adun. Caii lor resaltă, armele răsun. Se fărâm pe zale far' să verse sânge. Domnul schimbă-ndată spada-i ce se ...
George Coșbuc - Concertul primăverii
... vii, Mergem împreună. Vrei programă, lămurit? Stai puțin să caut. Cucul, un solist vestit, De printr-alte țări venit Va cânta din flaut. Cântăreața dulce-n grai, Cea numită „perla Cântăreților din mai“ Dulce va doini din nai Multe doine mierla. Va-ntona apoi un psalt „Imnul veselieiâ ... noi ce-om ști, Cântece din carte. Și, de va putea veni Vântul, și el va doini, Că e dus departe. Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe soții! De-aveți chef, tovarăși, blem - Ura-n
Alphonse de Lamartine - Suvenirul
... un suflet, vârstă nu are. Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit; Și când privirea-mi cea neclintită De tine-aicea fu părăsită, Dodată-n ceruri eu te-am zărit. Acolo-ntocmai ș-acum frumoasă Te văz ca-n ziua ce mă lăsași Și la cerescu-ți locaș zburași Cu aurora cea răcoroasă. Dar, frumusețea-ți, chipu-ngeresc Și-n ceruri încă tot te urmară: Din viață ochii-ți ce încetară De nemurire raze lucesc! Zefirul dulce cu-a sa suflare Încă îți ... doarme, visează, D-auz prin frunze vântul șoptind, Parcă din buze-ți auz ieșind Sfintele-ți vorbe ce mă-nviază. De-mi ardic ochii și-n sus privesc Aceste stele învăpăiate, P-a nopții pânză împrăștiate, În toată steaua eu te zăresc. Dacă zefirul, cu-a sa ... ta suflare. Când trist, în taină, la altar merg Să rog Ființa mângâietoare, Atuncea lacrimile-arzătoare Mâinile tale simt că le șterg! Când dorm, tu-n umbră ești cu-ngrijire Ș-asupră-mi aripile-ți alin; Visele toate din tine-mi vin, Încât viața simt în dormire. Ah! fie-n ...
Ion Heliade Rădulescu - Suvenirul
... un suflet, vârstă nu are. Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit; Și când privirea-mi cea neclintită De tine-aicea fu părăsită, Dodată-n ceruri eu te-am zărit. Acolo-ntocmai ș-acum frumoasă Te văz ca-n ziua ce mă lăsași Și la cerescu-ți locaș zburași Cu aurora cea răcoroasă. Dar, frumusețea-ți, chipu-ngeresc Și-n ceruri încă tot te urmară: Din viață ochii-ți ce încetară De nemurire raze lucesc! Zefirul dulce cu-a sa suflare Încă îți ... doarme, visează, D-auz prin frunze vântul șoptind, Parcă din buze-ți auz ieșind Sfintele-ți vorbe ce mă-nviază. De-mi ardic ochii și-n sus privesc Aceste stele învăpăiate, P-a nopții pânză împrăștiate, În toată steaua eu te zăresc. Dacă zefirul, cu-a sa ... ta suflare. Când trist, în taină, la altar merg Să rog Ființa mângâietoare, Atuncea lacrimile-arzătoare Mâinile tale simt că le șterg! Când dorm, tu-n umbră ești cu-ngrijire Ș-asupră-mi aripile-ți alin; Visele toate din tine-mi vin, Încât viața simt în dormire. Ah! fie-n ...
... acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal. — Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l știu. — Ei! cum să nu-l știi; e satul nostru, și eu de acolo vin. — Nu așa, măi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui moșie ... îi botezat? — Doamne! da' nu știi că moșiile sunt boierești și asta-i a cuconului nostru, ce șede la București? Iar satu-l botează popa într-o căldărușă cu apă, cum îi scrie lui în cărți. Negustorul, privindu-l lung, zise în sine: Mă!... aista-i chiar Pâcală. — Dar cum te cheamă pe tine? — Iaca!... ce mă întreabă. Mă cheamă ca pe ... câți lei? — Așa cum te-nvoiești; și câți lei dai atâta iei. Negustorul, supărat, îl mai întrebă: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!... este badea Mușat, badea Stan, Neagu, Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman și alții. — Ho! mă, destul! Dar cine este ... decât toți la voi în sat? — Cine-i mai mare? Badea Chițu; el este mai nalt decât toți; e atât de lung, încât mai ...