Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU TREBUIE
Rezultatele 881 - 890 din aproximativ 916 pentru NU TREBUIE.
... Traian Demetrescu - Duşmani Dușmani de Traian Demetrescu Eram prieteni vechi, odată, Ba din din același sat, Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă Noi nu ne-am fi certat. Dar într-o zi de sărbătoare, Mergînd pe cîmp agale, C-o fată, dintr-un sat aproape, Ne-am întîlnit în ...
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... dominicani, clădit tocmai pe acel loc unde odată era monasterul antic în care își fini cariera vieții celebrul pictor Fra Giovanni Angelico. Esteriorul acestei biserici nu are nimic de admirat pentru călătorul arheolog, dar cînd cineva vizitează interiorul ei, este peste putință a nu se simți transportat în timpii cei mai glorioși ai Italiei artistice. Ici vezi un tablou de Tizian, colo altul de Salvator Rosa, apoi vin cele ... de gust și repezirăm pe gît cîteva pahare din celebrul „moscato“ al cuvioșilor domenicani, ne scularăm de la masă. Pînă a nu părăsi refectoriul observarăm mobilierul său, care se compunea din masa cea mare de mîncare și cîteva lavițe și scaune; pe păreți nu văzurăm decît efigiul Madonei adolorate, portretul pontifului actual și acela al lui Sixt al V-lea. Acest portret, care mă deșteptase atît de repede din ... Daca aș fi fost consultat, desigur că nu era să îmbrac această haină a ipocrizei; dar rămăsesem orfan de părinți și alt sosteniment nu aveam decît pe un unchi, ce se afla monah la această monastire; la zece ani ai etății mele fusei adus de dînsul în închisoarea aceasta ...
Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale)
... și un zâmbet de copil bun. El trăia așa cum scria, învăluindu-și viața practică în atmosfera eterată a poeziei sale, și aceasta nu era afectare, pentru că-l prindea. Traian Demetrescu era un spirit totdeuna entuziast, sincer și adesea destul de pricepător al artei. Melancolic din cauza boalii ...
Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp
... șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar deodată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată, Dintr-o negură s-arată, Ca-ntr-un vis frumos în somn, O figură minunată Într-o ... din bolta de fereastră, În armura lui albastră, El apare lin din unghi Și la fata cea măiastră El își pleacă un genunchi.  Nici nu ai de ce să stărui, Zise ea cu ochi-n vis, Bucuros mâna ți-o dărui, Căci în suflet te-am închis, Și-a ... S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul, Se apucă, bată-l cucul, Ca să-mi strice-mpărăția  Și nu pot ca să-l apucu-l, Ori să-i stric fărmăcăria. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă, L-a strâns ... Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i stă să cadă La călcâiu-i rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să nu moară de-ndrăgit? Dar deși pe noaptea toată Peste lanuri luna tace, Arătarea-i luminată Nici o umbră ea ...
Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)
... oprit apoi pe preoții românești să facă slujbele mânÂgăitoare de suflet obișnuite în biserica noastră, cum e maslul și sfeștania, au dat porunci să nu se mai boteze pruncii cu apă sfințită, să nu mai fie sfânta Cruce în biserică, nici icoane sfinte. Legea românească a fost declarată numai tolerată, adecă numai suferită în Ardeal, iar legi ... județelor), i-au silit să deie a zecea parte (dijmă) din bucate și vin preoților săsești. Românilor le erau oprite meseriile, ca să nu facă concurență meseriașilor sași. Rășinărenii erau siliți să-și vândă lâna postăvarilor din Cisnădie, ca să nu facă postavuri și alte țăsături de lână pentru vânzare. Românului nu-i era iertat să facă un car întreg, ci numai cârpituri la car. Când se înmulțeau Românii prea tare într'o comună, în care erau ... Românul va ajunge la convingerea, că el e născut să fie rob! Suferințele Românilor n'au încetat nici după încetarea iobăgiei în 1848, mai ales nu dela 1867 încoace, când Ardealul a ajuns sub cârmuirea guvernelor ungurești din BuÂdapesta. Acestea nu ...
... val obosit de-abia își va mai putea scrie ultimul cerc, ce se va sparge de țărmul morții. Grinda sfîntă, ce sprijinea splendoarea templului Ierusalimului, nu va mai ajunge nici unul, căci biblicile vremuri au apus ; nici scîndura prețuită ca să slujească drept sicriu faraonilor, căci faraonii au trecut și ei ...
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... mă împușc: de osteneala și căldura ce am suferit în deÂcursul lungii mele călătorii în vagon, am sângerat din nas. Însă această neînsemnată întâmplare nu v-a îndreptățit deloc să intrați cu forța în odaia mea, și aceasta cu atât mai puțin, cu cât eu nu l-am chemat pe nimene. Purtarea d-voastre îndrăzneață voi denunța-o unde se cade. Iară ce s-atinge în special de d-ta, dom ... chinuri. Pielea feței lui semăna cu o hârtie galbenă, iar peste înfundăturile ochilor și ale obrajilor se întindeau ale morții umbre vinete. Strania lui fizionomie nu exprima vreo durere, ci o tristețe nespus de adâncă, un chin precum îl produc numai giganticele patimi sufletești. Privindu-l, nu simțeai înfiorarea, ce o produc de altfel trupurile moarte, ci mai vârtos un fel de compătimire duioasă, precum o simțești la despărțirea de un bun ... parte și eu, Acest institut pregătește misionari pentru propaganda creștinească în Asia și se învață acolo toate limbile orientale. a recunoscut că el nu-i vindecat de ideea sa fixă; ideea aceasta era însă atât de rătăcită, încât orișicine îl putea cunoaște de nebun; propaganda sa ...
Ștefan Octavian Iosif - Departe
... mica locuință. Dac-aș fi rămas acolo pîn' la moarte ! Dar pe om îl poartă tot dorinți deșarte... Aripe de vultur cînd întinde dorul, Nimenea nu poate să-i oprească zborul. Sta pierdută mama-n deznădăjduire Cînd cerșeam sărutul ei la despărțire. Ah, nici pînă astăzi lacrimele-i încă N-au ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Departe
... mica locuință. Dac-aș fi rămas acolo pîn' la moarte ! Dar pe om îl poartă tot dorinți deșarte... Aripe de vultur cînd întinde dorul, Nimenea nu poate să-i oprească zborul. Sta pierdută mama-n deznădăjduire Cînd cerșeam sărutul ei la despărțire. Ah, nici pînă astăzi lacrimele-i încă N-au ...
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... Pe când lumina-i sură, plăpândă, răcoroasă Și somnul își destinde aripa somnoroasă, Frumoasa Lia pleacă pe Graur, calu-i șarg, Ce zice că pământul nu e destul de larg, Și zboară fără sațiu, luându-și iute zborul, Ca vântul și ca gândul, ca spaima și ca dorul. El fuge pe ... stâlpii de safiri? Acolo-mpărățește frumos ursitul meu, Acolo-mi zboară gândul, acolo eu mă vreu! Dar cum să fac, vai mie!... ah! calul meu nu poate Să calce și pământul, și mările să-noate! Stăpână! zice Graur, ce nu pot eu pe lume O poate al meu frate, născut pe-a mării spume. Cum zice, cum nechează... Din marea cea profundă O ... de-a veni, Și iată că zărește a lui bătrână mamă, Cu genele căzute pe ochi ca o năframă! De când nu era încă pământul care este, De când tot ce e-n lume era numai poveste Și raza de lumină și razele căldurii Erau comori ascunse ... îndrăznit să vie aice, ș-a pătrunde În locuri necălcate de pas de om; pe unde Nici pasărea măiastră a trece nu ...
... și ziua bună de la lehuză, dau somn copilului și ies mai întrebând o dată: pe când botezul? La ceremonia religioasă a botezului nu este obicei de a se pofti, ci vin de sine numai care se întâmplă. Îndeobște se adună mulți copii, care capătă câte-un ... lor. Tare se vor supăra cinstiții nănași și întreaga cinstită adunare, dacă veți da greș la aceasta“. Gazda răspunde prin câteva vorbe, arătând că nu va lipsi de la adunare și, înapoind paharul ca sa-l îndulcească, trimisul îl ia iarăși și, zicând „mulțămim“, îl dă de dușcă ... a stat dihania de pricină, ci a rupt-o de fugă. — Ești și om fioros, adaugă râzând un altul. — Ba nu, bre, răspunde iarăși altul, da era urs de cei furnicoși, care fuge de-și scoate ochii când vede om. La aceste vorbe dau cu toții ... hohot de râs, și altora li se taie pofta să mai povestească vitejii cu urșii. La vremea aceasta între femei, ca de la gâgâitul gâștelor, nu se mai înțelege nimic, vorbesc toate deodată, chicotesc și râd cu hohot. Așa merge rânduiala pân’ când gazda sau nănașa poftește la masă, în capul ...