Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DIN URMĂ

 Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 1420 pentru DIN URMĂ.

Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Pan

... coroane, șuiera-n văzduh furtuna,  Pînă-n rădăcini de-a valma duduia trosnind într-una. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet, falnic Codru-n cor întreg pe urmă răspundea vuind năvalnic ! Mîndru joc era, asemeni unei mări cînd se revarsă, Albă se bătea-n sclipire ...

 

Gottfried Keller - Cîntecul lui Pan

... coroane, șuiera-n văzduh furtuna,  Pînă-n rădăcini de-a valma duduia trosnind într-una. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet, falnic Codru-n cor întreg pe urmă răspundea vuind năvalnic ! Mîndru joc era, asemeni unei mări cînd se revarsă, Albă se bătea-n sclipire ...

 

Miron Costin - De neamul moldovenilor

... seamă de scriitori, ieste inimii durĂ©re. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii la vĂ©dĂ©re felul neamului, din ce izvor și seminție suntÅ­ lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești și românii din Țările Ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că toți un neam și o dată discălecați suntÅ­, de unde suntÅ­ veniți strămoșii lorÅ­ pre acĂ ... lucrurile lumii, staturile și-ncepăturile țărâlor lumii, ce și singură lumea, ceriul și pământul, că suntÅ­ zidite după cuvântul lui Dumnezeu celui putĂ©rnic. CrezÅ­, din Scripturi știm și din Scripturi avem și sfânta credință a noastră creștinească și mântuirea noastră cu pogorârea fiilui lui Dumnezeu și împelițarea cuvântului lui, cel mai denainte ... latinii Marea Mediteraneum, adecă marea den mijlocul pământului; turcii, grecii și noi zicem Marea Albă. Iară dispre cĂ©ialaltă parte, spre apus, îzbucnĂ©ște iară din cĂ©iași Mare Albă un unghiÅ­ de mare, însă nu cu atâta lungime, cum ieste limba aceas-talaltă dispre noi. Și pre celalalt unghiÅ­ dincolea ... căriia zicem noi luceafărul cel de noapte, că acel luceafăr dreptÅ­ peste Italiia apune. Simănătoare foarte cu Țările Grecești, că cum Grețiia să încĂ©pe ...

 

Ion Luca Caragiale - În ajunul crizei

... să nu ne ducă 'n răsboiu și în prăpăstioasele lui consecuențe. Strâns d'aproape de presiunea diplomației, pe lângă care s'a condus din capul locului într'un chip cu totul fals, iar pe de altă parte în fața unei Camere de revizuire, nestrămutată în hotărîrea ei d'a ... se mai retragă înapoi, și ar fi neapărat nevoită până în sfârșit să acorde de silă o imediată și anume aplicare a principiului din art. 44 al tractatului, d. Brătianu și ai d-sale de sigur ar începe să strige că țara este junghiată și aruncată la picioarele străinului ... nu v-a fi inspirat decât de cele mai meschine interese personale și de gașcă. Buna credință și modestia caracteristice ale patrioților subliniați din ulița Doamnei ! Nu ne mirăm de loc; ceva mai mult, pare că-l vedem pe Românul apărând, cu ocazia căderii d-lui Brătianu, în chenar ... miniștri, odată cu depunerea jurământului, vor fi numiți Asasinii României, iar M. Sa va fi dat iarăși în judecata supremă a tribunalelor secrete din mahalalele compuse din

 

Alecu Donici - Jderul și cacomul

... ziua, nene! Îmi pare curios Ca să te văz astăzi în piele și voios; Ieri am privit, eu singur, ciudata vânătoare După cacomi: trei oameni din ochi te urmăreau Și te-ndreptau mereu Spre mlaștina cea mare; Apoi am văzut încă, cum toți la ea au stat Și te-au înconjurat ... mă de mine, În scorbur-am intrat Și nu știu ce s-a mai urmat. Ian spune-mi, drag vecine, Cum ai scăpat din lăbi de om? — Întrebă jderul pe cacom. — Cum am scăpat? răspunse cacomul moderat, Curat ca prin minune, Dar trebuie a-ți ...

 

Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri)

... El zarea, mări, vedea O clonțată ce râdea, O clonțată-nveninată, Cu pielea pe trup uscată Și cu părul despletit Tot cu șerpi împleticit. Ea din loc în loc sărea, Spini în urmă-i răsărea, Iarba câmpului ardea Și oamenii morți cădea! ,,Cale bună, măi drumeț: Unde mergi așa sumeț?" ,,Cale ...

 

Alexei Mateevici - Preoțimea și poporul nostru

... noi în vederea unor asemenea lucruri? Bietul țăran al nostru suferă mai dihai decât toți. Nu-și află loc el, sărmanul, neștiind cum să iasă din așa stare. Și neagra deznădăjduire îl cuprinde pe dânsul tot mai mult. Dar nu trebuie ca deznădăjduirea să-i acopere cu totul sufletul. Nu trebuie ... că viața lui este prăpădită și că va sta vecinic uitat de toți. El trebuie să se îndrepte, mai înainte de toate, la acei oameni din neamul moldovenesc, care sunt mai luminați decât el și care nu s-au lepădat de el, dar stau foarte aproape de el, ascultă glasul plângerilor ... vor merge în rând cu dânsul spre ajungerea țintei dorite, având în inimi tot acel dor de o viață mai bună pentru întregul norod moldovenesc din Basarabia. Cine-s aceștia? Mai întâi trebuie să spunem că sunt preoții binevoitori ai poporului, care foarte bine știu viața țăranului. Sunt mulți și alți ... așa de bine iubirea către neam, limba și obiceiurile străbunilor, afară, bineînțeles, de țărani, ca în tagma duhovnicească. Și, afară iarăși de țărănime, nici una din celelalte tagme n-are atâți moldoveni ca aceeași tagmă duhovnicească. Lucrul acesta este foarte vajnic pentru noi, moldovenii, îndeobște și trebuie să ne spuie nouă ...

 

Emil Gârleanu - Ucigașul

... avut de cercetat multe fapte. Și m-am încredințat că lașii cei mai mulți sunt printre noi. Dumnezeu să mă ierte dacă-ți spun că, din câți oameni cunosc eu, nu se vor găși zece care să-și ia asupra-și răspunderea faptei îndeplinite. Ca să-ți dau o pildă de ... l ierte. Apoi prinse să bocească. Moșneagul încercă să-și facă cruce, dar se opri repede, spuse numai și el: Dumnezeu să-l ierte. Atunci din colțul odăii ieși la lumină feciorul bătrânului. Veni, se alătură de tată-său, îl dădu cu umărul mai încolo și zise: — De-acu, lasă ... spusese, acolo, pe loc, să-l las pe dânsul să facă cele câteva luni de gros, că el tot îi bătrân și eu muncesc mai din greu acasă, și ajut mai mult mămucăi. Și eu am lăsat să fie așa, că Dămian n-a văzut cine l-a ...

 

Nicolae Gane - Catrințaș

... Catrinţaş Catrințaș de Nicolae Gane Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic și, drept să spun, cu toată frumusețea munților păduratici ce mă încunjurau din toate părțile ca într-o horă, cum zise poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit ... acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție să nu mă las mai jos decât ceilalți. Ei, dar din păcate lucrul nu se mai putea întoarce. Vorba ceea: Vrei, nu vrei, bea Grigori agheasmă! Mi-am examinat cu toată îngrijirea carabina ca nu care ... anevoie pot străbate haitașii prin râpile cele prăpăstioase unde și-a înțarcat dracul copiii. Deodată auzii zgomotul haitașilor care ajunși pe un colnic din fața noastră înaintau spre linia pușcașilor. De-acuma, aține-te, cucoane Neculai! Parc-o furtună a prins să învăluie pădurea, parcă au început ... ...

 

Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui

... s-a împotrivit cu energie. Rege el însuș al cugetării omenești, care alt rege ar fi putut să-l distingă? Și aceasta nu din vreo vanitate a lui, de care era cu desăvârșire lipsit, nu din sumeția unei inteligențe excepționale, de care numai el singur nu era știutor, ci din naivitatea unui geniu cuprins de lumea ideală, pentru care orce coborâre din lumea convențională era o supărare și o nepotrivire firească. Cine-și dă seama de o asemenea figură înțelege îndată că nu-l puteai prinde pe ... vieții intelectuale, fie scrierile vreunui prieten, fie studierea mișcării filozofice în Europa, fie izvoarele istorice, despre care avea cunoștința cea mai amănunțită, fie luptele politice din țară. A se ocupa cu vreuna din aceste chestii, a cugeta și a scrie asupra lor era lucrul mai potrivit cu felul spiritului său. Și energia cu care ... ar fi fost o lucrare străină de el. Niciodată nu s-ar fi gândit măcar să o publice; publicarea îi era indiferentă, unul sau altul din noi trebuia să-i ia manuscrisul din ...

 

Cincinat Pavelescu - Zopira

... depărtare stele blonde lăcrimează; Diamante de lumină, ochi în veci misterioși, Ele scapără pe valuri fulgerări nălucitoare... Adâncimea fremătează ca o harpă cântătoare, Iar palpitele din aer sunt fiori melodioși, O corabie veghează singuratică în zare, Încleștată parcă este de al mării fund stâncos, Dar din când în când s-apleacă cu o lâncedă mișcare, Ca un prunc ce-n al său leagăn se răsfață lenevos. Steagul, pânzele, catargul și frânghiile ... se înalță prin al muzicii transport Și cuvântul libertate când pe buze le răsună, Cruntul agă se ridică și c-o furie nebună Un pistol din brâu smucește, glonțul șuieră, detună, Cântărețul cade mort. Musulmanii trag hangiarul și cruzimea îi orbește, Pe creștini voiesc să-i vadă zvârcolindu-se-n dureri ... se repede-n ieniceri, Șeful lor scăldat în sânge îndrăzneala și-o plătește. El apoi către Zopira se apleacă-nduioșat Și la viață o recheamă din leșinul ce-o-nghețase, O dezmiardă; ea-l întreabă... El îi spune c-a visat, Că e liniște deplină, că nimic nu se ... pas. Și caicele ușoare de corabie-agâțate Par o ceată năpustită de ogari pe un mistreț; Vasul geme sub povara de cadavre spintecate, Sunt respinși ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>