Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE LOC
Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 1393 pentru PE LOC.
Ștefan Octavian Iosif - Harpistul
... Brot in Tränen ass... [1] GOETHE Răsare vechiul soare iarăși Și trebuie să-mi părăsesc Din nou acuma adăpostul, Să-mi cat pe ziua de-astăzi rostul — Vai, cine știe de-l găsesc ! Pe uliți, umbre zgribulite, Ici-colo, tot mai des răsar — Chemați de strigătul vieții, Grăbiți, prin ceața dimineții, Trec oamenii la muncă iar. Cu pasul ... colț de stradă cum dispar — Orice noroc, orice plăcere Mi-ascund o tainică durere Și-aduc în ochii-mi lacrimi, iar ! Mă simt așa, pe zi ce merge, Tot mai pierdut, tot mai străin, Ș-ades m-ademenește gîndul Să-mi fac pe lumea asta rîndul, Că sînt sătul de dor și chin... Dar totuși nu mă-ndur de moarte Cînd glasul ei misterios Mă cheamă blînd și ... Că nu știu, ah ! cît ești de dulce, Viață, cei ce-o zi n-au fost Dați frigurilor foamei pradă Și nici n-au tremurat pe stradă O noapte fără adăpost ! Nici cei ce n-au purtat blestemul Iubirei fără de noroc, Cei ce uitați de lumea întreagă, Orfani de-orice ...
... nu se potrivise condurul răposatei. Numaidecât mai-marii țării ziseră fetei să se gătească de nuntă. Acum altă nevoie. Nici fata nu voia să ia pe tată-său de soț. Ea zise: - Unde ați mai auzit, boieri dumneavoastră, batjocură ca aceasta, să ia tatăl de soție pe fie-sa. - Nu te supăra, domniță, și nu fii așa țanțoșă. Are să curgă multă apă pe gârlă până s-ajungi a cunoaște tainele împărăției ca noi. Și apoi, răposata maica împărăției tale, cea atât de vestită în lume de ... cuminte, a lăsat cu sufletul ca împăratul, tatăl tău, să nu văduvească, ci să se însoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei. - Căutați, mai zise fata, și găsiți pe vreauna la care să se potrivească condurul mamei pe piciorul ei. - Am răzbătut, răspunseră boierii, împărății și cetăți, târguri și cătune, am încercat și la bun și la rău, la tinere și la bătrâne ... deci cum s-au fost dus. Să se dea fiul împăratului de ceasul morții, de ciudă, când auzi una ca aceasta! În cele mai de pe
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... strălucitoare; inundă văzduhul cu o lumină care își rotește fâșiile în jurul unei tipsii de foc, și se albește, și se îmbunează când se împrăștie pe netezișul câmpiilor. Cât de bine e să mergi în neștirea pasului! Într-o fâneață ca aceasta, moale, înaltă și cernută pe deasupra cu flori de nenumărate fețe, aș colinda o viață întreagă, fără a mai odihni. Ce miros plăcut, care îți umple pieptul! Ai ... și de sărăcie; brotăceii se sparg la cântec ca niște poeți zgomotoși și fără minte; lăcustele, cobzari de cârciumă; pitpalacul, hoinar cosmopolit; broasca se reazemă pe picioarele-i strâmbe și-și răsfrânge gușa și burta cleioasă și, privind dobitocește, cu ochii pe jumătate închiși, seamănă cu un moșier gros, cu ceafa și cu pântecele revărsate; șoarecii sunt niște hoți fricoși; boii-popii, popor tihnit, peste care toată ... bat până la sânge, se robesc, și nelegiuirile și crimele se petrec fără frică de lege și de Dumnezeu. Un gușter face douăzeci de omoruri pe zi; o furnică fură și robește pe bieții purici de iarbă; o vulpe strivește la fiece pas trei-patru gângănii. Și câte soții nu sunt părăsite într-un chip rușinos! Câți nevinovați ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)
... lumină întinsa noapte cu poleieli mângâietoare, Și astăzi e parfum de roze și cântec de privighetoare. Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer. Pe jgheabul verde al cișmelei un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer; Columbe albe bat ... vremile bătrâne, când zânele se coborau Din limpezimile albastre, și-n apa clară se scăldau... Reînviază ca prin farmec idilele patriarcale Cu feți-frumoși culcați pe iarbă izbindu-se cu portocale; Pe dealuri clasice s-arată fecioare în cămăși de in, Ce-n mâini cu amforele goale își umplu ochii de senin, Și printre-a ... Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer, Și-această noapte fericită la gâtul ei cu sălbi de astre S-a coborât pe flori roz-albe și pe pădurile albastre, A-ntins subțirile-i zăbranic și peste câmp și peste văi, A-nsăilat nemărginirea cu raze de argint și ... sune glas de bucium la focul stânelor aprins, Făcu izvorul să-l îngâne, pădurea să se-nveselească, Orice durere să-nceteze, și poezia să vorbească. Pe
... Începem de Ion Luca Caragiale SCENA I DIRECTORUL — REGIZORUL PROFESORUL COMPANIA ARTIȘTILOR SUFLORUL apoi FRIZERUL (La ridicarea cortinei, forfoteala oamenilor de serviciu. Directorul intră pe o parte; regizorul pe alta) DIRECTORUL (agitat) Nu și-a terminat conferința d. profesor? REGIZORUL Aș!... are încă un teanc de note. DIRECTORUL Ne-am găsit beleaua ... că sunteți autor dramatic! TÂNĂRUL (naiv) De unde știi? ARTISTUL Melpomena... Talia... Tantiema! TÂNĂRUL O cunoști? Nu-i așa că-i drăguță? ARTISTUL Delicioasă! DIRECTORUL Pe doamna Parigoriu? se poate să nu o cunoaștem? (deschide scrisoarea.) TÂNĂRUL (zărind pe Profesor face o mișcare de plăcută surpriză, se duce la el și cu multă căldură) A! ilustrul meu profesor? PROFESORUL (încântat de revedere ... știi? SUFLORUL Ghici! TÂNĂRUL A! eu scriu foarte ușor. Dați-mi voie să vă citesc. DIRECTORUL (distrat) Mă iartă, un moment!... Machauer! (arătând pe tânăr.) Uite, d-le! uite cap! uite cap... Studiază-l bine!... Uite-te bine! (Frizerul studiază capul tânărului din față și din spate cu atențiune ... aci două piese românești... trebuie să le primiți! PROFESORUL Firește! DIRECTORUL Dacă ne convin! TÂNĂRUL Trebuie să vă convină. D-v. trebuie să-i încurajați ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii
... în ea să fie o dezlegare exactă a problemelor ca în matematică, pentru că un artist, un artist adevărat aleargă după un ideal pe care însă niciodată nu poate să-l ajungă. Nu putem să dăm aici lămuriri mai pe larg, le vom da însă altă dată; ceea ce putem invoca sunt chiar mărturisirile lui Delavrancea. În Memoriile Trubadurului găsim o pagină pe cât de frumoasă, pe atât de adâncă și de adevărată. ,,Arta împuținează natura. Arta e născocită pentru cei ce aud și văd pe sfert din câte natura le desfășoară înainte-le. Tot ce creează omul e o sărăcie vicleană a realității. Câteva însușiri mari ale unei ... să facă! De câte ori i-a venit să azvârle în foc tot ce-a scris, și cât va fi zvârlit!... Pe ce ne bizuim ca să spunem toate acestea? Pe pagina citată mai sus, precum și pe temperamentul artistic al scriitorului. Dacă scriitorul însuși nu e, nu poate să fie cu desăvârșire mulțumit de creațiunea sa, simțind unele lipsuri fără a ... literatura contemporană franceză știu că Faguet e unul dintre cei mai talentați critici. Pentru a fi mai convingători, să lăsăm la o parte ...
Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam
... încăpea geniul său strălucit. Anii târzii, ce-ndeobște slăbesc ale minții podoabe, Lui i-au sporit și mai mult rodnicul minții belșug. Să mai înșirui pe rând însușirile sale alese? Nimeni în stare nu e să le înnumere, cred. Căci după cum biruiește soarele stelele toate, Astfel și el pe ceilalți toți învățați i-a-ntrecut. Viața întreagă îi fuse atâta de neprihănită, Că îl poți lua însuși tu ca fericit îndreptar. Despre ... buni. Iar dacă vrei a afla de ce-nlăcrimați mi-s obrajii Înrourați, să m-asculți - rogu-te - încă puțin. Când împăratu-nvingea pe iberi înspre soare-apune Carol, ce este stăpân pe universul întreg, Iar generoasa lui soră domnea în Brabant și în Flandra, Ocărmuind în chip drept prin înțeleptul ei sfat, Sta credinciosul Erasmus în orașul ... Ea de dorință ardea să-l vadă pe Erasmus Și să discute cu el, sacre cuvinte schimbând, Deci fu plăcută la toți scrisoarea prin care pe dânsul Îl îndemna a veni, tot stăruind ne-ncetat. Tocmai îmi făgăduise prin multe scrisori c-o să vină Și mă vestea tot ...
Ion Luca Caragiale - Jurnalul nostru
... acum aceste rânduri, desigur faci parte. Amicul acesta ține, după părerea noastră și a tutulor cari au norocul să-l cunoască bine, un loc de onoare între acei câțiva, și iată pentru ce ne-am grăbit să-i punem întrebarea: ce zici de Moftul ? E pe de altă parte un om foarte franc, mai ales cu noi, așa de vechi și buni prietini, deprinși a ne spune pe față adevărul, tocmai pentrucă voim să nu încapă între noi o clipă de îndoială despre stima ce ne datorăm ca bărbați cu mintea deplină - micile ... opinia publică asupra unei închipuite lipse de patriotism din parte-ne. - Nu glumesc deloc: în materie de spanac, ironia și gluma sunt niște sterilizătoare eminente; pe unde trec ele, spanacul nu mai crește, sau în orice caz nu progresează prea mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat ... îngrijați de tonul trist al ultimelor cuvinte. - Nu vă spun. - Mă rog... - Nu, căci v'aș mâhni... vă lipsește ceva, dacă l-ați avea și pe acela ceva... Am stăruit mult de amicul nostru să ne spună acel ceva; i-am promis ca vom avea tăria, în urma atâtor răspunsuri plăcute ...
Grigore Alexandrescu - Corbii și barza
... Grigore Alexandrescu - Corbii şi barza Corbii și barza de Grigore Alexandrescu Pe o cîmpie Mare, bogată, Urmă odată O bătălie Aspră, cumplită, neasemănată, Încît cadavre nenumărate Zăceau grămadă neîngropate. Corbii îndată luară știre; Lacomi de pradă, ei ... Aci sosiră. Și după ce mîncară, și după ce băură Mult sînge, începură C-un glas îngrozitor Să cînte cina lor. Barza cea simțitoare, Care pe om iubește Și-n preajmă-i se nutrește, Văzîndu-i, de departe Le strigă: „Cum se poate Așa nerușinare? E locul pentru cină? e ...
Ion Luca Caragiale - Politică și cultură
... omenești. Societatea a fost rădăcina vie din care a iesit ca un rod specific statul; ea a fost temelia pe care el s-a clădit potrivit. Societățile s-au dezvoltat pe calea materială, morală și intelectuală, după aptitudinile și apucăturile lor de rasă, după condițiile pământului lor și după energia cu care au putut conserva și ... dar stat fară societate — mai greu. Într-o vreme, Alexandru Machedon, pornind din dreapta Adriaticei către răsărit și înaintând ca un vârtej luminos, bate pe mintoșii greci, nimicește pe trufașul Darie al perșilor, îngenunche la supunere pe marele Por-împărat de la Indii și străbate triumfător Asia și Africa, poruncind să se ridice de la Indus, pe drumu-i, si până la templul lui Amon din intrarea pustiului Saharei, șaptezeci de cetăți. Tot în aceeași vreme, de-a stânga Adriaticei ... Unde însă sârguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral și intelectual. Statul poate decreta și face să se execute încă trei poduri pe Dunăre, treizeci de vapoare ...
... și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat. Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției? Pe Tasso! Lesne de explicat: Economia. Am scos întradins portretul lui Tasso spre-a-l compara. Era el, trăsură cu trăsură. Ce coincidențe bizare ... prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiîntuneric se zărea câte o femeie... Pe ici, pe colea vedeam pe câte-un romanțios ce trecea fluierând sau câte-un om beat, care-ndată ce chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunii, femeia spoită ce sta în sticlă ... a da lumii, ce nu-l asculta, sama că se scursese și a 12 oră a miezului nopții. P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau câte-o grupă de jucători de cărți cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete ... ...