Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOT MAI MULT
Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 1390 pentru TOT MAI MULT.
... când frigul domnea-afară, Vizitele merg și vin, Toată ziua, pănă-n sară, Focu-ardea în un cămin, [1] Dar salonul fiind mare, Era încă tot răcoare. Oaspeții, deci, boieri, dame, Bătrâni, tineri, fiice, mame, Să se încălzească vin Mai aproape de camin. Cel ce nu-ncape se-mpinge De-a-l pute macar atinge, Și caminul împreună Mai mulți curtezani ș-adună. Șoptituri, străine zise De la ii deș-auzise, De-nteres au de amor, Și de intrigi multe ori, El, discret [2 ... Pe-unde ieșea al său fum. Înmândrit caminul dar De-așa post de secretar, Și căldura, har străin, Socotind spirt de camin, Cu dispreț el tot privea Peste scauni, canape, Ca pojâjie de casă În ungherul ei rămasă. Dar a lui orbire ține Pănă primăvara vine. Cald fiind în ...
Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura
... pe cuconașul Iorgu... DAMIAN: S-alergi iute să-mi dai de știre. IFTIMI (în parte): Mă duc la crâșmă peste drum, doar l-oi vedea mai degrabă. (Iese prin fund.) SCENA III DAMIAN: Mai pe dos om n-am văzut de când sunt și, slavă Domnului! sunt de multișor. Toate lucrurile le spune și le face anapoda; când îi ... cu superfliururi, îl ciomăgesc. GAHIȚA: Cucoane Enachi... n-am venit în casa d-tale pentru ca să mă ofansarisești... și dar te poftesc să-ți mai ții gura, c-apoi... DAMIAN: C-apoi poate mi-i cere duel?... Atât ar mai trebui... să iasă și femeile la duel!... c-apoi s-a pricopsit de tot biata Moldovă! (Cu blândețe.) Ian ascultă-mă, dragă cucoană Gahiță... nu te mânia... eu te-am văzut mititică cât o șchioapă ș-am fost bun ... saloanele briliante, unde ard sute de bugii, iar nu lumânări de seu ca pe-aici... du-te de vezi oglinzile acele mari care îți reflectarisesc tot trupul... canapelele acele elastice care te saltă cu plăcere, iar nu scaune de lemn ce-ți intră în oase... Du-te mai ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... se lupta să intre sub coș, caii mișcarătrăsura. Vălătuc, Stoica se rostogoli în noroi. — Na!... avu el vreme să rostească. Furia lui Scatiu nu mai cunoscu margini. Crucile, dumnezeii și toți sfinții părinți îi trecură prin gură, ca la un surugiu. Fără a mai sta mult la gânduri, dete bici cailor șiplecă, lăsându-și vizitiul în noroi. Când ajunse în oraș, se înnopta de-a binele. Casele lui erau ... prostule: tot nu te-ai mai învățat cu slujba? Nevastă-sa se apropie de el binișor: — Tănase, treci la tine că ți-am pregătit tot ce-ți trebuie, nu te descălța aici. — Ia slăbește-mă dumneata cu învățăturile. Să înveți pe cine ai mai învățat, nu pe mine. Feciorul aștepta. — Adu-mi, băiete, pantofii. Tincuța se uită la dânsul, de sus în jos, fără să zică nimic; apoi ... este, am rugat-o să mănânce carne, fiindcă mi-a zis doctorul. Lucrul păru că face plăcere lui Tănase. Baba era, ca și mai înainte, rea, bețivă, nevoiașe, dar fiindcă tot "o mamă areomul", îi împlinea toate poftele și orice atențiune către dânsaera bine primită. Tincuța suferise mult ...
George Coșbuc - Pentru libertate
... George Coşbuc - Pentru libertate Pentru libertate de George Coșbuc Publicată în Universul literar , 1903, nr. 19 (12 mai) Plângem, da, că prea ne doare! Nu pe noi! Crescuți în chin Ne-amintim de-un timp cu soare Și-l cunoaștem cel puțin! PIângem ... Vi-e dată De-un vremelnic din Infern! Deci vi-e binecuvântată Și la voi va fi-n etern! Lumile-au văzut mirate Cât de mult iubirăți voi Șuierul de bici ce bate Făr de milă oameni goi! Dar și pentru noi rămâne Timp ah, cine poate ști! Șuierul acesta mâine ... Tirteu va fi! Iar din lanțul ce-azi ne strânge Pot să iasă spăzi, și pot Spăzile să vadă sânge, Nu de-al nostru însă tot! Și sfârșitul tău veni-va Azi ori mâine,-ori mai apoi! Și-o să poți tu sta-mpotriva Poate-a celor mai vro doi, Dar mai tari prin răzbunare Și prin ura lor turbați? O să fii destul de tare, Tot
Vasile Alecsandri - Sentinela română
... pus arma asta-n mână Și mi-a zis cu glasul său: Fiiul meu, alesul meu! Tu, din toți ai mei copii Cel mai tare-n vitejii! Mergi în Dacia, grăbește, Pe barbari de-i risipește, Ș-apoi vecinic priveghează, Sentinelă mult vetează, Și te-aține la hotare Că s-aud în depărtare Răsunând dușmane pasuri, Menințând barbare glasuri... Venit-am și am învins! Pe barbari pe ... pe-un șarpe veninos. După dânsa-n depărtare, Colo-n fund, în fund la zare, Se ivește-un negru nor Plin de zgomot sunător Ce tot vine, ce tot crește Și pe câmpuri se lățește Cât e zare de zărit Între nord și răsărit! Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează, Sentinelă! te arată, Norul crunt ... se duc ca vântul Asurzind întreg pământul De-a lor urlete barbare, De-a lor vaiete amare! III Roma, Roma nu mai este. Unde-s oardele avane? Unde-s limbile dușmane? Au pierit, s-au stins din față, Precum toamna-n dimineață, Se topesc, se sting la ... Prin a lumii vine trece, Căci deodat-un glas prin lume, Fără seamăn, fără nume, Sună, duce-o neagră veste: Roma, Roma nu
Ion Heliade Rădulescu - Gheorghe Lazăr (Heliade)
... a le vorbi într-o limbă ce nu era a părinților lor și pe care nu o înțelegea! Când altădată ar fi putut mai bine a se potrivi acel verset al prorocului și împăratului: "Urechi au și nu aud"? Tot era degenerație, amorțeală! Ieșind din biserică, vedeai pe jeluitor a se sili să-și dea jalba către stăpânire în limba grecească, a ... facă ceva mai ielinică ; cine era boier, îi era rușine să zică că e român; cel cu părinți necunoscuți, dacă știa două-trei grecești, nu mai vrea să treacă de român, zicea că e grec. Numele de tată și mamă erau nume mojicești; p-aci era să se facă și Dumnezeu ... de unde, ca un învățător al copiilor răposatei logofetesei Bărcăneaschei, a trecut cu această cucoană în Țara Românească, la noi. Aci, în vreme mai mult de un an, se apucase de profesia ingineriei. Printr-aceasta s-a făcut cunoscut răposatului banului C. Bălăceanul, atunci logofăt de Țara de ... a se preoți slujba și datoriile preotului. Veniturile școalelor pe atunci era, o puțină parte, ale moșiilor mănăstirii Glavaciocului (până la 10 000 lei cel mult ...
Mihai Eminescu - S-a dus amorul
... amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ... Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați Renăscători de moarte! Și cu acel smerit surâs, Cu acea blândă față, Să faci ... cum răsare luna, În umbra dulcilor povești Din nopți o mie una. Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu ... Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii! ( Familia , XIX, 17, 24 aprilie/6 mai
Vasile Alecsandri - Alecu Russo (Alecsandri)
... întoarcerea sa în țară, Russo locui vreo doi ani la o moșie părintească din munți, și acolo, trăind în frăție cu natura, el se îndrăgi mult de tot ce purta sigiliul naționalității: obiceiuri, costumuri, dansuri și mai cu seamă legende și poezii poporale. Chiar de pe atuncea, adică la 1839, el începu să adune câteva fragmente de cântece bătrânești și să scrie ... găsi de cuviință a-l rândui în slujbă și a-l închide între pereții unei judecătorii. Prin decretul domnesc din 22 mai 1843, Russo fu trimis în calitate de membru al tribunalului la Neamț și apoi la Piatra. Câțiva ani mai în urmă, adică la 1851, Grigori Ghica-vodă îl numi candidat la Divanul de apel în Iași; însă cariera judiciară nu convenea nicidecum aspirărilor sale ... evenimentele acestei țări, bucurându-mă de ospeția ce-o primisem, și dorind în fine ca să mă întorc în patria mea, am luat drumul cel mai drept, adică pe la Dej; se vede însă că în Ungaria drumul cel mai direct nu-i nici cel mai scurt, nici cel mai ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... Frați a căror neunire a avut sfârșit amar. Pe o margine e zimbrul, iar pe alta un vultůr, Care nici nu mai visează de al Tibrului murmůr, Care sub o nouă formă și numire ce-a luat, Ca mulți, cântecul, purtarea și năravul și ... a ști. Poate vrei să-i afli-anume, însă alt nu pot să-ți spui, Decât că fieștecare e copil al mumei lui. Nu de mult, unul dintr-înșii părăsise-al său locaș, Cu cuvânt că-l locuiește al cerurilor vrăjmaș; Dar în zilele trecute, după cum am auzit, Cu tămâie ... cruce pe toți dracii i-a gonit. Despre altele, buni oameni; ei sunt gata-a arăta, Că după sfânta scriptură cred tot făr-a cerceta. Pentru ce ? ăst cuvânt aspru, la auz supărător, Și de tulburări grozave lumii pricinuitor, Cuvânt vrednic de osândă, care totdeauna ... prost, Nu se zice p-aste țărmuri, unde omul liniștit, Se-ngrașă în neștiință, ca în veacul aurit. Dar destul, iubită muză, stai să te mai odihnești, Că puterea-ți este slabă, și cam lesne ostenești. Și tu, înțelept prieten, care-adeseori mi-ai dat Povețe folositoare ce eu nu prea ...
Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său
... totdeauna te-ai vârât în bagateli. Tu trebuia acum să strălucești în finanț! Cu duhul care am, așa să trăiesc, aș fi făcut păn acum mai mult de o bancherută! PERDEAUA AL 3-LE CRISPIN, LABRANCHE LABRANCHE: — Nu-i acela Crispin? CRISPIN: — Oare pe Labranche îl văd eu? LABRANCHE: â ... — Bine este să aibă cineva puternici prietini! LABRANCHE: — Această întâmplari m-au făcut să ieu mult sama. CRISPIN:— Cred că nu vei mai fi perĂergos să știi vești din pământuri streine. LABRANCHE: — Nu, pentru Dumnezău! Eu m-am apucat de slujit și tu, Crispin, ce faci ... — O fimei de la 25 pân la 60 de ani; o fimei plină de iubire de sâne cu un duh foarte nestatornic, care credi tot Într-un ceas și pour și contre. CRISPIN:— Ajunge; trebui să căutăm strai pentru... LABRANCHE: — Tu te poți sluji cu ale stăpână-miu ... LABRANCHE: — Văd ieșind nu știu pe cine de la M. Oront. Haide la gazda me să socotim asupra isprăvii lucrării noastre. CRISPIN:— Trebui mai
Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași
... soiului provincial. Departe de noi nebuneasca pretenție de a ne crede în stare sa arătăm toate aceste nenumărate figuri. Ar fi o sarcină mai presus de puterile noastre și vrednică de a fi numărată între cele douăsprezece fapte eroice ale voinicului Ercul. Tot ce putem face este să alegem între o mie — sau mai bine între un milion și o sută de mii — un tip pe care să-l poată cunoaște fieștecine și care să samene cu majoritatea ... Asemenea și născuții în capitalie, mutați pe urmă în ținut, nu se pot numi provinciali, ci provincializați , o numire care cât pentru mine o urăsc mai mult decât toate poreclele din lume și pe care, pe sfântul meu, n-aș vroi a o avea. Mai bine aș prefera să car apă pe la jidani, să fac cărbuni, să lucrez la drumuri publice, să fiu pus peste arături, decât să fiu ... priveliștii ce așteaptă să se destindă dinaintea privirii sale. El vine pe drumul de la Păcurar, spre pildă. Iașii de departe se arată în cea mai frumoasă poziție; bordeile nu se văd, palaturile albesc, turnurile bisericilor strălucesc cu o mie de raze. Atunce inima-i zvâcnește, ...