Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 1033 pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT.
Alexei Mateevici - Vorbă lungă
... răposat Gherasim, Pintilii. L-ai scris pe răposatul Pintilii? — Stai... Pintilii a murit? — A murit, oftează bătrâna. — Dar de ce îmi zici să-l scriu pentru sănătate? se mânie dascălul, ștergându-l pe Pintilii și trecându-l în cealaltă hârtiuță. Ia măi ție! Tu spune ... știe... n-o pot găsi nicidecum... Iat-o! îi scrisă pentru odihnă. — Pe Evdochia pentru odihnă? se miră bătrâna. Nici un an nu-i de când s-a măritat, dar tu de-acu-i chemi moartea! Însuți, dragă, te-ncurci ș-apoi te mai mânii pe mine. Tu scrie cu rugăciune, dar dacă-i avea-n inimă răutate, asta-i bucuria dracului. Asta dracul te tot joacă și-ncâlcește. — Stai, n-amesteca... Dascălul se posomorăște și, gândindu-se puțin ... d" scârție și face o pată mare de cerneală. Dascălul se rușinează și-și scarpină ceafa. — Pe Evdochia, vrasăzică, s-o dau în lături de aici..., bombănește el rușinat, și s-o scriu acolo. Așa? Stai... De-i da-o-ncolo, va fi pentru sănătate, de
... răposat Gherasim, Pintilii. L-ai scris pe răposatul Pintilii? — Stai... Pintilii a murit? — A murit, oftează bătrâna. — Dar de ce îmi zici să-l scriu pentru sănătate? se mânie dascălul, ștergându-l pe Pintilii și trecându-l în cealaltă hârtiuță. Ia măi ție! Tu spune ... știe... n-o pot găsi nicidecum... Iat-o! îi scrisă pentru odihnă. — Pe Evdochia pentru odihnă? se miră bătrâna. Nici un an nu-i de când s-a măritat, dar tu de-acu-i chemi moartea! Însuți, dragă, te-ncurci ș-apoi te mai mânii pe mine. Tu scrie cu rugăciune, dar dacă-i avea-n inimă răutate, asta-i bucuria dracului. Asta dracul te tot joacă și-ncâlcește. — Stai, n-amesteca... Dascălul se posomorăște și, gândindu-se puțin ... d" scârție și face o pată mare de cerneală. Dascălul se rușinează și-și scarpină ceafa. — Pe Evdochia, vrasăzică, s-o dau în lături de aici..., bombănește el rușinat, și s-o scriu acolo. Așa? Stai... De-i da-o-ncolo, va fi pentru sănătate, de
Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4
... Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4 ,,Eu, vere, te-aș întreba, Dacă nu te-ai supăra, Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești, Nici iarna nu îmblătești?" ,,Nu știu, vere, spune-ți-oi, Ori o palmă trage-ți-oi. Când e vară, primăvară, Iau ... acolo încă plec Jos, pe valea Oltului, La steaua ungurului, Să mă rog la Dumnezeu Să facă pe gândul meu, Să deie ploaie cu soare Ce îndeamnă la culcare, Să adoarmă stevarii, Să le fur armăsarii. Apoi singur îmi fac parte, Aleg steava-n jumătate Și mă duc, vere,-ntr-o ... De se pare că-s nălucă, Drept la târg, la Brancoveț, Unde-s caii mai cu preț. Iepele care-s cu mânzi Fac cinci sute de ... ndestulată, Cât mi-e punga nesecată, Și petrec într-o-ntinsoare Tot la umbră, la răcoare, Cu trupul pe frunzi căzute, Cu gura la cep de bute, De
... răul a rămas. O, acele uriașe, însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Câte-au mai văzut și ele  ce-ar vorbi de-ar avea glas. Când posomorâtul basmu  vechea secolilor strajă  Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc  Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat ... vieței înțeles nedezlegat. Iese-n noapte și-a lui umbră lung-întins se desfășoară Pe-ale Nilului mari valuri,  astfel pe-unde de popoară Umbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri giganteci de lungi sulițe de-argint  Toat-a apei ș-a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru vechea-acea ... luce.  Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pân-în zori. * Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
... răul a rămas. O, acele uriașe, însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Câte-au mai văzut și ele  ce-ar vorbi de-ar avea glas. Când posomorâtul basmu  vechea secolilor strajă  Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc  Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat ... vieței înțeles nedezlegat. Iese-n noapte și-a lui umbră lung-întins se desfășoară Pe-ale Nilului mari valuri,  astfel pe-unde de popoară Umbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri giganteci de lungi sulițe de-argint  Toat-a apei ș-a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru vechea-acea ... luce.  Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pân-în zori. * Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii
Ion Luca Caragiale - Operă națională
... și vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere la operă? A cânta. Da. Trebuie încurajat orice act de îndrăzneală națională, chiar dacă el se face cu concursul străinilor, căci aci străinii sunt aliații noștri. Trebuie să fie cineva lipsit de orice sentiment de iubire pentru națiunea sa, pentru progresul acesteia și pentru încurajarea acestuia, ca să nu aplaude orice act de îndrăzneală de acest fel. Scenele mari din Europa se țin totuși de vechea sistemă. Ele, în loc de îndrăzneală, întrebuințează tot banii. Un grupet, un tril, o cadență costă mii de franci. Ce sistem de corupție! ce venalitate! Unde este patriotismul artiștilor noștri! unde este îndrăzneala teatrului nostru! Și unde mai pui că artiștii în sistemul cel vechi nu fac o notă ... o damă de companie mai mult decât plătește teatrul nostru pe o primadonă. Se înțelege că dama de companie sau cameriera joacă acolo rolul și de secretar intim — o misiune delicată, unde se cer adesea calități și fineți
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură asupra omului mort
... din brațele bisericii; pentru căci aceștea adevărat mor, aceștea iau vĂ©cinica moarte, precum zice fericitul Pavel, la al șaselea cap, cătră romani: Că cel ce au murit păcatului, au murit odată. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinții, ce s-au hrănit în casa învățăturii dumnezeescului dar, ce s-au întemeiat cu puterea cinstitelor taini, ce era îngrădită cu bunatăți, cu faceri de bine, cu lucruri plăcute lui Dumnezeu, una ca aceasta adevărat, n-au murit, ci doarme. Așa ni-o adeverează nemincinoasa gura lui Hristos la sfânta ... întru mine nu va muri în vĂ©ci. Și de vrĂ©me ce credinciosul nu moare, iaște lucru adevărat că sfârșitul lui nu iaste moarte, ce adormire. O mărturisĂ©ște marele Vasile la cuvântul ce face asupra morții: Moartea drepților iaste (zice) adormire. Și iarăș, la molitvele Rusaliilor: Că nu iaste, Doamne, moarte robilor tăi, când eșim noi din trup și ... că adormirea iaste moarte trecătoare sfârșitul a unii zile, precum zice dumnezeescul Zlatoust, dară pentru ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de ...
Vasile Alecsandri - Prietenii românilor
... Girardin și vom sfârși-o iarăși prin dl Girardin, arătând că acest înalt scriitor a publicat mai multe articole în DĂ©bats atingătoare de Principate, de la începutul complicărilor de astăzi, și, pentru ca să dăm o idee de sentimentele dlui de Girardin în privirea viitorului țărilor noastre, iată ce găsim scris de d-lui în jurnalul francez DĂ©bats, din 18 martie 1855: „Suntem încredințați că noul congres de la Viena, care este chemat a alege chipurile de a da Orientului pe lângă binefacerile păcii și un regim social potrivit cu civilizația Europei, va lua în mare băgare de seamă dorințele Principatelor Dunării. Nu putem ști lămurit care va fi viitoriul acestor țări ce au în Orient aceeași poziție ca les Pays-Bas în Occident și care, ca și acestea, trebuie a fi declarate neutre chiar de ... închina armelor sultanilor, chiar atunci ele au făcut pe învingători ca să recunoască naționalitatea lor, primind suzeranitatea, iar nu jugul acestora. Articolul 1 din tractatul de la 1392 între valahi și Baiazid I recunoaște Valahiei dreptul de a se guverna prin înseși legile sale, precum și dritul de a face ...
... priviți ce mîndru trece, Cum se uită de-ncruntat ! E convins că toată lumea L-a citit, l-a admirat... Dar ce vede? Viu și teafăr, Îl salută surîzînd Chiar poetul cu pricina, Îngropatul de curînd. Ramzes își întoarce capul: „Ce strigoi nerușinat, Mai cutează să salute După ce l-am criticat !â€� Luni întregi e-n vînătoare Cu jurnalu-n buzunar; Cunoscuții fug de dînsul Ca de-un groaznic cămătar. Mai tîrziu aude iarăși De-un talent c-a răsărit, Și că lumea îl admiră: Asta nu-i de suferit ! Furios se-nchide-n casă Și-i ia cartea la refec, Răsfoind dicționare, Scrie, nădușeli îl trec... Mai întîi, un lung pomelnic De franțuji, de nemți, de ruși, Morți sau vii, sunt trași de guler Și ca marturi sunt aduși. Cum că X, pe care lumea Îl admiră, e un prost, Și prieten cu Apolo Neam de neamul lui n-a fost. Și citații, nume proprii De romani, de greci antici, Spun curat că numai Ramzes E savant – n-ai ce să-i zici. Apoi aspru dojenește Pe-acest public indulgent, Care laudă-n neștire Tineri fără de ...
George Coșbuc - Povestea gâștelor
... George Coşbuc - Povestea gâştelor Povestea gâștelor de George Coșbuc Un gâscan cu pene lucii Cum trecea pe pod prin sat Și-ntr-o mân-avea papucii, Nu știu cum i s-a-ntâmplat Că papucii lui căzură, Ce păcat, o, ce păcat! Căci erau cu-alesătură, Fără leac de tivitură Ce păcat! Gâștele-auzind cum zbiară: Aoleu! Papucii mei! Într-un suflet alergară Și-ntrebau mirate, ce-i? Am rămas, plângea gâscanul, Păgubaș de patru lei! Iată-mă desculț, sărmanul! Ce mă fac acum, golanul, Fără ei! Haideți toți, și moși și babe Să-i cătăm pe râu acu! Repede-notând din labe Cârdul tot pe ... i pacostea să-i bată! Nici eu, nu! Vara-ntreagă tot umblară, Dar papucii duși au fost! Și-au să umble și la vară Până ce le-or da de rost! Iar gâscanul merge, vine, Face cruci și ține post, Nu-i găsesc! Sărac de mine, Iar desculț e, vezi tu bine, Lucru prost! Gâștele de-atunci, în cale, Când văd apa undeva, Căutând pornesc agale Tot crezând că-i vor afla. Vin și rațe să le-ajute: Mac-mac-mac ... ...
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
... mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sahastru de munte, Ce ne spun de lume ce are să fie, Nici tânăr de-aciea ce își ies din minte, Îndrăgind cucoane ce nu vor să-i știe. Eu nu port nici cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea ... Deci deschide-mi ușa, iar de nu, m-oi duce Ca să răpesc cuibul vrunii rândunele... Deschide-mi, fetică, să-ți dau floricele, S-auzi de la mine vorbișoare dulce; Să-mi vezi fețișoara câtu-i de frumoasă, Ș-aripile mele cât sunt de ușoare, Și să-mi vezi gurița ce miros revarsă, Care covârșește ori pe care floare. Mi-i frig, căci sunt gingaș, umbra mă îngheață, Iar ție nu-ți pasă de rugile mele; Deci deschide-mi ușa, ca să-ți dau mărgele, Și tu mă-ncălzește în a tale brațe... Ori ce să-ți dau, spune, ca să-mi deschizi mie? Fotă îngerească, sau colan de zână, Sau să-ți ghicesc nunta când are să-ți fie, Sau de-a ta ursită