Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA (PE) OCHI

 Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 1528 pentru CA (PE) OCHI.

Ion Luca Caragiale - O invenție mare

... minte - ori, mai știu ce? poate că și uitase, că, la Dumnezeu, ce nu se poate? - Ei care istorie?... cu ăi doi tâlhari... la mijloc... pe Golgota, de... - Bine, bine, zise Dumnezeu, vrând să schimbe vorba... Tu... ai mai fost p-acolo, pe la ei? - Da unde-mi fac eu vacul, stăpâne? la ei și cu ei: ziua și noaptea nelipsit, nici în somn nu-i las... Cine ... a dus... s-a tot dus până a ajuns la o cetate nemțească între două ape mari și frumoase, tocmai pe la soare-apune... Când să intre pe poartă, numa iacătă aude clopotul de seară. S-a cutremurat Aghiuță și s-a oprit pe loc. A stat el așa, cu coada bârligată și cu ghearele înfipte-n pălmi, până s-a stins de tot-de ... spiță și-ncepe un vârtej, de sfârâie că nu se mai văd spițele, și ajunge de trage astăzi câte 500.000 de coale numărul 12 pe ceas; le tipărește, le pune număr, le fățuiește; le lipește adresele și timbrele și haida! la poște și pe urmă la drumul-de-fier, și aicea Aghiuță iar cu coada

 

Ion Luca Caragiale - Câteva păreri

... mâna; căci ființa în care lovește cazmaua doarme ascunsă, n-are încă glas să strige. Ea a adormit de când cei din urmă ochi pricepuți și-au întors privirile de la dânsa; dar la cea dântâi privire a altor doi ochi pricepuți, ea se va deștepta sigur și, cu o nouă și întreagă putere de viață, va chema la dânsa o lume. Câtă vreme n-au ... l-a mulțumit atâta? Poate, cum am zice, să ne întoarcă în afară și nouă ceva din iritarea lui interioară, care pentru noi, oameni ca și el, cu suflet ca al lui, este cel mai important fenomen al naturii? Desigur că nu. Oare de ce? Fiindcă, deși este înzestrat cu facultatea iritării aceleia, ca noi toți, nu are darul, virtutea, ca unii dintre noi, de a o răstoarce prin procedeu intelectual priceperii altora. Într-un cuvânt, pentru că n-are talent. Lipsa de talent ... l-a trezit din aromeală, noi am văzut destul de sigur că în sufletul omului s-a petrecut ceva minunat — ceva pe lângă care și razele de pe coama dealului, și cântecul din grădina cu pruni sunt ...

 

Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite

... facă să le ia, iară bătrâna îl povățui cum să umble și cum să se poarte, și daca va izbuti, l-a jurat pe tinerețele lui ca să se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate și ei acele rodii, după care s­a prăpădit fiul său. După ce i-a făgăduit că se ... mi-a dat măcar o bună ziua, și să-mi zică frate. Acest om ne-a scăpat de urgia ce era pe noi, și ne vom căuta de treabă. Fiul împăratului, care făcuse întocmai cum îl învățase bătrâna, se întoarse pe la dânsa și după ce-i mulțumi și-i dete și ei câte ceva, plecă să se întoarcă la împărăția tatălui său. Pe drum, ce-i veni lui, văzând că nu mai poate răbda, scoase cuțitașul și tăie una din rodii, ca să guste și să se încredințeze de bunătatea lor. Când, ce să vezi? Deodată iese din rodie o fată, ca o zână de frumoasă, și îndată începu a striga cu glas mângâios: - Apă, apă, că mor. Întoarse fiul împăratului ochii în toate părțile ...

 

Vasile Alecsandri - Doina voinicească 2

... Vasile Alecsandri - Doina voinicească 2 Frunză verde de cicoare, Când văzui vara cu soare, Cătat-am pădurea deasă Ca să țin cu dânsa casă, Ș-am cătat galbeni tăieți Să fac zale la băieți, Ș-am cătat galbeni ușori Să fac rochii la surori ... șiroi de frunte! Ce te făcuși Dunăre Și te umflași tulbure De nu pot trece prin tine Cu baltagul la ciochine? Să mai ies, colo, pe vale, Ca să mă așez în cale, În calea ciocoilor, În trecerea oilor? De cinci zile, frățioare, Stau pe murgul meu călare Tot cu mâna pe pistoale Și cu ochii tot pe vale. Mă tot uit uitare lungă, Doar norocul să m-ajungă. Și norocul nu m-ajunge Și mijlocul mi se frânge De greul păcatelor, De ... De-ai apune mai curând, Că mie mi s-a urât De suit, de coborât, Tot suind din vale-n deal Cu mâna pe iatagan, Coborând din deal în vale Tot cu mâna pe

 

Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)

... dârjilor ungureni, Hroiot ros de-nverșunarea ce avea pe moldoveni — Care-n multe sângeroase lupte i-au fost arătat Că nume de viteaz mare pe nedrept și-a câștigat — Luând veste cum că Ștefan domnul lor atunci s-afla În ținuturi depărtate, având cu el oastea sa ... De moldoveni și de Ștefan deodată a-și răsplăti, Ca să poată c-o lovire acea rușine spăla, Ce româneștile arme au săpat pe fruntea sa. Așadar adunând noaptea pre toți ofițerii săi, Le espuse-a sale planuri, și le zise: „Frații mei! Știți c-acești ... dat. De îndată pârcălabul un minut n-a zăbovit Și un curier în pripă la Ștefan a răpezit; Iar satelor de pe mărgini, porunci se găti Cu săcuri, topoare, coase, cu ce vor putea găsi, Totodată dând de știre și pre la boierânași Ca cu oamenii de oaste, cu vecinii și slujbași, Cu toții, și mic și mare, să grăbeasc-a alerga La șesurile Moldovei unde el ... lor. Coperiți de rane grele, făcând semnul Sfintei Cruci, Își dau duhul sub cuțitul sălbatecilor haiduci! Pârcălabul plin de scârbă, cu câțiva boiernași, Mai având ...

 

Alexandru Macedonski - Acșam dovalar

... Alexandru Macedonski - Acşam dovalar Acșam dovalar de Alexandru Macedonski În Kars, sub cer cu fund de aur, Pe când e soarele-n apus, Încolăcit ca un balaur Pe după deal aproape dus; S-arată-n galbenul ce scade, Topindu-și fața în azur, O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. O vezi cu ... forma ei cochetă Și niște ochi ce nu mai tac. În micul ei pridvor de scânduri Apar doi hogi în relief, Din care unul stă pe gânduri, Privind în zarea de sidef. Celalt purtând pe

 

Ion Luca Caragiale - Făcătoare de minuni...

... știe ce carte, găsim rândurile de mai la vale (scrise, foarte probabil, de un dușman al preoțimii și călugărimii catolice), care sperăm că vor face pe cititorul nostru să petreacă două-trei momente. Iată... Pretutindeni în Italia se află pe la biserici moaște sfinte, care toate sunt, firește, autentice. Ar trebui un catastif enorm ca să le poți înșira anume pe toate... Să lăsăm dar moaștele și să trecem la icoanele făcătoare de minuni, tot atât de numeroase. Una dintre acestea se află la Florența în ... Pădure fără uscătură nu se poate... Între atâta lume credincioasă, s-au găsit și lepădați de cele sfinte câțiva, care au bârfit. Unii au spus ca zugravul a mințit, ori ca să se arate lumii ca un om iubit de Dumnezeu, ori ca să mai câștige ceva de la călugări, cărora nu puțin folos le aducea minunea. Alții au spus că desigur zugravul, fiind cam după masă, o ... fecioarei. Alții au adăogat că dacă s-ar fi coborât în adevăr un înger din cer, acela neapărat ar fi făcut ceva mai de seamă; pe câtă vreme chipul zugrăvit în somnul zugravului este tot așa de slăbuț ca ...

 

George Coșbuc - Șarpele-n inimă

... mă rog, sunt robul tău? N-am plâns și nu te lăuda! Am plâns, ba da, Dar nu pentru mustrarea ta! M-au întâlnit așa pe drum, Mai știu eu cum, Iar tu ești mânios și-acum! Și-a fost și soră-ta cu ei; Veneau tustrei, Și-am ... și ce mai vrei? N-am voie nici atât, eu nu? Dar ce crezi tu, Și ochii să mi-i scot de-acu? Ai răsărit ca din pământ — Ei, Doamne sfânt, Îți sunt nevastă, soră-ți sunt, De nu mă lași din ochi mereu? Nu pot și eu Să mă-ntîlnesc cu cine vreu? "De unde viu? Ce cat în prund? Ce flori ascund?" Ești mamă tu, ca ... și-n jos și-n sus Scrâșnind mi-ai spus: „Săracă fată!“ și te-ai dus. Săracă! Dar de ce să fiu? Pe suflet viu, Cu nici o vină nu mă știu. Apoi de ce tot spui și spui Că, de tăcui, E semn că vinovată fui? Ce ... de te-aș avea, Tu n-ai putea S-acrești mai rău viața mea! De-s rea, tu bate-mă să zac, De-ți e

 

Alexandru Vlahuță - Din trecut (Vlahuță)

... visuri înghețate De vreme și de nepăsare. Căința-nlătură-ți, și vină: Nici eu, nici tu nu ești de vină. Ce de mai cruci stau pe cărare !... Aicea-i prima sărutare: Luna, privind cu drag a noastră Primăvăratică iubire, Sclipea în lumea ei albastră; Iar noi plîngeam de fericire ... față Ni le sorbeam, cuprinși în brațe. Dincoace-un dor — sigur îl știi: E dorul celor doi copii De-a merge-alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. Copiii sunt — noi amîndoi... Ce-au dorit ei !... Ce suntem noi ! Dar colea,-n mai adînc ... se poate !" Iar azi, simțindu-ne-amîndoi Cu inimile reci în noi, C-o prefăcută nepăsare Unul la altul ne uităm; Căci tot mai e ca

 

Ion Luca Caragiale - Cam târziu...

... poate, de opt ani... Dar e curios lucru, domnule, cum să ne aducem aminte de el, așa... Și toți trei prietinii tac și stau mirați pe gânduri. Câtă vreme nu vorbesc, gândurile lor umblă departe pe cărările pe cari ei le-au bătut odinioară în tinerețe, întovărășiți de Costică Panaite; și cu cât mai mult umblă acele gânduri, cu atât le reînviază în ... ntrupat întreagă în imaginația lor, toți trei îi zâmbesc cu dragoste, și unul după altul: — Ei! aș! — Parol? — Ce! ești copil!? Dar, ca prin minune, de la ușa berăriei de-afară, se aude ca un ecou un glas străin: — Ce! ești copil!? Toți trei rămân încremeniți la auzul acestui ecou ce pare că vine dintr-o altă lume ... la București decât de două-trei ori, când, deși a stat aci câte o săptămână, nu a avut plăcerea să-ntâlnească pe vechii lui prietini, fiindcă „s-a-ncurcat cu alții!" și că acuma e foarte mulțumit ca i-a putut în sfârșit revedea. După tonu-i de extremă jovialitate, după ochii lăcrămoși și maniera cu care articulează vorbele, se vede ...

 

George Coșbuc - Dușmancele

... mai aleasă, S-o ducă-n bunuri și-n duium    Acasă. Ea n-a ajuns, oricum și cum, Să-și strângă nora de pe drum. Să-și ieie noră pe-o satană? Că e săracă și golană; De ce nu vine ca să-i dau    Pomană? Nu-i casa lor în care stau Și-n casă nici cenușă n-au! Auzi tu, mamă, câte-mi spune? Și ... zece guri. Cu gura, mă-sa bate-o gloată, Și-i de otravă Leana toată Mi-ar pune capul sub picior,    Să poată. Dar lor pe plac eu n-am să mor, Că n-am ajuns la mila lor. De foame nu dau popii ortul! Eu iarna singură-mi țes tortul ... nici rău de tot. Mă prind cu ea? Cel sfânt s-o bată! Dar cum mă prind? Ea e bogată, Ce haine mi-am făcut ca ea    Vrodată? La joc mă poți oricând vedea Cu fetele de sama mea! Ori am vorbit cu dânsa glume? O fac de râs și-i ... Eu nu pot ușa să i-o-ncui, De stă prea mult, eu cum să-i spui? Sunt eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>