Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)
... un copac. De-atunci, de câte ori bătea cel mai mic vânt, hornurile casei sale șuierau așa de groaznic, încât păreau că se aud suspinuri și gemete de oameni; iar în timp de noapte, luna își deschidea drum prin ziduri, luminând ca ziua unele părți ale bolților și lăsând altele într-o fioroasă întunecime Tânărul hatman, a cărui poveste o povestim, avea sângele războinic a străbunului său, nu însă ... oameni; mai multe poloboace cu vin fură supte pănă la cea din urmă picătură. Lăutarii scoteau din gâturi și arcușe cântece de cele lungi bătrânești, și cu fesurile lor se cinstiră cu vin, și cobzele lor se umplură cu bani, iar horele în care gingașele fete de la țară își legănau sânurile, nu mai conteneau din răsărit și pănă în apus de soare. În sfârșit, însurățeii, săturându-se de benchetuit, își luară ziua bună de la tata și mama Smereanu, și plecară acasă, încunjurați de cei doisprezece ciraci cu ciubote de iuft. Timp de șase lungi săptămâni urșii și porcii sălbatici fură lăsați în pace; puștile ruginiră
Ion Luca Caragiale - Arendașul român
... iar? Arată-i-o dumneata. — Ba eu nu mă duc la el, că m-apucă de datorie. Țăranul se duce la târg cu chirie și dă o hârtie prefectului, jeluindu-se de încărcarea la datorie din partea arendașului și de bătaie. Prefectul nu-și mai vede capul de treburi, căci e aproape să se declare o dizidență în partidul local guvernamental, și dacă guvernul pierde câțiva partizani, pierde și el funcția și... are familie grea. Deci, recomandă subprefectului plângerea țăranului. Și subprefectul, având de regulat oarecare interese private cu arendașul, trimite pe țăran acasă, spunându-i că-l ajunge pe drum. Și-l ajunge în adevăr și-l și lasă. Sosind în comună, trage firește la arendaș. Mănâncă, bea bine, doarme un ceas, două, vine la primărie la braț cu arendașul și cheamă pe țăranul cu hârtia la cercetare. Îndată ce țăranul se ivește, arendașul, roșu de furie, începe să-i strige: — Opincarule, mămăligarule, țopârlanule, să ... de el și începe să-i care la pumni în cap. Subprefectul zice cu blândețe: — Cocoane Arghir, cocoane Arghir... Însă arendașul e prea mânios ca să-l audă. Dă înainte ...
George Topîrceanu - Al. Depărățeanu: Vara la țară...
... Depărăţeanu: Vara la ţară... Al. Depărățeanu: Vara la țară... de George Topîrceanu Locuința mea de veră E la țeră... Acolo era să mor De urât și de-ntristare Beat de soare Și pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă, Orice babă Este medic comunal. Viața ce aci palpită E lipsită De confort occidental. Nu există berărie, Nici ... fete Fără ghete Ies la garduri pe-nserat... (Am văzut aci-ntr-o noapte Niște fapte Care m-au scandalizat!) Lângă foc, o babă surdă Și absurdă Spune, ca și alte dăți, Tot povestea cu Ileana Cosânzeana, Plină de banalități. Doarme-apoi adânc comuna... Numai luna Galbenă ca un bostan Iese, mare și rurală, La iveală, Dintr-o margine de lan. Când și când un câine urlă Ca din surlă... Carul mare s-a oprit Suspendat, ca un macabru Candelabru, Peste satul adormit... Dar în zori încep cocoșii, Păcătoșii, Ca să facă iar scandal, — Să te saturi de viață Și dulceața Traiului patriarhal! D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie-altă cură În natură ... duceți cu alai! Meargă pictorii la țară ...
Constantin Negruzzi - Parte întăi
... nu sunt făcute pentru niște persoane atât de prietini precum noi. Afarâ de aceasta, tu ai o cunoștință foarte adâncă de desfătările celi adivărate, pentru ca prescriere lor să te scandalisască. Tu știi că oamenii cu duh și cu gust au ca o datorie a-și împodobi eticurile cu feliuri de goliciuni, cu toate că, temându-să de a răni ochii subțiri, nu le pun în sama lor. Să ... carte sa de era vrun lucru de care să fiu vrednică, după ce va da drumul unora din muștereii săi. M-am tras întristată înapoi și mai diznădâjduită de răspunsul aceștii vechi antici. Pentru ca să mă mai ieu însă, am îndrăznit sâ-mi primblu căutătura pe cinstita adunări întru cari mă aflam și printre cari am văzut o damă groasă cu o fiziognomii țărănească, ca de vreo 50 de ani, cari avĂ© ochii țintiți cu lăcomii la mine, ca când ar fi vrut să mă mănânce. întăiași dată m-am cam sastisit; dar un tainic santiment de iubire de sine, făcându-mă să ieu ... au început întru a-mi zici că socotința sa era ca ...
Ion Creangă - Moș Nichifor Coțcariul
... zăpada și iuți ca focul, se sprijineau mai totdeauna de oiștea căruței; mai totdeauna, dar nu totdeauna, căci moș Nichifor era și geambaș de cai, și când îi venea la socoteală, făcea schimb, ori vindea câte-o iapă chiar în mijlocul drumului, și atunci rămânea oiștea goală pe de-o parte. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele; asta era slăbiciunea lui. Mă veți întreba, poate: De ce iepe, și totdeauna albe? Vă voi spune și aceasta: iepe, pentru că moș Nichifor ținea să aibă prăsilă; albe, pentru că albeața iepelor, zicea el, îi slujea de fanar noaptea la drum. Moș ... dă pe jos, la vale, pe jos, iar la popas, în căruță. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cânepă, împletită de mâna lui și cu șfichiul de mătase, cu care pocnea de-ți lua auzul. Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor se da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. Chiriașii, vrând- nevrând, trebuiau să se dea
Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu
... de Lăpușneanul. Voia li se dete. Ai să dai samă, doamnă!… Tomșa, nesimțindu-se în stare a se împotrivi, fugise în Valahia și Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde, aducîndu-și aminte de întăia lui domnie, în care el nu avusese vreme a-și dezvălui urîtul caracter. Boierii însă tremurau. Ei aveau două mari cuvinte a fi îngrijiți: știau că norodul îi urăște, și pre domn că nu-i iubește. Îndată ce sosise, Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei, afară de Hotin și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților, carii de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi și ațîțau revolte. Ca să sece influința boierilor și să stîrpească scuiburile feudalității, îi despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și ... prinzîndu-l îi tăie nasul și-l dete la călugărie; și ca să tragă inimile norodului în care via încă pomenirea lui Rareș, se însură ...
Vasile Alecsandri - Serb-sărac
... Alecsandri - Serb-sărac I Pe-n mijloc de Țarigrad, La cișmeaua lui Murad Primblă-mi-se Serb-Sărac Pe-un cal negru din Bugeac, Voinicel și sprintenel, Dar sărac ca vai de el! Cu saia îmbăirată Și șalvari de ciorcă lată, [1] Cotul cinci galbeni luată, Cu cămașa de mătase, Vițele-mpletite-n șase. [2] Cu picioarele-ncălțate În opinci înhârzobate: Hârzobul ... i cal împărătesc Ca negrul ist voinicesc! Orice-alung Cu el ajung, Oricând plec Păsări întrec!" II Trecea miercuri, venea joi, Turcii mergeau câte doi Ca să joace la halca Sus, în Haidar-Pașa, Și deodată toți plecau, La fugă se aruncau, Pe câmp luciu se-nșirau. Iar sultanul, stând pe cal, Sub un verde cort de șal, Barbă neagră ... Alalah! cai arăpești, Alalah! cai tătărești! Cum mișcau copitele Ca șoimii aripele! [11] Dar căzlarul se-ncrunta, Bidiviu-și întărta, Pe toți turcii-i întrecea Și-nainte se ducea. Vai! de fata hanului, Hanului tătarului, Nepoata sultanului! lată, iată Serb-Sărac Pe-un șoimuț de la Bugeac Că venea, mări, venea ... pe câmp se răstignea Și în urmă rămânea Buzat, negru, părăsit Tocmai ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice și științifice
... cu atât mai mult cu cât în general n-am obiceiul de a tăcea când mi se fac observații critice. Meseria de scriitor, ca orice meserie, are și ea obligațiile sale, și una din aceste obligații mai de căpetenie e să-ți aperi vederile expuse, dacă urmezi a crede că sunt adevărate, iar dacă te ... Poeți și critici [4] . Ca răspuns la aceste articole, am tipărit în Contemporanul și retipărit în al doilea volum al criticilor mele un articol Personalitatea și moralitatea în artă. În acest articol am discutat părerile dlui Maiorescu asupra unor chestiuni de o mare importanță, cum e morala în artă, însemnătatea idealurilor ... în sfârșit, că interesele lumii zilnice n-au ce căuta în artă, că poetul trebuie să ne transporte în lumea curată a ficțiunilor și că chiar patriotismul n-are ce căuta în artă ca patriotism ad-hoc, în al doilea ne laudă pe Alecsandri, zicând între altele: ,,șovinismul gintei latine și ura contra evreilor el le reprezintă". (Studii critice, vol. II, p. 72). Deci, chiar dacă dl Maiorescu ar fi justificat contrazicerea în privința personalității și ... pentru toți oamenii normal organizați. Emoțiunile însă, frica, bucuria, spaima, iubirea, deși sunt simțăminte analoage la toți oamenii, dar fiecare le simte așa de deosebit
Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova
... Bălcescu în Moldova Nicolae Bălcescu în Moldova de Vasile Alecsandri Oamenii de măsura lui Nicolae Bălcescu sunt încă rari între românii de astăzi. Acei care ca dânsul, în tot cursul unei existențe de luptă, au fost insuflați numai de nobila simțire a amorului de patrie și care au visat și lucrat cu neîncetare la reînvierea și la mărirea neamului lor, merită să atragă respectul și simpatiile urmașilor. Tot ce se atinge de acei oameni de frunte, diversele întâmplări ce au trecut peste dânșii, actele lor publice și chiar incidentele vieții lor private devin, după moarte, de un mare interes pentru cine știe a-i prețui și îi admiră. E o datorie sacră pentru amicii și contemporanii lor de-a face apel suvenirelor, spre a feri de uitare toate notițele ce pot contribui la completarea biografiei lor ... i printr-o frăție sinceră și statornică. Am spus că am văzut întâia oară pe Bălcescu la anul 1845. Pănă la acel timp Principatele Moldovei și Valahiei, deși vecine, deși locuite de același neam, erau cu totul străine una de alta. Foarte rareori ieșenii și bucureștenii treceau linia hotarului, linie imaginară în adevăr, dar în realitate nestrăbătută
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... două sexe, fiu zeului Cnufis, Tu singur, Nil, dai viață deșertelor profunde: În fiecare vară verși palidele-ți unde, Pe-această vale lată dând apă și pământ, Făcând un loc de viață dintr-un întins mormânt. Cât de frumoasă-ai face, o, Nil, această vale, Când civilizațiunea aici și-ar face cale, Când oamenii-ar fi liberi, când jugu-apăsător Nu ar sorbi și viața, și fructu muncii lor! Aceste unde-eterne cât sânge nu sorbiră, O, martor al durerii acelor ce pieriră, Ca să păstreze lanțul ce de atâția ani Le dete moștenire un crud zeu la tirani? Dar unde sunt tiranii și sclavii? Au murit! Da; au murit aceia, dar alții au răsărit, Ce vor pieri ca dânșii, lăsând pe alții-n urmă Să facă, unii domnii, și alții marea turmă Precum ursita-i naște, făcând misterios, Spre a plana în aer, sau a rampa pe jos. ................................ Pe muntele ... la soare, S-apuce-un loc la viață, și-abia venite, moare! În care adevărul, dreptatea, nu au loc Decât pe cei fățarnici să serve ca mijloc, În care interesul împarte pe dreptate ...
Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...
... mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune  un greier amorțit  Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voi să o aud ... gândirea-mi o descoasă, O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit. Astfel gândirea-nșiră o mie de mărgele  Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit; Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit. Prin șirul lor ce sună, orlogiul cu jele L-aud sunând ca greier bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune  La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și ...