Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN URMĂ
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 1420 pentru DIN URMĂ.
... depărtare stele blonde lăcrimează; Diamante de lumină, ochi în veci misterioși, Ele scapără pe valuri fulgerări nălucitoare... Adâncimea fremătează ca o harpă cântătoare, Iar palpitele din aer sunt fiori melodioși, O corabie veghează singuratică în zare, Încleștată parcă este de al mării fund stâncos, Dar din când în când s-apleacă cu o lâncedă mișcare, Ca un prunc ce-n al său leagăn se răsfață lenevos. Steagul, pânzele, catargul și frânghiile ... se înalță prin al muzicii transport Și cuvântul libertate când pe buze le răsună, Cruntul agă se ridică și c-o furie nebună Un pistol din brâu smucește, glonțul șuieră, detună, Cântărețul cade mort. Musulmanii trag hangiarul și cruzimea îi orbește, Pe creștini voiesc să-i vadă zvârcolindu-se-n dureri ... se repede-n ieniceri, Șeful lor scăldat în sânge îndrăzneala și-o plătește. El apoi către Zopira se apleacă-nduioșat Și la viață o recheamă din leșinul ce-o-nghețase, O dezmiardă; ea-l întreabă... El îi spune c-a visat, Că e liniște deplină, că nimic nu se ... pas. Și caicele ușoare de corabie-agâțate Par o ceată năpustită de ogari pe un mistreț; Vasul geme sub povara de cadavre spintecate, Sunt respinși ...
George Coșbuc - Cetatea Neamțului
... cetate-aici erau, Lângă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-ntinși pe iarbă, Chisălița să le fiarbă. Dar, pe când Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. Unu-i strigă: Ești nebun! Altul: Ce-ai tu dacă strigă? I-o fi dor de mămăligă. Dar se-ntorc spre zid plăieșii; Văd ... o săptămână Leșii-n zid; dar zidul, prost, Sta pe loc, pe cum a fost. Însuși riga, într-o mână C-un pistol, din adăpost, Da pe Ștefan la toți dracii Și-mpușca la rând copacii. Deci, văzând că nici nu-l lasă Să se ducă-n treaba lui ... scârbă, Trageți-mi mai bine-o sârbă! Iată poarta se descuie. Leșii,-n vale, pe sub plopi, Se crucesc, se cred miopi Ce văd ei? Din cetățuie Doi cu doi, vro zece șchiopi, Onofrei ridică tonul: Un doi, un! Și stați, plutonul! Cu sprâncenele-ncruntate Strigă rex: Sto pojo boi? Cine ... i e teaca fără spadă: În Liow zălog și-a pus Spada cea cu steme duble Pentru-un pol și două ruble! Dând din
... cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii . Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile ... lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele. Căci am păsări multe și felurite. De ici, din portița încununată cu iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul ? Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș ... sau zburlite ca de vânt, legănându-se, sâsâind, îndemnând la tăcere, le vezi? cârdul de gâște se înșiră, una după alta, ca și când cea din capăt ar fi înghițit un mosor de sfoară al căreia capăt l-ar fi hăpăit, pe rând, toate celelalte. Dincolo, lângă teuca de apă, sunt ... cu cine are de-a face. Un ocol, și se șterge prin zare, să caute aiurea o pradă mai puțin păzită. Și-n urma lui păsările își văd de hrană, gâgâlicii răsar iarăși la lumină, și liniștea și pacea se lasă peste curtea mea. Hai de ne-om duce ...
Alexandru Vlahuță - Tactică...
... ce blestem mă poartă Pe-o lume sarbădă și moartă, În care n-am cerut să fiu!... Vezi, tânărul știuse bine Cum s-o aducă din cuvânt... Plecându-și ochii în pământ C-un lung suspin tremurător, El aștepta... O simt cum vine: Un pas e între ea și mine... Cât ... ntâmplat? Un semn, o vrajă, o poruncă... A fost ceva nepriceput; O vecinicie-ntr-un minut, Căci timpul s-a oprit din zbor: Și pe când ei s-afundă-n luncă, Din umbră Mefisto le-aruncă Un hohot lung pe urma
Mihai Eminescu - Codru și salon
... să mai vadă colibele de paie Prin stânce încuibate, ce mai că se prăval, Când luna dintre nouri, crăiasa cea bălaie, Se ridica prin codri din fruntea unui deal. Să aib-ar vrea colibă de trestii, mititică, În ea un pat de scânduri, mușchi verde de covor, Din pragu-i să se uite la munte cum s-ardică Cu fruntea lui cea stearpă pierzându-se în nor. Ar vrea să rătăcească câmpia înflorită ... un măr, în care închisă e o lume, Palat frumos la munte, în codri înfundat, Ș-un făt-frumos de mire, înalt, cu dulce nume, Din sânge și din lapte  fecior de împărat!" Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă. O ploaie de flori albe se scutură pe ea, Un ... Sunt umbrele-ntristării, ce-adânci l-arată slab; Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină, apoi dispare-n grab.  Din vorba mea nu poate amor să se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu să te iubesc? Ai vrea să storc din mare amărăciunea-ntreagă Și într-o picătură s-o beau, să-nnebunesc? Spre-a împlini vounul ...
Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar
... Ştefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus ... Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește ... cap o tavă cu multe-odoare sfinte Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; — Iehovah, nu mi-e teamă ... cuvîntul plin de faimă, Cuprins a fost BelsĂ zar de-o nențeleasă spaimă. Îngrozitoul hohot a înghețat în sală, Și-n urma ...
Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar
... Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus ... Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar află farmec petrecerii acestii. Ci iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește ... cap o tavă cu multe-odoare sfinte Sin templul lui Iehovah furate mai-nainte. Nelegiuitul rege o cupă sfînt-alege, Un sclav îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; — Iehovah, nu mi-e teamă ... cuvîntul plin de faimă, Cuprins a fost BelsĂ zar de-o nențeleasă spaimă. Îngrozitoul hohot a înghețat în sală, Și-n urma ...
Dimitrie Anghel - Moartea narcisului
... nu moară, În amintirea mînii ce s-a întins s-o rupă. Trăiește încă floarea, dar inima mea bate, Văzînd-o cum pălește din ce în ce mai tare. Sunt alte flori desigur mai mîndre și bogate; Dar numai eu știu taina Narcisului ce moare. Trăiește floarea încă, dar ... cheamă, Ca o ființă scumpă ce sufere, acasă. Mă dojenește dulce, și lung mi-aține drumul, Trimite după mine neliniștita floare : Sfioasă își trimite pe urma mea parfumul, Ș-atunci mă-ntorn acasă învins ca de-o mustrare. Învins mă-ntorn acasă, și singur rîd, — dar cine Nu s-ar ... ca mine, O floare dăruită de-o mînă adorată ? III S-a ofilit Narcisul, și-s trist de-o zi întreagă... Era ceva din tine în floarea asta dragă ; Era ceva desigur, căci altfel n-aș pricepe, De ce mă simt mai singur acum cînd noaptea-ncepe, Și n ... văd în umbră, luptînd stăruitoare S-adune strălucirea luminii care moare. Avea ceva desigur din fața ta curată, Din toată gingășia ta candidă de fată, Din tot ce strălucește și-aduce bucurie ! O ! tu, care mi-ai dat-o s-o am tovărășie, De-ai pus un gînd într-însa, din
Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină
... Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină Banul Mărăcină de Vasile Alecsandri I Sus la munte, ninge, plouă, La Craiova pică rouă Din ai nopței ochi cerești Și din ochii omenești Dar ce plâng ormânii oare? Sufletul de ce îi doare? Plâng un mândru frățior Deslipit din sânul lor. Banul tânăr Mărăcină, Cărui Oltul se închină, De pe malu-i a plecat Pe-un fugar nencălecat. A plecat ... De-a sădi în viitor Libertatea țării lor. II Colo-n țărmuri depărtate, În a Franției cetate, Vechiul Luvru e deschis Poporimei din Paris, Care-aleargă să privească Armia cavalerească Ce din ziori s-a adunat Lâng-al regelui palat. Sala tronului e plină De o magică lumină Ce se varsă din senin Pe frumoase flori de crin, Și pe dame strălucite, Tot în aur învălite, Și pe nobili mult vestiți, Tot cu fer acoperiți. Filip regele ... că în sala mare Un străin deodată pare, Tânăr, mândru, nalt, frumos, La ochire luminos. El spre tron măreț pășește, Lânge rege se oprește Și din gură zice-așa: „Să trăiești, măria-ta!“ Toți s-apropie în grabă. „Ce voiești?“ regele-ntreabă. „Sunt român ...
Ion Luca Caragiale - Pastramă trufanda
... Iusuf cu mai mulți călători, și au mers pe catâri până la Ierusalim. Pe drum, i-a dat unul și altul să guste din pastrama lor... — Ei! zice Iusuf, pastramă ce-am avut eu pe corabie, de la noi, de la Kavalal aia pastramă!... Ia, mă rog, poftiți ... eu... Ajungând la Ierusalim, s-a gândit Iusuf: — Ce să mai mă duc la Șumen cu sacul gol? Frate-său, Aron, or din nebăgare de seamă, de degrabă, a luat un sac cu pastramă, în locul sacului cu haine; or că, de calic, să nu mă ... a-ntors înapoi la Iafa, acolo s-a suit pe altă corabie și a pornit înapoi spre casă. Pe drum, mânca din pastrama altora, dar mirosea sacul lui Aron, și mereu, la toți călătorii: — Ei! pastramă, dacă vreți, să poftiți la noi, la Kavala! — acolo ... — Bre, Aroane, de ce ești șarlatan și mă minți că-n sac sunt haine vechi de la tată-tău?... de frică să nu ciupesc din pastramă... Aron s-a făcut odată galben, și, cuprins ca de un fior, d-abia a putui băigui: — Ce? ce ...
Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb
... dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrânețe, care umbla după milostenie. — Da' ce stai așa pe gânduri, luminate crăișor? zise baba; alungă mâhnirea din inima ta, căci norocul îți râde din toate părțile și nu ai de ce fi supărat. Ia, mai bine miluiește baba cu ceva. — Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra ... toate ar fi după gândul tău. Dar uite ce vorbește gârbova și neputincioasa! Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce mi-a ieșit din gură! Luminate crăișor, miluiește baba cu ceva! Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice: — Ține, mătușă, de la mine ... jăratic, și care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăție și are să te scape din multe primejdii. Ține minte ce-ți spun eu, că poate să ne mai întâlnim la vrun capăt de lume: căci deal cu deal se ajunge ... sine că va izbuti la ceea ce gândea, se înfățișază înaintea tată-său, zicând: — Dă-mi voie ca să mă duc și eu pe urma ...