Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru BINE��E

 Rezultatele 911 - 920 din aproximativ 1209 pentru BINE��E.

Alexei Mateevici - Lupta moldovenilor pentru drepturi

... în care ne aflăm noi astăzi. Iar roadele acestui câmp vor fi acele dreptăți cetățenești și naționale, la care năzuim noi cu toții. Soarta noastră e în mâinile noastre și, numai având privirile întotdeauna îndreptate la deșteptare, ne vom deștepta. Să nu uităm că nația (norodul) noastră are în sine mari ... nici gazeta lor, în care să-și spuie toate nevoile și suferințele. Acuma, după cum vedeți, starea lucrurilor s-a cam schimbat și e mai bună pentru noi. Acest lucru, că avem limba noastră nu numai vorbită prin bordeiele sătulețelor basarabene, ci de acum și scrisă prin cărți, prin ...

 

Vasile Alecsandri - Bujor

... dea bani de cheltuială Și haine de primeneală. Bujor iese, Bujor zice: ,,Halal de tine, voinice! Haideți, copii, după mine Că știu calea-n codru bine Și știu turme de berbeci, Izvoare cu ape reci, Și neveste frumușele Și desagi cu rubiele!" Ici în vale, colea-n vale Sună-un glas ... înconjurat. Acolo-i Bujor culcat, La Anița văduvița, Ce-i dă vin tot cu vădrița Și-l îmbată cu gurița! ,,Anițico, draga mea! Mult mi-e dor de-o floricea, Floricică rumeoară Care-o porți în buzișoară." ,,Ștefănică Bujoraș! Floricica da-ți-o-aș. Na și na gurița mea De-o ... și vaci!" [5] V Frunză verde de negară, Bujor se suie pe-o scară... Plâng săraci cu jale-amară, Că nu-i scara domnilor Și e scara hoților, Calea neagră-a morților! ↑ Acest hoț vestit, poreclit Bujor din cauza culorii părului său, a ieșit în țară ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... de moarte, că-i dulce și amar! El dă junie lumii, iubire, fericire, La plante, cuiburi, inimii el dă însuflețire, Dar raza-i ce învie e rază și de foc Ce arde crinul fraged și tristul siminoc, Și râurile soarbe, și păsări săgetează, Și umbra o înghite când soarele-i amiază ... când lumina-i sură, plăpândă, răcoroasă Și somnul își destinde aripa somnoroasă, Frumoasa Lia pleacă pe Graur, calu-i șarg, Ce zice că pământul nu e destul de larg, Și zboară fără sațiu, luându-și iute zborul, Ca vântul și ca gândul, ca spaima și ca dorul. El fuge pe sub ... și mărgeanuri având coama-mpletită, Și solzi de-argint pe spate, și palmă sub copită. Zărindu-l, Lia vesel de cale se gătește, Dar când e ca să plece și când se despărțește De Graur, ea-l sărută, pe coadă-l mai dezmiardă Și-l cheamă drag pe nume și plânge ... afundă în lumină, dar chipu-i îngeresc, Dar mersu-i plin de farmec, cu pas legănător, O spun mai mult că-i fată decât că e fecior. Ea intră în palatul acel de feerie Cu inima-n bătaie de dulce bucurie, Dorind ca să-ntâlnească, temând de-a întâlni ...

 

Mihai Eminescu - Odin și poetul

... ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii și a mea cântare V-ar arde sufletul din voi... Atuncea E și mai rău ­ și-atunci și mai puțin Va gândi cineva pe un moment L-acel nefericit ce le-a avut. Voi ... tale-albastre hale și mărețe; Pe scări valuri coborând în ele, Aș saluta cu aspra mea cântare Pe zeii vechi și mândri ai Valhalei. ­ ,,Bine-ai venit, tânăr cu ochi din ceriuri", Râzând Odin și ridicându-și cupa M-ar saluta. ­ Și haina ceea lungă Și albă creții ar ... strige ca cucoșii... un popor Ce se desprețuiește pe el însuși trebui S-ajungă la d-acestea." ­ ,,Nu, vorbesc franțuzește și fac politică." ­ ,,E tot atâta." ­ ,,De unde vii?" întreabă Odin blând. ­ ,,Am răsărit din fundul Mărei Negre, Ca un luceafăr am trecut prin lume, În ceruri ... tânăr a cuprins? Nu crede că-n furtună, în durere, În arderea unei păduri bătrâne, În arderea și-amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu ­ în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe...        (Fruntea-i înaltă, De neauă coperită, și coroana-i De ...

 

Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei

... facă să-și ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaică, fără să știe cineva, și pândea vreme cu prilej când să-i vie bine să-și ia vinele. Într-o seară se făcu muscă, intră pe coș în cămara unde era cutia cu vinele, pe când zmeoaica nu era ... fi adus cioara osciorul și vântul perișorul lui Țugulea pe aici, căci vinele lui sunt la soacră-mea după sobă. - De unde știi tu așa bine? îi zise Țugulea. Dă-te jos să ne vedem și să ne luptăm. Zmeul, cum îl văzu, îngheță sângele într-însul. Se apucară la luptă ... și lui capul. Îi luă și lui armele și calul și plecă acasă cu dânsele. Când ajunse se crăpa de ziuă; legă caii și puse bine armele zmeilor. Apoi sculă pe frați să meargă la vânat. Când văzură frații caii se minunară. îl întrebară, dară el nu voi să le spuie ... zmeilor și porniră. Țugulea însă încălecă pe calul zmeului celui mic, căci era mai vânjos. Zmeoaica, văzând că întârzie ginerii, zise fiicelor sale: - Asta nu e lucru curat. Ia vedeți vinele lui Țugulea sunt ele unde le-am pus eu? - Ba nici ca cât, îi răspunseră fetele, după ce căutară. - Bărbații ...

 

Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni

... din cele mai vesele petreceri. De aceea, când vine toamna, vremea nunților, aproape toți sătenii iau parte la ele. Țăranul a înțeles foarte bine însemnătatea nunții pentru om și a înconjurat-o cu obiceiuri și rânduieli frumoase, care au înțelesul lor adânc. Aceste obiceiuri se schimbă după ... mai sta, Am mai ura, Dar ni-i frică că vom însera Și avem de trecut stânci, Văi adânci, Munți cu brazi mărunți Și întunecoși, Bine v-am găsit sănătoși! Pune plosca la gură, socru-mare, Ce s-a făcut s-a făcut, Nu mai este de ... au slăbit de foame. Și vreo câțiva căței de usturoi, Să dam pe la acești ciocoi, Fiindcă au poftit pe la noi, Mulți, înalți, luminoși, Bine v-am găsit sănătoși. Conocăria adusă mai înainte, precum și altele, care tot sunt în felul ei, arată ce însemnătate mare dă poporul nostru nunții ...

 

Nicolae Paulescu - Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul și Francmasoneria

... a avut vremea s-o termine. În același timp, mi-a dat și sarcina morală să fac cunos­cută lumii opera lui, care e imensă. Dar, o asemenea moștenire e peste puterile mele. Aici, în București, mai ales, sunt ca într-un puț. Oricât voi strigă, nu mă va auzi nimeni. Voi face și eu ... l protejează de boli; b) - prin terapie , ce-i alină durerile și caută să-l vindece sau, cel puțin să-i evite moartea. Dar nu e numai atât. Profesia unui medic îl obligă să se devoteze pen­tru cei ce suferă și, de multe ori chiar, să-și riște viața pentru ... omului; să fie o ființă care se jert­fește pentru alții, până la moarte și, în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei... și așa ar fi în realitate, dacă confrați ne­demni n-ar fi deschis tarabă în templul sacru al medicinei ... aruncă în ghiarele cârciumarului tot ce agonisește, până și hrana copii­lor lui; - care înveninează viața unei nenorocite soții; - care-și dezono­rează părinții; - care e ...

 

Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului

... a ta? — Gebeaua? gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat; merge fără să salte; rari cai merg la gebea! — Bine, am priceput; acum vino de stă la masă cu noi, ș-apoi te poți duce la dracu cu toate gebelele tale. Și iată cum în ... sprinten stăpânitor al umbrei din împărăția îmbălsămată a florilor, mai țârâiau a arșiță!... După alte două ceasuri de gebea sau, mai bine zis, de înot al Pisicuței mele prin marea de flăcări ce se revărsa peste pământ în miezul arzător al zilelor de vară, cârnii la dreapta ... și, în o clipă, dispăru și se mistui, ca înghițită de privazul întunecos al unei uși întredeschise... Cu atât mai rău sau... cu atât mai bine pentru cine n-a văzut stele căzătoare în plinul miez al zilelor de iulie; și încă și mai bine pentru acel căruia privirea nu i s-a întunecat aievea sub închipuirea că o rază — și cea mai luminoasă — s-a ... îmi inundă privirea... iar închipuirea mea se strămută, într-o clipă, în alte lumi, în alte timpuri... Strânsei pleoapele mai tare, ca să văd mai ...

 

Ion Luca Caragiale - Țal!...

... fără negație, pentru orice persoană și ocaziune. Astfel, pe o sticluță de doftorie cu prafuri care s-așează la fund, citești: „A se scutura bine înainte de a se întrebuința", iar pe o cutiuță de alifie: „A se spăla întâi bine cu săpun partea, apoi a se unge și a se lega cu o cârpă curată — după povață". La colțul unei ... ridicându-se nerabdători din bănci: — A se tăcea! A se asculta!... Mâne vine d. revizor: a se ști bine Mircea cel Bătrân și Revoluția de la 48, Unirea Principatelor-Unite și Ștefan cel Mare!... Băieții pornesc ca niște mici dorobanți ce sunt, bătând din ... Țalii sunt murdari; Genitiv — obrăzniciile Țalilor; Dativ — li se trag chiuluri destule și Țalilor; iar, a doua zi, când nu mai e năvală și „nu mai face trebuință", patronul suprimă pluralul; dă afară (acuzativ) doi Țali, și rămîne numai cu singularul abitual — cu un Țal ... Dar el mă-ntrerupe: . — Peste poate, nene Iancule! are Graziella să citească un studiu nou al ei; nu ți-am spus că, după-masă,

 

Ion Luca Caragiale - Leac de criză

... mâhnirii. — Atâta ne mai trebuia! nene Matache, îi răspunsei eu. Război ne mai trebuia, ca să ne prăpădim de tot. — Las că-i bine, adăogă omul cu tonul și mai accentuat, frecându-și palmele cu multă satisfacție. Iei ceva? fac eu cinste. A făcut cinste și, pe ... trei, patru, chiar cinci sute de lei pe lună. La drept, nu era mult, fiindcă nu se număra cu francul, ci cu carboava, ori mai bine cu polul: 15, 20, 25 de poli. Și muscalul galant dedea fără vorbă. Mulți plăteau astă-seară pe o lună înainte, și a doua ... a spart buba, drăguță? îi știam eu leacul ei. Zic: — Da, neică Matache, dar eu nu-i credeam pe muscali așa galanți... — E împărăție mare, drăguță; nu-ți spuneam eu? În acel moment, iată că se opresc din goană trei cazaci călări, un ofițer și doi soldați. Nenea ... ce ochi mari făceam și, om deștept, a înțeles că mi se păruse socoteala prea-prea. — Vezi d-ta, drăguță, zice, ce e și cu războiul ăsta! Văzuși bietul băiat! om tânăr și de familie! cum îl trimete împăratul să-l prăpădească păgânii, pentru ca să ne apere ...

 

Emil Gârleanu - Înecatul

... coborâră povârnișul. După ce se uitară într-acolo, unul se scărpină în cap și spuse: — Păi... Cum să-l scoatem, măi Gheorghieș? — Iaca bine. O să vie tata, o s-aducă o frânghie, l-om lega și l-om trage pe mal. Călărașul se uită înspre sat: Uite-l ... apoi luă capătul celalt, îl trecu de două ori împrejurul pieptului calului și-l aduse să-l lege de celalt braț, ca un ham. — Bine! Acum desfaceți rădăcinile. Flăcăii dădură la o parte rădăcinile, călărașul apucă de căpăstru calul și, încet-încet, îl scoaseră în susul apei, pe mal. Tocmai ... — Da ce-i, feților? Ce-ați pescuit? Când văzu pe cel înecat, își dădu căciula pe ceafă și se apucă de păr: — Păi bine, mă, ce n-ați lăsat rumănul să se ducă la vale? Boclucuri de iste îmi trebuiesc mie? Și dumneata, bade Dumitre, doar ești om bătrân ... și dinăuntru sări, speriat, galben la față, un țăran. De-abia putu întreba: — Unde-i frate-meu? Primarul îi ieși înainte: — Înecatul ți-e frate? Ești din Săbăoani? — Mi-i frate, îngână venitul, căutând cu ochii spre mal. — Apoi să-i facem hârtiile în regulă, o să ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>