Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��EU
Rezultatele 911 - 920 din aproximativ 1459 pentru DE��EU.
Ștefan Octavian Iosif - Cîntec din Caucaz
... Ştefan Octavian Iosif - Cîntec din Caucaz Cîntec din Caucaz de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 11 ianuarie 1904 Sînt tristă, mi-e urît, mi-e frică, Și ce să fac, eu nu mai știu, Căci dragu-i dus și e târziu: L-aștept acasă singurică. Aș vrea să torc, dar nu pot, iată, Se rupe firul ... Eu stau și plîng de dor în casă, Cînd poate dînsul m-a lăsat... Va fi găsit pe alta-n sat Și azi de mine nu-i mai pasă. De-aș ști că pe alta dezmiardă Și m-a lăsat fără noroc, Mai bine satul tot să ardă, Să ard cu satul la ...
George Topîrceanu - Tudor Arghezi: Psalm
... George Topîrceanu - Tudor Arghezi: Psalm Tudor Arghezi: Psalm de George Topîrceanu Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din ... Nici am mâncat vrodată ce nu-mi place. Grădina florile și le-a deschis Care-o făceau să-mi amăgească drumul Cu ispitiri de rouă și de vis. Eu am lăsat în urma mea parfumul. Vrui, Doamne, să te pipăi pe spinare Și mai de-aproape să-ți dau ghes Cu recea mea-ncruntată întrebare: De ce nu vruși să mi te-arăți mai des? Dar caprele-amintirilor și iezii, Care mă duc să cad întru ispită, Și-au risipit prin ...
Gheorghe Asachi - Rânduneaua și paserile
... cercare A tâmplărilor trecute Ce au văzut, deși pe mare Erau vânturile mute, De pe semne totdeaună Prezicea orice fortună. Deci în timp de primăvară, Când ogoarele se ară, Văz-un om cu ceata sa Cânepă cum sămăna Și, temând de urme rele, Au zis cătră paserele: Feții mei, deși în pace Acest lucru azi se face, Nu e bun și-mi pare rău Despre voi ... frigare, la tigaie. Pănă relele-s mănunte Să mâncați a lor grăunte! Îns-acel june popor, Ușurel în al său zbor, Își bătea de sfatul gioc, Că nutreț afla-n tot loc. Cânepa când răsărisă, Rânduneaua iar le zisă: A scăpa încă-i ușor, Zmulgeți iarba din ... strânge toate. Nu zburdați în cârd și-n gloate. Că atunce, disfătat Omul caută vânat, Lațuri și rețele-ntinde, Paserile grase prinde. Neavând voi ghibacie De cucoară, de becas, Ce d-a iernei grea urgie Peste mări trec făr de vas, Strângeți sburătoare aripe, Mute stați ascunse-n ripe, Păn va trece acel rău Ce v-amenință mereu! Însă paserile orbite, De ...
Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane
... Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane O adunare de trii cocoane de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție — Ia vezi, zău, ce minunat Fustanlic mi-am cumpărat. Și-n credința că nu-i scump Patru lei ... un tult Mai ales pe veresî Fără-a mai puni vadè. Di poftești și dumneata Singură eu ți-oi lua. — Ehei, soro, de voiești, Să mă mai îndatorești Cu-așa facere de bine Cumpără-mi și pentru mine ! — Pre bine, acuș voi zice Numai de mi-a mai aduce ! Și ți-oi faci-atunci de știri De-i veni la tîrguiri. — Ia tăceți, acum ajungă ! Ce atîta vorbă lungă ! Vino-ncoace, tu nevastă Să privim noi la fereastră, Că s-aude ... mare minune, Cu căzuta plecăciune, Nu vezi, fa, că să închină Și totuna dă din mînă ? — Arză-l focul cotcodeț Că-i un bou de n-are preț ! Iacă și-altul di pe lazul Și-ntocmai Grigori Razul. — Zău îți zic că nu te cred Oi să merg și ... Lasă-l la bată-l pustia, Că-mi umplură mișălia, Că nu știi ce-o mai făcut Ghețului Lapte-Bătut ? — Oh, dar, soro, cum ...
Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 2)
... Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 2) Dorul de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri Frunză verde mărăcine, Nimic se prinde de mine! De când dorul m-a lovit Mințile mi-au rătăcit; De când dorul m-a cuprins, Sufletul mi s-a aprins! Sui în deal, cobor în vale Și-mi pierd ziua tot ... să pască, Plugul să se ruginească Și sapa să putrezească. Alei! puico, dac-ai vrea, Patru pluguri aș dura, Țara-ntreagă aș ara. Graiul dulce de muiere Varsă-n suflet mângâiere Și dă omului putere Ca să facă tot pe vrere. Dar nu vrei, sărman de eu! Și eu mor de
Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor
... BĂ¼rger, a luat acum un înțeles deplin. În București, cînd a zburat pentru întîia oară BiĂ©riot, am avut și eu norocul să-l văd, și notez pentru mai tîrziu ciudata priveliște ce o înfățișa capitala noastră în ziua aceea. De pretutindeni, de prin mahalale și vecinătăți, poporul s-a trezit de mînecate, să vie să vadă pasărea-om. Și atunci, vehiculele cele mai extraordinare, căruțele cele mai ancestrale, tot ce, în sfîrșit, poartă roți și copite ... la iveală, și atunci numai mi-am putut da seama ce repede pas a făcut civilizația. Era o adevărată procesie, un nesfîrșit monom de lucruri eteroclite, cel mai bizar caleidoscop retrospectiv al tuturor mijloacelor de comunicație. Scuturate de praful ce le acoperea de cine știe cîte decenii, vechile rădvane, cu mușamalele coșcovite de ploi și cu pernele mîncate de molii, au duruit mirate văzînd lumina soarelui. Diligențe hîrbuite care au stîrnit atîția nouri de praf în vremea lor, ducînd cu ele atîtea vești bune și rele, vechile diligențe, care au semănat poate atîtea leșuri de ...
Dimitrie Bolintineanu - Clavecinul
... geana nopții, depărtate stele Scântei un minut. Fiecare sunet ce-orologiul vărsa, Sufletu-mi, lovindu-l, crud îl fărăma, Astfel sună-n inimi orice lovitură De ciocan pe cuiul tristului sicriu Unde se întinde dulcea creatură Care noi iubim. Ea-nțelese doruI ce mă-mpovăra Și de rozioare fața-și scutura. M-adora pe mine dulcea mea frumoasă? Cine poate spune misteru-i divin! Se-ntrista tăcută, se punea sfioasă Lâng-un ... la zori deschide grațiosu-i sin, Rătăcea surâsul p-a sa buzioară Cu purpur divin. Sub orice mișcare, formele-i lumești Răspândeau tezauri de grații cerești. Danțul urmă cursu-i... Muzicile sună; L-a plăcerii undă sufletele zbor; Numai eu cu râderi, vorbe de minciună, Ascundeam crud dor. Căci la faptul zilei fost-am preursit, Ca să las pământul inimii dorit. Vocea-i adorată, dulce,-amăgitoare, Dar învăluită de ... Afla-vei toate la locul lor, Pline de viață, junețe,-amor, Precum fusese l-a ta plecare. Ochii tăi poate m-or căuta... Eu voi fi lipsă, vai! dintru toate. Atunci la mine gândi-vei poate Și ochii-ți ...
Mihai Eminescu - O,-nțelepciune, ai aripi de ceară!
... Mihai Eminescu - O,-nţelepciune, ai aripi de ceară! O, -nțelepciune ai aripi de ceară! de Mihai Eminescu Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii ... de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt  Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr- să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic ... în fiece gândire, Cum lacul poartă-o stea pe orice val; A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal, În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: izvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plânsu-mi, De ...
Mihai Eminescu - O, -nțelepciune ai aripi de ceară!
... Mihai Eminescu - O, -nţelepciune ai aripi de ceară! O, -nțelepciune ai aripi de ceară! de Mihai Eminescu Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii ... de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt  Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr- să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic ... în fiece gândire, Cum lacul poartă-o stea pe orice val; A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal, În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: izvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plânsu-mi, De ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... făcut. Un cap îi prezidează [3] și dacă s-o-ntâmpla, Cu vreme, România s-ardice fruntea sa, P-a Dâmboviței vale oștiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a ... țară, un neam ar fi dator, Când au greșit despoții, nelegiuirea lor A o plăti, atuncea orașul osândit Și numele-i din lume de mult ar fi pierit. Căci mii de glasuri stinse de-al tiraniei fier, În strigări dureroase s-au înălțat la cer; Căci ploi ce în torente de veacuri s-au vărsat Sângele după pietre încă nu l-au spălat. Oricum va fi, mi-e scumpă cetatea ce-a domnit; O ... nu mai are curs, Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărâna lor slăvesc. Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam. Când la apusul zilei scheletul lor priveam. "P-aici, ziceau bătrânii, o boltă arătând, Intră tânăra doamnă, frumoasă și fugind ...
Grigore Alexandrescu - Privighetoarea și măgarul
... Grigore Alexandrescu - Privighetoarea şi măgarul Privighitoarea și măgarul de Grigore Alexandrescu Nenorocita privighitoare Cînta-n pădure a ei durere, Natura-ntreagă da ascultare, Tot împrejuru-i era tăcere. Alții în locu-mi ... ar descri poate Acele tonuri neimitate, Glasul acela-nmlădiitor, Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se urcă și se coboară, Plin de simțire, plin de amor. Eu vă spui numai că despărțirea Și suvenire pline de jale, Că nedreptatea, nelegiuirea Era sujetul cîntării sale. Un măgar mare ce-o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise, sau rîdicase Cîte-o ... žAm fost — îi zise — aci de față, Dar, zău, nu-mi place a ta cîntare. Cu toate-acestea, am nădejdi bune, De nu îți pare lucru prea greu, La niște reguli a te supune, Luînd de pildă cîntecul meu.“ Atunci începe cu bucurie Un cîntec jalnic și necioplit, Încît de aspra lui armonie Toată pădurea s-a îngrozit. Privighitoarea, fără sfială, Zise: „Povața e în zadar; Căci d-aș urma-o, nu ...