Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI DIN
Rezultatele 931 - 940 din aproximativ 2797 pentru FI DIN.
... vrasăzică, se puseseră la masă la crăpat. Da Anicuța zace, sărmana, le ascultă toate vorbele lor și tremură, ca pe tava. Ce să facă? Da din vorba lor află că tătuca ar fi murit și că zace în drum, culcat de-a curmezișul, și i se pare ei — dacă era copil fără de minte â ... că pe sărmanul tătucă îl mănâncă lupii și câinii, că calul nostru s-ar fi dus departe în pădure și că pe dânsul l-or fi mâncat lupii, și că pe însăși Anicuța, pentru că nu păzise banii, au s-o dea la închisoare ș-au s-o bată. Iar hoții ... de ucis pe un copil nevinovat îi cu frică, de un asemenea lucru s-a apuca doar un om beat ori un ieșit din minte. Poate, vrun ceas întreg nu se-nvoiau care să ucidă, tot dădeau unul la altul, mai nu se bătură iarăși și nimenea nu se ... atunci aruncară sorți. Îi căzu pădurarului. Bău el încă un pahar plin, tuși ș-apoi ieși în tindă după topor. Da Anicuța nu era chiar din ...
... de-colo pre oameni cheamă La virtute, l-amor nobil, și-s a tiranilor teamă. Voi, ce-n sân purtați pe-Apolon, patrioți din românie, Deș-ursita vă desparte, armonia va uni! Patria, care vă-ascultă, tema muzei voastre fie, Ca și ea întru lumină să se poată înnoi ... va cunoaște, prin a cântului putere, A sa gintă, a ei soartă, ce-i ascunsă-n viitor, Versul când din ochi va stoarce lacrima cea de plăcere, Pe româna tinerică când va-ncinde-o de amor, A românului poeta atunci lumea va să ... cum că în vechime Pleiada era compusă din 7 stele, iar astronomii văd acum numai 6; se vede că cea mai veche, apuind, nu poate fi decât a lui Asachi, celui mai vechi din modernii poeți (Gh. A.). [2] - Românii din
Alecu Russo - Despre "Steaua Dunării"
... Ia bruma de pe fereastră Și zăpada de pe coastă, Și o fă iar rotăgoală, Să mă mai dau ici de vale, Să mai clănțăi din pistoale; Să mai văd soarele lucind, Să mai văd iarba dând, Codrii înverzind; S-aud copilașii chiuind, Ciobănașii fluierând. Din acest umor carnavalesc, primblat douăzeci și patru ceasuri într-un târg de munte, unde odinioară, în cinstea patriei, am fost locuitor, am făcut mai multe ... mare... deși mare... dacă!... Pot oare spune acest dacă?... Nu te vei mânia și supăra ca alți redactori... care nu se mulțumesc a fi numai redactori, dar vor a fi școală, sau cel puțin un eho al școalelor muncite de România literară , moartă, precum știi, pe câmpul bătăliei, și nu fără cinste. Iubite redactore! "Ce ... placul lui de a prelungi creditul său, fie moral, fie personal, fie cu amanet, până la sfârșitul lumii, se poate, de nu ai fi judecător la Berlin, adică Vornicia de aprozi și Divan de întărituri. Cumpănește și dezleagă cum se poate uni astă greutate cu fala vestită, cu mâna ... ...
Mihail Săulescu - Durerea lui Faust
... suflet, tu ești atât de mic, Că nu pot ști nimic, — Că tot ce știi și câte vei ști de-aci 'nainte — Va fi ca o poveste ce pururea te minte. ...Dar cine-mi puse oare otrava asta'n mine, A veșnicei iluzii, a veșnicului ... O ! ce mă 'ndeamnă oare — Spre țărmuri neștiute, spre ne 'nțeles mereu? Dece aleargă'ntr'una nebun sufletul meu? «Ah! tot ce știu, din câte aș vrea să știu acum, « Nimic nu e, căci doară de-abia pornii la drum - Așa mi-am zis odată, întâi când am ... acuma moare, îl simt, îl văd cum sboară, — Și-a fost deajuns atâta că numai l-am gândit. « Nimica nu rămâne din visurile mele; Din visul meu de astăzi, din visul meu de ieri, — O rază de lumină căzută dela stele, O floare scuturată din alte primăveri... « Nimic nu-i veșnic, iată, doar trecerea spre moarte Ușoară, fără știre, — e singurul etern. Și peste-atâtea visuri și sbuciumări ... de rouă să fiu eu mulțumit, Vai! cu un strop de rouă căzut la întâmplare Când înainte fuge talazul de pe mare ? » * * * Așa vorbea, ...
Alphonse de Lamartine - Poetul murind
... legănător, Ce nu se pun pe arbori, nici stânce, nici câmpie, Ce trec într-o cântare pe sus în melodie Și lumea nu cunoaște decât din vocea lor. Novicia mea mână pe coarda sunătoare Nu s-a condus vrodată d-o mână instructoare Nu poate să dea omul ce ... a curge pe clina sa la vale, Nici acvila să-noate în aer p-a sa cale, Nici cum s-adune-albina din flori nectarul său. Arama răsunândă din locuința-i sfântă, Cu mistica sa limbă azi plânge, mâine cântă, Când nașterea, când moartea, când nunta celebrând Și eu fui ca arama prin flăcări ... în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale în urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade, din zi în zi proscris; Și timpul p-a lui valuri înalță și coboară Această căzătură, și-n fine o doboară În al uitării ... Cum pasărea ciripe, cum sună-o biată liră, Cum vântul suflă, geme, cum apele murmur. Amor, cântare, rugă, atât fu a mea viață; Din ...
Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind
... legănător, Ce nu se pun pe arbori, nici stânce, nici câmpie, Ce trec într-o cântare pe sus în melodie Și lumea nu cunoaște decât din vocea lor. Novicia mea mână pe coarda sunătoare Nu s-a condus vrodată d-o mână instructoare Nu poate să dea omul ce ... a curge pe clina sa la vale, Nici acvila să-noate în aer p-a sa cale, Nici cum s-adune-albina din flori nectarul său. Arama răsunândă din locuința-i sfântă, Cu mistica sa limbă azi plânge, mâine cântă, Când nașterea, când moartea, când nunta celebrând Și eu fui ca arama prin flăcări ... în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale în urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade, din zi în zi proscris; Și timpul p-a lui valuri înalță și coboară Această căzătură, și-n fine o doboară În al uitării ... Cum pasărea ciripe, cum sună-o biată liră, Cum vântul suflă, geme, cum apele murmur. Amor, cântare, rugă, atât fu a mea viață; Din ...
... Căci Odin părăsise de gheață nalta-i domă, Pe zodii sângeroase porneau a lui popoară; Cu creștetele albe, preoți cu pleata rară Trezeau din codrii vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntâmpinași în cale ... a lui cârjă sus genele-și ridică, Se uită lung la dânsul, dar gura-nchisă-i tace; Cu greu a lui picioare din piatră le desface, Din tronu-i se coboară, cu mâna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze pe-a codrilor potică. În poarta prăbușită ce ... se scurgă scântei din steaua lină, A părului lucire s-o deie luna plină, Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină, Din duhul gurii tale ce arde și îngheață. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateți voi pământul și a lui măruntaie ... El vede toată firea amestecat-afară - Ninsoare, fulger, gheață, vânt arzător de vară - Departe vede-orașul pe sub arc de pară, Și lumea nebunise gemând din ...
... Alexei Mateevici - Alegerile Alegerile de Alexei Mateevici Înainte cu bine! Aceste cuvinte am pus eu în sfârșitul celei din urmă scrieri, în care am vorbit cu cititorii despre trecutul și viitorul nostru, despre mișcarea noastră pentru drepturi și lumină. Cu aceste cuvinte am hiritisit ... au urmat cu dragoste lucrul deșteptării, aducându-l pân’ la ușa anului ce s-a început. Le-am dorit ca mișcarea, ridicarea moldovenilor din Basarabia să ajungă cât mai degrabă o mișcare a tuturor moldovenilor basarabeni. Acum putem să zicem că noi ne-am întâlnit față în ... noi în vremea de față vom ședea cu mâinile pe piept, fără ca să facem ceva și fără ca să ne unim cu celealalte neamuri din Rusia în mersul lor,— apoi noi rămânem departe în urmă, singuri și lepădați de toți. Iar dacă vom fi lepădați de toată omenirea, care s-a pornit să-și caute viață mai bună, apoi suntem pierduți pe totdeauna pentru viață, suntem un ... cât de mai grabnic și noi. Asta am zis-o de multe ori și o mai zicem iarăși acum, când au sosit alegerile. Ele vor ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... puținel, Ca să poată-oblici de la cine Și de-unde-i larma, când și pe el Nimeri-întețit, ca ș-o săgeată, Un gligan din droaia spăimântată, Și nimerindu-i printre picioare L-ar fi dus doară-în spate cu sine, De nu-l scăpa părul tufos care Încâlcindu-să pregiur de spine Îl trasă-înapoi, iar' el pe spate ... desiș, Căutând câteodată lăturiș. Bietul Păpuc carele-ațipisă În fagul bortit, atunci deodată, Tocma-într-un ceas rău, ochii-ș' deschisă Căci ivind urechea spăimântată Din scorbură-afară, ca s-audă, Și pe dânsul tâlni soartea crudă. Fiindcă pe-acolea cătrănit Ursul trecea-într-aceaiaș clipită, Ș-oblicind capul din bortă-ivit, L-apucă de cerbicea ticăită. Vrând să-i smulgă cap din rădăcină, Îl lăsă cu goala căpățână. Și iarăș' apucând prin tufare Dede de Șuvel cu barba creață, Pe care-afla durmind în picioare, Și luându ... călători spre noao fapte Pe câmpul de-alung ei apucasă, De iznov și fără veste,-o mare Să făcu-între dânșii turburare. [12] Și-ar fi dat fuga, de bună samă, Ca și mainte laia vitează, Dar' nu știea dincătro teamă Le vine, ș-aștepta ca să vază Încătro Tandaler o
Ion Heliade Rădulescu - Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 18
... a-i arăta stăpânitorilor pământului; Neron mă îngrozește, și cu sângele noroadelor lui și al mucenicilor am scris a lui viață, și va fi spre vecinica ocară a puterii. Pe ruinele împărățiilor m-am așezat, unde sila nu poate strâmtora a mea pană și unde ... pentru care le-am recomandat în veci celor ce doresc a-și vecinici a lor slavă și fericire. Strămoșii voștri, românilor, din marea și vestita Romă vă sunt pildă la orice mișcare a voastră. Analele patriei voastre de acum, de la descălecare și până astăzi ... dobândit; și eu voi scri epoha aceasta ca cea mai fericită a pământului vostru, și numele lui, pe care îl serbați astăzi, va fi atunci nume de cinste și de sărbătoare la urmașii voștri. POEZIA În zborul meu cel slobod, în sfânta mea-nfocare, Mi-i drag a ... Și sunetul ce scoate e vifor, vijelii! Virtutei eu dau viață, o fac sfântă ființă, Templu-i ardic, altare, și o-ndumnezeiesc; Iar răutatea, groază din neagra locuință, O naște însuși iadul, e biciul pământesc. Istoria prin mine ia chip, se-nființează; Pe Libertatea mumă Comerciului eu fac; Eu Timpului dau ...
... Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i! Cât de sus ridici acuma în gândirea ta pe-o roabă, Când durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. Și cu focul blând din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri, De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri; Visurile tale toate, ochiul tău atât de tristu-i, Cu-a lui umed-adâncime toată mintea mea o mistui... Dă-mi ... cu mânile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de așa viață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de ... amorul vostru e-un amor străin? Nebuni! Nu vedeți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagă unor viețe ce semințe sunt de ură? Nu vedeți că râsul vostru e în fiii voștri plâns, Că-i de vină ...