Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUI
Rezultatele 931 - 940 din aproximativ 2162 pentru LUI.
Constantin Stamati - Pentru săraci
... să privească al vostru strălucit trai Prin largile voastre geamuri, ca la suflete în rai. Gândiți că săracul șede acolo pe-nghețați grunți, Și muierea lui, copiii îl așteaptă tremurând, Să le-aducă lemne, pâine, și dacă vreți să mai știți, Acel sărac poate are o maică de mult zăcând, Gândiți ... cei în țărnă călcați; Ea pe săraci cu-al său lapte de-a pururea satură, Ea-i îndurată, ca Domnul, tot pe calea lui au mers, Căci zice: „Mâncați-mi trupul, beți sângele meu ce vărsâ€�. Deci îndurarea să fie avuților norociți, Care de pe voi să smulgă ...
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"
... odaia. Ele stau nemișcate, și vremea trece peste ele, nimic nu le schimbă, soarele poate pătrunde ici-colo și le mai pălește fața cu sărutarea lui fierbinte, o mărgea poate dintr-o perină se desprinde, o floare pe un covor se decolorează, o fotografie într-o ramă se acopere de o ... odaia albastră" !... Și bietele mobile abia aciuiate apăreau în ogradă. Tînjitoare și cu brațele întinse, se rugau parcă vechile fotolii. Sarcastic rîdea pianul cu dinții lui de fildeș, stăruitor se rugau ochii celor din rame, dar toate erau zadarnice. Covoarele întinse pe funii singure știau ce pățeau, căci pe atunci nu ... fluturii, și pînă și încăpățînatele furnici nu mai călcau pe acolo de atîta neliniște. Păianjen nu cred să-și fi țesut în vreun ungher al lui, nevăzut, mreaja, nici stăruință de rîndunică să-și fi lipit cuibul sub vreo strașină. Uscată și dreaptă, ca sculptată dintr-un lemn străvechi așa era ...
Dimitrie Anghel - Întîiul volum
... după ce și-a făcut ochii roată împrejur, a scos cu grije un volum din buzunar. Era atîta dragoste în mișcările lui, atîta lumină în ochi, atîta bucurie pe întreaga lui față, încît mă miram cum de nu poartă o aureolă deasupra capului. Era extazul primului volum de versuri, rodul atîtor ceasuri de trudă, întîia poliță ... și neînțeleasă ca un rebus a apărut în vitrinele librăriilor. Și acum, după atîția ani, văzînd pe tînărul acesta ce-și răsfoiește întîiul lui volum, parcă mă văd pe mine și-mi aduc aminte cîtă bucurie și cîte speranțe pusesem în cele cîteva foi legate la un loc. Dar ...
Dimitrie Anghel - Țiganii (Anghel)
... ori de umezeala ploilor, luminoasa călăuză ce le-a arătat de atîtea ori răsăritul și-a arătat încă o dată fața lui de aur privind la dînșii. Zvelte, trupurile s-au ridicat și mînele cu încheieturile neînchipuit de fine s-au înălțat spre el într-un avînt ... la pămînt, focurile se sting, caii înhămați în grabă își sună zurgălăii, dancii și femeile sar în căruțe, oamenii încalică, și negrul norod, cu tainele lui, apucînd care la răsărit, care la apus, se face nevăzut, urmîndu-și fiecare calea lui
Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii
... unei curți, și nu mai recunosc vechile case în care am stat. Străinul care s-a mutat și-a pus pecetea lui. E tăcere, nu văd nici o trăsură la scară, nici o siluetă de misit, nici o umbră de cerșetor. Și totuși, stînd afară, mă strecor ... fir de mătasă și mărgele înșirate. Sub răbdarea acului îndemînatec, bătrînul Milton a încremenit, cu fruntea inspirată, răzemată de mînă, privind cu ochii lui orbi întunericul. Și gura lui s-a mișcat parcă să dicteze un vers ce nu pot să-l aud. Lîngă el, așezată pe un scăunaș, o femeie tînără ...
... uitat așa curând sublimii Și nici la jubileu nu m-au poftit. Contemporan mi-era-n „Contemporanulâ€� V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză,- El e ministru azi, iar eu, sărmanul, Aștept zădarnic o metamorfoză. Am scris apoi la „Viațaâ€� lui Vlăhuță... Dar „Viațaâ€� a murit, că n-avea zile Și am rămas și-acolo de căruță — Nu-nvie „Viațaâ€�, e ... o mână la „Sămănătorul", Cu alta la „Viața Românească" — Dar orișice-mi rezervă viitorul, Oricum aceste două să trăiască! La „Convorbirileâ€� lui Mișu însă De-ar fi s-ajung cândva, ori la „Arhivaâ€�, Să știți atunci că steaua mea e stinsă: Puteți, o critici, să-mi ...
Dimitrie Anghel - Nocturnă (Iosif-Anghel)
... Dimitrie Anghel - Nocturnă (Iosif-Anghel) Nocturnă de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui G. Arghirescu Cu șvarțul meu stau singur și e pustiu localul. Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gânduri țalul. Un chelnăr dormitează cu coatele ... un ciclop sinistru, Ceasornicul deasupra îi cată peste umăr ... Bănuitor scrutează al șirurilor număr Și vede că în vreme ce-și mișcă-a lui pendulă, Treptat și capitalul sporește cu o nulă ... Surâde sus, pe rafturi, o gamă colorată De sticle-n care doarme, hermetic astupată, Facticea veselie așa ...
... gest teatral și automatic, postumul Nestor Hayek, după ce s-a acoperit cu funebrul giulgiu de mușama, ca să facă întunerec în straniul lui aparat în care toate se văd pe dos, ne-a lăsat medalionul acesta ciudat, intrînd apoi pentru totdeauna în camera-i obscură. Și ... și-a deschis pleoapa, ca un ochi ce stă mult la întunerec, și a prins ce a văzut pe retina lui, bun și rău, frumos și urît, ca un ochi operat de cataractă, ce se bucură de lumina ce i-o redă un operator. Și chipurile ... și el pe tabloul pe care îl privesc, ca un ocnaș într-o celulă, ca un osîndit la veșnica muncă, ca un stigmat pe umărul lui
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... mustăți stufoase, Leși cu părul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii și-alți republicani Pasă mai de laturi cu-ai lor căpitani. Ei erau vasalii lui Ștefan cel Mare Si veneau la luptă dup-a lui chemare. Cetele române râur în câmpii Ca râuri de ploaie după vijelii. Cu Ștefan sub cortu-i capii toți s-adună Ca să rânduiască lupta ... luptă vinși și vingători. Strigăte de-nvingeri, de plângeri durere Se înalță în aer... Soarele repiere. Pe o lată piață, printre fum și sânge, Armia lui Ștefan mai ales se strânge. Acolo-i seraiul. Pașa, cu puțini, Apără haremul necat de creștini. Ștefan își repede calul alb de spume, Dintr-o ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihai la Vidin
... lumina dalbă sufletului său. Nimeni nu mai poate domnului să urme. Căpitanii roagă pasul să-și înturne. Câțiva turci văzându-l repede-l atacă. Mândrele lui arme furia-i împacă. Unul dintre dânșii care mai trăiește Își ridică lancea. Domnul se sfiește. El apucă lancea cu-ambele lui mâini Așteptând s-ajungă bravii lui români. Amândoi cu mâna cruda lance țin. Turcii către dânșii cu turbare vin. Dar ca două valuri pe mări furtunoase Iată vin Buzeștii cu săbiile ...
Dimitrie Bolintineanu - Ovreii leșești către D. Manolache Costache Iepureanu
... o muscă Pe fruntea unui frate cari intră în cușcă Și vrând să o gonească din fruntea dumnealui, Aruncă-o chiatră mare și sparge capul lui. Jidan așela mare vinit de la Paris A deștiptat muntenii și ni-a făcut de râs. Mai ghine, mult mai ghine ... a fost așela? El n-avea nici perciuni! S-a prăpădit Moldova, coconu Manolache, Când s-a făcut unirea în timpul lui Conache, Când a murit Istrate... iată apărător! Atuncea moldoveanul era mai răbdător. Atunci boierii țării buzunărea jidanii, Jidanii p-altă parte buzunăreau țiganii ... faci, cocoane, când craii ne omoară, Să ne mai vină nouă cevaăi apă la moară? Iar noi ți-om da o spadă a lui Aveșalon, Ce-n București se află la un bătrân cocon, Aista spadă arde și taie fără leac; Să tai cu ea condeiul cu care-a ...