Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI DIN
Rezultatele 941 - 950 din aproximativ 2797 pentru FI DIN.
... Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i! Cât de sus ridici acuma în gândirea ta pe-o roabă, Când durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. Și cu focul blând din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri, De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri; Visurile tale toate, ochiul tău atât de tristu-i, Cu-a lui umed-adâncime toată mintea mea o mistui... Dă-mi ... cu mânile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de așa viață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de ... amorul vostru e-un amor străin? Nebuni! Nu vedeți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagă unor viețe ce semințe sunt de ură? Nu vedeți că râsul vostru e în fiii voștri plâns, Că-i de vină ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea IV
... Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! Cît de sus ridici acuma în gîndirea ta pe-o roabă, Cînd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. Și cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri, De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri; Visurile tale toate, ochiul tău atît de tristu-i, Cu-a lui umed-adîncime toată mintea mea o mistui… Dă-mi ... cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa viată… nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de ... amorul vostru e-un amor străin? Nebuni! Nu simtiți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagăn unor viețe ce semințe sunt de ură? Nu vedeți că rîsul vostru e în fiii voștri plîns, Că-i de vină ...
... ceresc!... De-așa artă parfumată, o, vă foarte mulțumesc! Când mi-i inima-ncărcată, și când gândurile-n muncă Bat și rup zăgazul păcii, și din matca lor s-aruncă, Toate lacome,-nsetate d-a ieși din haos, clare, Ferecate-n cetluita versurilor încleștare. Când viața mea întreagă mi-e în flăcări, zbuciumată, Nu cumva c-are să-mi fie grija să ... văd cum mă învață codul bunelor manieri Să-mi vărs patima pe droaia îngâmfaților bucheri, Să apuc de piept pe falșii zei, să-i târâi din altar, Și, smulgând masca științei de pe chipul lor murdar, Să-i denunț în gura mare, ca să vadă-ntreaga lume Cine sunt acești iluștri ... renume! O, lăsați-mă, cu nervii voștri de cucoană mare, Voi ce vreți să-mi puneți arta la regim și la-nfrânare, Și-mi strâmbați din nas la toată vorba mai de-a dreptul spusă! V-ar plăcea să șadă smirna, și la colț să fie pusă Biata artă ... veci a ei uitare și dispreț să nu vă-nghită? Dar de când nerușinarea, spuma frazelor umflate Și ridicula-ngâmfare drept talent pot ...
George Coșbuc - Dragoste învrăjbită
... mai văd defel! Și-l izbi deoparte, și-a lovit în el. Și plângând copilul și-a cătat cărarea. Ea luând din mână-i volnic lumânarea O lipi de-o piatră ca să mulgă iar. Nu mai era lapte și mulgea-n zadar Ugerul. Iar vaca poate ... el Și-l auzi, sărmanul, cât de jalnic muge: Ei, dar ce-i o noapte! Mâine-n zori va suge! Și-a nălțat din umeri. Iac-așa!... Ce-i pasă! A intrat aprinsă și grăbită-n casă, Donița punând-o după ușă-n cui. Mă-sa stă ... Și-și vedea viața toată pustiită Dintr-o vorbă numai! Se simțea slăbită Ca d-un veac de boală. Toate-acum s-au dus! Și din ce? Simina n-avea chip de spus. Ieri, de către seară, a plecat Simina Ca să duc-o mustră de cusut la Lina ... Dar dacă iau trei? Și Simina râde: Mi le iei pe toate! Dacă-ți place, ia-le! Tu te superi, poate? Nu, Lisandre; uite, aș fi vrut, așa, Să dau Linei unul. Lasă, că-i voi da Altă dată; Lina n-are doar să piară! Dacă-i pentru asta, fac eu ...
Petre Ispirescu - Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
... ca să vază merele cele aurite și să-și împace nesațiul ce avea de a se uita la dânsele. Dară rămase ca ieșit din minți, când, în loc de mere coapte aurii, văzu că pomul înmugurise din nou, iară merele nicăiri. Încă fiind acolo, văzu cum înflorește pomul, cum îi cade florile și cum roadele se arată iarăși. Atunci îi mai veni ... întâmplase. Cum îl văzu împăratul, îl și cunoscu; apoi prinse a-i zice: - Îmi pare rău, Făt-Frumos, de această întâmplare. De ai fi venit cu binele, sau cu rugăciuni, să-mi ceri pasărea, poate m-aș fi înduplecat ca să ți-o dau de bunăvoia mea; dară acum, prins cu mâna în sac, cum se zice, după datinele noastre cu moarte trebuie ... rămânea pângărit cu ponosul de tâlhar. - Această pasăre, luminate împărate, răspunse Făt-Frumos, ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tătâne-meu în grădina sa, și de aceea am venit să pui mâna pe hoț. - Poate să fie adevărat ceea ce spui ... ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan și Vidra
... după dânsul cu limba scoasă aleargă!... (Face câțiva pași și ridică de jos punga.) Aoleu! O punguliță!... Ba-i un săculeț cam greu!... Îl va fi pierdut boierul cel cu zor de Dumnezeu... Măi, oprește-te, jupâne!... Stai, jupâne, de m-ascultă!... SBIEREA (din afară) La naiba! Ți-am spus o dată că nu-mi place vorba multă! Un singur pas nu poți face făr'să dai de vrun ... a cui o vrea, De vreme ce toată lumea mi se leapădă de ea... (Numără: "unu..., cinci..., opt...") Douăzeci, și toți cu găuri! Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau, sărmanii, în salba sărbătorească, Pe-un grumaz de țărăncuță, grăsuliu și răsfățat, Pân'ce gheara ciocoimii din carne i-a înhățat!... De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune Pe mulți albi i-ar face negri, ca ... ia dară banii, Și te rog a nu mă pune într-un hal cu toți țiganii... TĂNASE Dar acești bani, măi băiete, vor fi un lucru... furat. RĂZVAN Așa-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adevărat! Toți banii din ...
... unde crește numai urzica și spinul și unde și-a înțărcat dracul copiii. Lumea-l poreclise „Popa Bârâ€� și asta-l scotea din sărite pe Cărășel. În tot locul te împiedicai de dânsul: pe drumuri, în bărbieria lui Iordachi Știrbul din colț, unde se auzeau și cloceau toate minciunile mahalalelor, dar, mai ales, îl întâlneai în bolta de la „Șapte draciâ€� ori la „Craiul ... Apoi, te-ntorci acasă, fără să te uiți îndărăpt, iar la nouă zile te duci, iarăși la miezul nopții, și-ți iai trișca. O scoți din furnicar, îi destupi borțile și bei frumușel vinul; după aceea, o faci înspre casă, cântând din trișcă, dar așa de frumos că cine te aude trebuie să plângă și să râdă. Dar, în urma ta, parcă se năruie tot cerul, așa ... Cântă-ne ceva, nene Cărășel! îl rugară băieții, așteptând cu nerăbdare să vadă ori de vor plânge și vor râde, dacă le va cânta diacul din trișcă. Împrejurul ochilor lui Cărășel flutură, un răstimp, o lumină de zâmbet viclean, apoi dispăru. Diacul începu mai întâi din ...
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... n loc s-urmeze drumu-acolo unde Voia să meargă, s-a întors din cale. Sosește iar în țară-i, de-l pătrunde Din nou un dor, o amărâre,-o jale. Atunci din nou el o luă pe mâneci Să ceară sfat acum sântei Dumineci.  Ai stat în valea desperărei iară, Îi zise sfânta, ci din nou pornește! Îți dau o pasăre cu tine  zboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vedea frumoasa ta fecioară Că plânge ... nemărginirea vastă, Răceala umbrei m-a pătruns cu gerul Și nu mai duc  nu pot  viața asta. Ah! Ce ferice-aș fi să văd eterul Și să văd lumea, codrii din fereastă, Și de voiți cu viață să mai suflu, Deschideți uși, fereste, să răsuflu. Astfel o mistuia neastâmpăratul De viață dor și dorul cel de ... Un zmău o vede, când s-a pus să steie N-a ei fereastă-n asfințit de sări; Zburând la cer, din ochi-i o scânteie Cuprinse-a ei mândrețe, fermăcări; Și-n trecătoarea tânără femeie Se-namoră copilul sfintei mări  Născut din soare, din ...
... Din lampa fumegândă scăpând o lungă rază Pe bucle catalane ușor se-mprăștiază...; Din harpa încântată zburând accente vii Spun razei tot misterul cerestei armonii...; Din ochii ei, mari lacrămi, din suflet, trist suspin Spun notelor murinde omorantoru-i chin. Ș-atuncea... tot mai tare la sân harpa și-o strânge Și plâng coardele mute și ... ˜napoi... Cu voi e fericirea, cu voi..., numai cu voi...â€� Și glasul ei se stinge încet... încetinel. Rembrandt, dacă vreodată celebrul tău penel Ar fi voit să puie, în umbra delicată, Doi ochi plutind albaștri în lacrima-nfocată; Orpheu, dacă pe tine, zmintitul tău amor, Te-ar fi făcut să cauți un lung cântec de dor...; Orpheu, îți găseai dorul cântat într-o tavernă Și tu, Rembrandt, modelul plângând pe-o neagră pernă ... cere cât vrei. – Cât ai cerut? Ea tace. Gându-o duce, în repedele-i zbor, Spre casa mamei sale în care vede-un nor. Din norul de lumină o mână stă întinsă Poruncitoare, crudă, spre candela cea stinsă. - Primesc – ea zice iute – primesc trei gologani... De ce nu ... ...
Ion Luca Caragiale - O admirabilă lucrare literară
... textul original francez — încheie: “Avem o traducere admirabilă, cum rareori se poate vedea la scriitorii noștri...â€� Să dăm și noi câteva probe din faimosul Probar, câteva mustre din admirabila traducere. Pentru a fi însă mai expeditivi, să întrebuințăm metoda lexicologică. Iată: Un ĂȘtre bornĂ© — omul cu mintea scurtă; TimiditĂ© naturelle — frică; Le jeĂ»ne — cină ... în parte, dacă nu chiar în totul, asupra șefului de atelier, care i-a cerut text pentru Probar; la urma urmelor, acela ar fi de vină că d. director a devenit om de litere. D. director nici nu visa de literatură, și el vine și-i cere ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul
... o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". - "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în ... palme. Bunicul le cântă " Măi cazace, căzăcele, ce cați noaptea prin argele "... O femeie uscățivă intră pe poartă cu două doniți de apă. Copii tăcură din râs și bunicul din cântec. E muma lor și fata lui. Cum îl văzu, începu: - I... tată, și d-ta... iar îi răzgâi... o să ți să suie în ... biiine... dar știi... o, bată-i focul de copii!... Femeia intră în casă. - Să-i bată norocul și sănătatea, șopti moșul ca și cum ar fi mustrat pe cineva, și sărută în creștetul capului și pe unul, și pe altul. Și iar începu râsul, și jocul, și cântecul. Se osteni bunicul ... a mea! - Mustața asta este a mea. - Și asta, a mea! La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le: - Pe din două. Și copii o și dăspicară, cam repede, că bătrânul strânse ...