Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��L��ARE
Rezultatele 951 - 960 din aproximativ 2099 pentru ��N��L��ARE.
Mihai Eminescu - Dragoș Vodă cel Bătrân
... Dragoş Vodă cel Bătrân Dragoș Vodă cel bătrân de Mihai Eminescu Dragoș-vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân, Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată, Cu ziduri înconjurată, Zid de piatră nalt și gros, Că pe el merg cinci pe jos Și au loc ... Și pieptare, obrăzare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin, Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă până-n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de ... Cetății Albe, După aceștia mai vin Pârcălabul din Hotin. Cel din Neamț și de la Vrance Rezimat stătea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel, jur-împrejur, Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel Și cu mânici de oțel. Cei ce ...
Mihai Eminescu - Dragoș Vodă cel bătrân
... Dragoş Vodă cel bătrân Dragoș Vodă cel bătrân de Mihai Eminescu Dragoș-vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân, Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată, Cu ziduri înconjurată, Zid de piatră nalt și gros, Că pe el merg cinci pe jos Și au loc ... Și pieptare, obrăzare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin, Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă până-n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de ... Cetății Albe, După aceștia mai vin Pârcălabul din Hotin. Cel din Neamț și de la Vrance Rezimat stătea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel, jur-împrejur, Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel Și cu mânici de oțel. Cei ce ...
Alexandru Vlahuță - Inter arma...
... Alexandru Vlahuţă - Inter arma... Inter arma... de Alexandru Vlahuță Publicată în Sămănătorul , an V, nr. 9, 26 februarie 1906 Sta Poezia-n sfînta ei cetate, Pe-un vîrf de munte, stelelor vecină. Porneau de-acolo cîntece curate, Un pic de cer, un tremur de lumină, Pe sufletul ... zbura din gură-n gură, Și omul se simțea mai bine cîntîndu-l... Deodată toți să murmure-ncepură: "De ce nu se coboară și ea-n rîndul Mulțimii ce de veacuri o ascultă? Prea șade-n slăvi, prea sus ne cheamă gîndul..." Răcni un critic: "Asta-i o insultă !" Și-atunci Prostia zise Răutății: "Tu arme ai, eu am oștire multă ... nchine nouă !..." Cu urlete, la porțile cetății. S-au năpustit puterile-amîndouă. Tac vechile cîntări înfricoșate, — Mulțimea cere-o poezie nouă... Tu dormi, senino,-n
Alexandru Macedonski - Noaptea de octombrie
... oare se tot duce apa ce din matcă-afară A ieșit de-atâta vreme sfărâmând orice zăgaz, Întinzându-și nimicirea din o țară-n altă țară, Și în veci fără cruțare, neavând, nici dând răgaz? În zadar se-ncearcă unii drumul ei să-l stăvilească, Nu mai e putere-n lume revărsarea să-i oprească. Și e groaznică urgia, însă e dumnezeiască. Șterge-n clipă o cetate, trece munții dintr-un salt. Lasă-n urmă numai leșuri și târăște-ncoa și-ncolo Dărmături muiate-n sânge cu popor după popor... Se cutremură pământul zguduit de-un lung fior, Iar toți zeii vechi se surpă, ș-amuțit e chiar Apollo. Printre ...
Nicolae Gane - Domnița Ruxandra
... pe toate cărările, de-a lungul și de-a latul țării, cârduri de arcași și pușcași, de pedeștri și călări, să-l caute și să mi-l aducă viu, sau mort. În zadar însă arcașii și pușcașii, călăreții și pedeștrii înșirară drumurile, cutreierară pădurile, șesurile, munții și văile, păgânul nu lăsase nici ... ca săgeata zburând peste dihănii, iar acestea, de câte ori în turbăciunea lor se prea apropiau de călăreț, întâlneau gloanțele lui și copitele fugarului. Până-n ziuă se prelungi grozava luptă cu turma lupilor flămânzi ce goneau prada cu spume la gură, când, în fine, renunțând la biruință, se împrăștiară în ... zile și încă trei nopți merse călărețul pe șesuri întinse, adăpându-și calul la părăiele ce izvorau la mari distanțe de sub nisipuri și hrănindu-l cu ierburi de sub petre; și în calea lui se călăuzea de paserile zburătoare, de luceafărul zilei, de stelele de noapte, asculta pământul, întreba văzduhul ... ape dulci, cu codri umbroși. Acolo trebuie să mergem, să nuntim sau să războim! — Să mergem! — Acolo este fiica domnului, o frumuseță precum n-a înveselit încă pământul, ...
Dimitrie Bolintineanu - La un orb
... Dimitrie Bolintineanu - La un orb La un orb de Dimitrie Bolintineanu Tu n-ai văzut prin ochii-ți lumina niciodată. O noapte fără fund Vederea ta absoarbe și viața ți s-arată Un râu ce geme-n umbră și umbrele-l ascund. Da, tu ghicești lumina prin ochii minții tele, Printr-înșii, tot despici. Prin ei tu mergi la bine și te ferești de rele, Prin ... această viața ironie cerească, Că lumea moștenire la cei vicleni s-a dat! Insecte mici de noapte ce luptă cu vulvoarea Și arse-n
Vasile Alecsandri - Cântecele lui Ștefan Vodă
... ncetare Bate hoardele tătare, Bate cetele maghiare, Bate leși din fuga mare, Bate turci pe zmei călare Și-i scutește de-ngropare. Lumea-ntreagă stă-n mirare, Țara-i mică, țara-i tare Și dușmanul spor nu are. A L T U L Ștefan, Ștefan, Domn cel mare, În Suceava cuibu-și are Ca un șoim voinic și tare. Din Suceava când el sare Zi și noapte, de ... patru hotare. Pe tătari îi căsăpește, Pe unguri îi pârjolește, [1] Și pe turci îi risipește. Iar pe leși cu chica tare [2] Îi avântă-n spânzurare, Și-i înjugă ca să are! [3] Note ↑ Pe unguri îi pârjolește . Aluzie la bătălia de la Baia, unde o mulțime de unguri ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apă și foc
... din „nu știuâ€� în „nu știuâ€�, a ajuns la cel din urmă grânar, la tata Motoc Neadormitul. Copilul îi plânge că-l dor tălpile și călcâile. - Tata Motoc, d-al meu nu știi nimic, întreabă Maria, nu l-ai aflat pe drumuri? Că de mai bine de două săptămâni nu s-a întors p-acasă. Bătrânul, cu barbă albă până la ... o întrebă somnoros și trist: - Mamă, de ce nu vine tata cum venea al’dată? Toți copiii au pepeni, tărtăcuțe și tivgulițe mici, numai eu n-am de unde, parcă n-aș avea pe nimeni... Maria tresări, închise ochii o clipă; cînd îi deschise erau calzi, roșii și umezi. Se gândi; se opri în loc; își ... ciolane de oameni și de dobitoace a împrăștiat în luncile lui, și când se mai gândi că Sandu a vroit să-l treacă, și a doua zi s-a lățit vestea că Argeșul s-a aruncat afară din albie, Maria începu ... candelii. Candela se mișcă, căci ținta în care e bătută s-a slăbit. Maria se dă jos, se dezbracă, închină copilul ca să- ...
Nicolae Gane - Două zile la Slănic
... iar lădița de Brașov, cea cu două rânduri de albituri, o așeză în capră la picioarele viziteului. — Sunteți prea buni, zise Peruzescu politicos, însă n-aș fi consimțit niciodată să vă supăr dacă aș fi avut cu mine mai mult bagaj decât lădița a mică. Celelalte lăzi vin ... mai multă vreme la feredeie. — O lună, poate. — V-o rânduit doftorii? — Ba nu, dă petrecere. E plictis mare în București, și-n străinătate fusei anii trecuți. Mi s-a făcut silă de străini. Anul acesta nu voi să-mi deșert punga la nemți sau la ... literilor, a artelor frumoase; și aceasta nu ca meserie, nu dă trebuință, fiindcă, de! slavă Domnului!... veniturile îmi prisosesc, ci fiindcă simț acilea-n mine vocațiune. Marele Eliade, ăl din fața universității, a fost înaintemergătorul și noi ăștialalți suntem urmașii lui! Toate aceste fură așternute dintr-o ... și pe boier să șadă la locul tău. — Cum nu, boierule, poftiți!... Da mai încape vorbă! — Ședeți, mă rog, la locul d-voastră, n-am venit acilea să vă supăr. — Da nu-i supărare; dimpotrivă ne faceți plăcere. — Voi schimba la jumătate dă drum, dacă voiți numaidecât ...
Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul
... nici nu se mai cunoaște; Re-nvie visătorul; obrajii reci s-aprind; Din ce în ce mai teafăr el simte că renaște. Ea însă, ea-l răsfață zâmbind alintător, Cu vicleșug se-ntoarce încet și-ncetișor L-acoperă cu vălul cel alb, de diamante... Într-un palat feeric, cu ziduri de cleștar, Se vede cavalerul, orbit de-așa splendoare: Uimit se uită ... uită iar, Tot aruncând în preajmă-i priviri ne-ncrezătoare. Dar nimfa-l ține totuși îmbrățișat cu drag El — mire, ea — mireasă, și-n jurul lor, șirag Din țiteră țin hangul și cântă mândre zâne... Din țiteră țin hangul și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n ... înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci, fără de veste, luminile dispar, Și iarăși cavalerul tăcut și solitar, Se pomenește-n
... nici nu se mai cunoaște; Re-nvie visătorul; obrajii reci s-aprind; Din ce în ce mai teafăr el simte că renaște. Ea însă, ea-l răsfață zâmbind alintător, Cu vicleșug se-ntoarce încet și-ncetișor L-acoperă cu vălul cel alb, de diamante... Într-un palat feeric, cu ziduri de cleștar, Se vede cavalerul, orbit de-așa splendoare: Uimit se uită ... uită iar, Tot aruncând în preajmă-i priviri ne-ncrezătoare. Dar nimfa-l ține totuși îmbrățișat cu drag El — mire, ea — mireasă, și-n jurul lor, șirag Din țiteră țin hangul și cântă mândre zâne... Din țiteră țin hangul și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n ... înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci, fără de veste, luminile dispar, Și iarăși cavalerul tăcut și solitar, Se pomenește-n