Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MULT
Rezultatele 951 - 960 din aproximativ 1534 pentru DIN CE IN CE MAI MULT.
... ridica în sus capul, își lăsa umerii în jos și trăia vremile acelea. Alteori se așeza, obosit, într-un jilț, în odaia de culcare, scăldată, mai mult ca toate celelalte, de lumină. Și acolo, sus, deasupra patului, un portret mai mic îl arăta căpitan; purta favoriți negri, lungi, mustăți bine răsucite; aceiași ochi sub fruntea-naltă. Atunci era însurat; o însurătoare din dragoste un roman. Furase pe fată de la tatăl ei, un boier cu mare vază; s-a bătut de trei ori în duel ... trăia zilele trecute. Dar războiul, așa cum îl făcuse dânsul, lasă urme. Într-o zi simți că piciorul stâng îi amorțește, că de-abia îl mai poate mișca. Cum luase altădată sabia din cui, ca s-o încingă pentru întâia oară, așa luă din colț bastonul gros, cu mâner de aur, în care avea să-și sprijine de-acuma bătrânețile. Nu-i plăcea să steie locului; se târa cum ... culca la stingere, când odăile mari parcă se umpleau de cântecul duios al odihnei... De când zăcuse bolnav greu în pat, de când nu se mai putea mișca decât întors de brațele servitorului ce
... cum vrea și crede dânsa, potrivi ca și conul Nicu să aibă aceeași măsură, și la trup, și la patimi, cu sărmanul conul Iordache. Și ce se întâmplă? Într-o seară, după ce mâncase mult și băuse tot așa, la târg, unde se dusese să petreacă și el ca orișicare muncitor cum petrecuse și conul Iordache în decuvremea nopții în ... Cruce de aur în casă! Moșneagul se închină și, trăgându-și cojocul pe umăr, vroi să iasă, dar un altul, care prinsese cu urechea, îl mai opri și-i spuse tare: — Nu, moș Dumitre, locul îi blestemat, locul pe care e casa. — Mai știi, răspunse bătrânul, și ieși pe ușă, îngânând cuvinte fără înțeles. Pe conul Nicu îl duseră la groapă, ținându-se cu toții mai în urmă, închinându-se mereu. La îngropare nu venise nici o rudă. Adică ce rudă era: un moș, frate mai mic al conului Iordache. Toată averea i se cuvenea lui acuma, dar, fie din nepăsare, căci era el bogat și fără moștenirea asta, ori de frică să nu-i fie și lui scris s-o părăsească prea de curând ... ...
... 57, 20 august 1891 Ramzes suflă-n lumînare Și se culcă liniștit, Bucuros, zicînd în sineși: „Încă unul a murit !â€� Dar ce visuri peste noapte: Se făcea-ntr-un loc urît; Era gol, mînjit de sînge, Și strîngea copii de gît; Și-nviau din nou copiii, Tot mai mulți parcă veneau Și, ca niște draci în juru-i, Chicoteau și țupăiau... Asudat, se scoală-n ziuă Ca de-o luptă ostenit, Și-și ... dar strașnic l-am ucis !â€� Cred c-ați înțeles că Ramzes E un critic asasin... O întreagă hecatombă Sub condeiul lui hain ! Ia priviți ce mîndru trece, Cum se uită de-ncruntat ! E convins că toată lumea L-a citit, l-a admirat... Dar ce vede? Viu și teafăr, Îl salută surîzînd Chiar poetul cu pricina, Îngropatul de curînd. Ramzes își întoarce capul: „Ce strigoi nerușinat, Mai cutează să salute După ce l-am criticat !â€� Luni întregi e-n vînătoare Cu jurnalu-n buzunar; Cunoscuții fug de dînsul Ca de-un groaznic cămătar. Mai ...
Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu
... acestea drept formulă filozofică. Dar vis și neființă țin de același conținut, și ambele funcționează ca imagini ale unui același complex: irealul poate niște reflexe din nihilismul budist: poetului îi trebuia acumulare de imagini, pentru a da substanță cât mai densă unui acord de tonuri afective, pentru a înscrie cu o apă tare cât mai concentrată sentimentul irealului. O poemă nu e o expunere coerentă de teoria cunoașterii. Judicios încheie Călinescu: cunoștințele de mai târziu și poate chiar înrâuririle, pe care nu suntem în stare să le dovedim, fiindcă templul a rămas cu zidurile retezate, n-au ... instructivă ilustrare a acestei greșeli de metodă, care consistă în a strânge de aproape textele poetice pentru a scoate din ele o filozofie unitară precisă, ne dă Calinescu în analiza Luceafărului poemul socotit de toți ca inima gândirii poetului. După ce enumeră în treacăt câteva din cele mai impresionante explicări propuse de zeloși comentatori - Luceafărul este arhanghelul Mihail și Eminescu e un mistic care practică postul și prevestește mișcarea ortodoxistă contemporană; Luceafărul este ... se agita cu atâta frenezie naționalistă în vederea serbării de la Putna, și pe când sănătatea îi era încă bună, pesimismul său își dă cea mai ...
Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță
... Chisăliță de Mihai Eminescu Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se ședea, ca popă vezi Doamne. Trecea stânjenul și mai bine, umbla țapăn, din care cauză reaua omenire îi pusese numele: popa Melesteu. Avea părul și barba roșie și arăta mai mult a tălhar decât a popă, dar ce are a face? Cele mai ămari î merite ale părintelui erau că se deprinsese a fi prost și bețiv. Tată-său fusese porcar la sat și, fiindcă băietul ... Basaltirea or[i] cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părinte și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol de invidiat. Dar ceea ce făcea ca părintele să fie idolul pădurarului, moș Iftimie Fedeleș, era glasul său, ca și care nu se mai pomenește ― de ferească Dumnezeu. Asta era și ideea văcarului din sat și acești doi oameni găsise într-adevăr un punct în care cugetările [lor], de altmintrelea eterogene, să fie aceleași. ― Hiu, mă, da groaznic ... a tămâie. Nicodim, cu lăcata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea ...
... Duiliu Zamfirescu - La Orşova La Orșova de Duiliu Zamfirescu Dunăre bătrână, spune, ce ascunde Trupul tău în unde, De te zbați în maluri, urli de mânie Până ce Carpații piscurile-și pleacă, Apa ta să treacă, Gâlgâind în mersul ei de vijelie? Din adânca umbră de pe malul verde Gândul meu se pierde Peste nesfârșirea căreia-i plutești, Peste timp de astăzi și de altădată, Când bătea curată ... lipsă de credință, Păs și neputință, Lifte peste lifte, unguri și tătari, Au mai fost și oameni, fost-au pământeni, Domnii și moșnenii, Drept-coborâtorii din legionari. Și-a mai fost stăpânul stâncilor cărunte, Bourul de munte, Străjuindu-și singur codrul la pripoare, Decebal voinicul, fiu de fiu localnic, Ridicându-și falnic Fruntea către oastea ... Te frămânți în tine Năbușind avântul apei furioase, Și prefaci în trâmbă lucie de brumă Șipote de spumă, Ca să legeni raza stelelor sfioase, Tu mai speri că, poate, au să mai coboare Lungile pripoare Dacii cu Zamolxe și Boeribiste Ca să ia virtute, bând apă din tine, Și să ți se-nchine, Și să-și lumineze fețele lor triste. Nu ...
... răsuna. Când fu către dimineață, Popa se spăla pe față, Barbă neagră pieptăna, La baltagu-i se-nchina Și pe Vidra mi-o trezea Și din gură-așa-i grăia: ,,Știi tu, Vidro, ce-am gândit, Știi tu ce m-am socotit? Suflecă mânece largi Și-mpletește la colaci. [2] Fă colaci mari de doi saci Pentru cumnăței burlaci, Ș-un covrig de un ... oricare-a birui Tu cu dânsul te-i iubi, Așa este, Vidro fa?" ,,Așa-i, Stoiene, așa! Am zis-o și-ncă-o mai zic Că mi-e drag cine-i voinic, De se luptă făr-a cere Ajutor de la muiere." ,,Știi tu, Vidro, ce-am gândit? Știi tu ce m-am socotit? Astă-vară am cosit Vro cinci clăi de le-am clădit, Patru mi le-am vârfuit, Iar unei vârfu-a lipsit ... miei. În ajunul Sf. Vasile, copiii și flăcăii pleacă pe la casele oamenilor ca să facă urări de Anul nou; ei se numesc atunci colaieri ce merg cu colinda prin sat. Iată una din acele urări numite Plugul ce ...
... din negrul depărtării, Vine-un nor, privind la nor Nina cântă; cu mult dor Nina cântă, Și-a ei gene tainic zvântă Picurii din preajma lor. Dar pe loc ea schimbă glasul Și silește zâmbet plin Căci aude pas vecin; Bate-n casă șase ceasul, Când s-oprește-n ... sat. Oh, și Sandru, Doamne sfinte! El care de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot râdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine; ochi ținea Lung la mine Și cotind fete străine, Pricină de râs făcea. Mamă, pentru ce se ține Sandru chiar așa-nținat? Știu că nu-i el de-mpărat! De ce-și bate joc de mine? Dacă-i place oarecine, Mai frumoasă de-a dorit, Las să-i placă; de-i orbit Las să-i placă, Dar, de-am fost fată săracă, Pentru ce ... că s-arată! Vai de mine! ceasul-rău! Ne ferească Dumnezeu! Strigă mă-sa-nspăimântată, Și privește lung la fată, Lung, căci fata-ngălbenea Tot mai tare; ea strângea Tot mai ...
... i crește fata, crește, bujor și ghiocel, Și uite-o cum se-ncearcă să steie copăcel Și bâlbâie și cade, dar râde și se scoală. Ce veselă-i când vine să-și puie capu-n poală La mamă-sa și-ndrugă cuvinte de-ale ei. Și crește ca din apă, n-o vezi înaltă ce-i? Cât masa e de naltă, și-ajunge la zăvor Și singură-și deschide, când iese-n foișor. O vede-n gând și râde și ... ducea Pe sus, plutind pe aripi, și nu putea s-ajungă! O țint-așa de-aproape și-o cale-așa de lungă! Dar uite-acum! Din vale vin popi, cădelnițând, Și-n capetele goale creștinii vin cântând: Sunt toți bătrâni ca vremea, iar preoții nainte Sunt mai bătrâni și cântă, dar slabele cuvinte Abia răsar din gură ș-apoi pierdute mor Prin bărbi tremurătoare; iar cântecele lor Răsună ca din peșteri, fac vuiete-necate Ca plângerile toamnei prin frunzele uscate. Și mama-și face cruce, s-apropie un pas Dar când zărește mortul rămâne fără ... pe-al meu să mi-l omoare! Au scos-o cu puterea. Pe drumu-ndelungat O duc acum pe brațe, căci n-a ...
Anton Pann - Norocul și mintea
... găsește o lespedă rasă, Lucrată în colțuri tocma ca o masă. Hotărî îndată, nu lăsă de mîine, Acum vru pe dînsa să mănînce pîine. După ce cu caznă și cu silă mare 0 scoase din locu-i, ca un ghigant tare, S-a deșchis sup dînsa o gaură adîncă, Ca de vro doi stînjeni și mai ceva încă, Care avînd scara ca de pivnicioară, Pe trepte-nlăuntru pe loc cum coboară, Vede, grijit bine, ce nu mai văzuse, Și patruzeci chiupuri frumos în rînd puse. Ardică la toate capacele grele, Să uită și vede niște pietricele, Adică : într-unul era diamanturi, Într ... Aci iar găsiră corabie gată Ș-încărcînd avutul plecară îndată. La Constandinopoli cum ei dezbărcară, Și vameșii iată, viind întrebară: D-unde l-e venirea ? ce au de vînzare ? Și văzînd avutul, i-au coprins mirare. Privesc în tăcere, din umeri ardică, Și în urma unul începu să zică : -Domnule ! ascultă, eu nu sînt în stare A-ți prețui marfa ce-o ai de vînzare, Nici mîna-mi pe dînsa îndrăznesc a pune, Ci la împăratul mergînd îi voi spune, Ca, viind el singur ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... bate la palmă... nu pune în cârcă ca să tragă la spete... nici nu te-așterne cu tălpile la falangă, ca Nea Nicuță, când bea ce-a strâns cu discul. Mai erau cinci zile până la Școala domnească. Toate lighioile din curte aflaseră că va să mă duc la o școală mare. Cânele, pisica și cei patru cai ai tatii știau pe de rost cum trebuie ... sfinți, îngeri, draci, cai și balauri. Veni și ziua de Școală domnească. Abia se luminase. Mă deșteptă frate-meu, care învăța la o școală și mai naltă, și citea pe cărți cu oameni cu pantalonii scurți și umflați, cu pălării mari, cu funde la ciorapi, cu săbiile mai mult scoase decât în teacă. Mi-aduc bine aminte că unul sărea de la al cincilea cat, și c-o mână își ținea pălăria. Grozav îi ... în cartea de citire. La "când cu ciuma lui Caragea, se răspândeau orășenii prin sate și sătenii prin pustii", nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. Ba uneori uitam să întorc foile și tot nu făceam greșală. Frate-meu mă mai învățase cele patru socoteli și fracțiile. Ce ...