Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE ACEASTA
Rezultatele 981 - 990 din aproximativ 1467 pentru DE ACEASTA.
Alecu Donici - Nada și chiticul
... Alecu Donici - Nada şi chiticul Nada și chiticul de Alecu Donici Deși n-am darul de ghicit, Văzând însă pe flutur pe lângă lumânare, Prezicerea-mi îndată își are-a ei urmare: Că el nu scapă nepârlit! Aceasta-i ... Din care cititorii pe samă-și vor opri Cât bunele lor simțuri în parte vor dori. Iar eu aud adese iertând întâi greșală Sub nume de o glumă, de cuget trecător; O! toate trec pe lume, dar fapta rea-i fatală, De-a ei ademenire nu poți scăpa ușor. Judecătorul care La-ntâia lunecare Vrea cugetul s-adoarmă cu pilda unor alți... Să știi că ... său bărbat... Se află pe un luciu oricând de-alunecat. Acela care-i place tot intrigi să adune, Umblând din casă-n casă, le-nvață de minune, Dar mai târziu... Văd însă că sporul de vorbit M-ar da de gol la lume că am îmbătrânit, Căci vremea către toamnă se face mai ploioasă, Iar vârsta naintată de vorbă bucuroasă. Să las dar alte pilde și fabula să-mi spun, Așa precum mi-au spus-o și mie un om bun. La heleșteu ...
Calistrat Hogaș - Cucoana Marieta
... o sară, sosind de pe coclauri la moșul său, căpitanul, umplu așa, fără de veste și cum se afla de pe drum ușa salonului plin de lume, cu persoana sa bărboasă, colbăită, nepeptănată, cu umbra neagră a imensei sale pălării, cu cele două opinci de la picioare nu mai puțin imense și cu înfățișarea de broaște strivite, iar, peste tot și peste toate, cu vestita sa manta, care ar fi putut sta cu cinste și pe umerii de stâncă ai Panaghiei... Cine nu cunoștea pe Andrei, nepotul căpitanului Enache!... Cucoanele, mai cu samă, își dădeau ghionturi pe ascuns și vorbeau pe șoptite înde ... ce atâtea cusururi ai găsit, adică, d-ta la mine?... — Mai multe decât la toate cucoanele de pe fața pământului... Mai întăi, te superi de adevăr, al doilea, ia, te poftesc, uită-te puțin în cea oglindă... Și, luînd-o la braț, cam cu de-a sila, o ducea dinaintea oglinzii. — Ia uită-te, urma Andrei arătând cu degetul în oglindă, adică cei doi ochi de colo, cari nu știu ai cui or fi, în loc de a se părea rupți din albastrul cerului, nu puteau ei să bată ceva mai în floarea frunzei de varză? și, în loc de a fi așa ...
Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul
... gangrenă a statului nostru? cu acest dar funest... — ... pe care — îl întrerup eu — ni l-a lăsat epoca de neagră și infamă memorie a fanarioților!... — Neapărat!... — Ia ascultă-mă, tânărule, zic eu... Știi cât am ținut la răposatul d-tale ... — Da, d-ta, la dumnealui, firește; că așa se cuvine: ăl mai mic la ăl mai mare... și... să nu-l mai iei așa de sus... cu darul funest de pe vremurile de neagră memorie... Să-i dăm odată dracului pe fanarioți, să nu mai pomenim de ei! Acu, slavă domnului! suntem regat independent!... — Niciodată, domnul meu!... sunt scrupuluri de conștiință peste care nu se calcă! Im-po-si-bil! Care va să zică, și cu nepotul, mi-am răcit gura degeaba, ca și cu ... într-o vreme și într-o societate, care, dacă ne putem exprima astfel... în fine, scrupulos prea din cale-afară! Am renunțat dar, cu părere de rău, a mă mai amesteca în această delicată afacere de familie... Cu oameni așa de căpățânoși în privința scrupulurilor de ...
Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă
... Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă Disfătare nu să curmă de Gheorghe Asachi Disfătare nu să curmă D-a zâmbi năluci d-a sale; Toți aleargă p-a ei urmă ... ei dobândire; Toate gusturi s-afl-în fire, Omul unu alege sie. Învățat în dizghiogare Numai cauzălor petrece, Nebunul făr îngrijare Gustă vreme care trece. De-a scurta timp unul știe Măsuri, altu a sa mărire; Toate gusturi s-află-n fire, Omul unu-alege sie. Unu ...
Dimitrie Bolintineanu - La un amic sărac
... Dimitrie Bolintineanu - La un amic sărac La un amic sărac de Dimitrie Bolintineanu Bogații în mijlocul plăcerilor nebune Tresar de multe ori, Crezând că umbra morții pe fruntea lor se pune, Și că se schimbă-n lacrimi ale ursitei flori! Tu știi că tot ce ... o formă se zdrobește, Tu știi, amicul meu, Că după om în viață nimic nu mai trăiește Decât virtutea dalbă a sufletului său. De îți lipsește ție o casă strălucită Cu marmor răpitor Și dacă locuința de toți e părăsită, Tu știi ce preț a pune pe vizitele lor; Tu știi că interesul conduce astă lume, Și-acești trăitori morți ... Și tu, ce-ai deșirat După a lumii frunte râzânda ei cunună, Ce trebuie să cugți-nainte ai aflat! Ferice cel ce poate, de orice lanț-nainte, Să spargă jugul său, Acela singur poate să meargă în morminte De
Dimitrie Bolintineanu - La Danubiu
... Dimitrie Bolintineanu - La Danubiu La Danubiu de Dimitrie Bolintineanu I O, râu de timpuri mândre, Danubiu maiestos! Tu ne rechemi cu fală trecutul glorios Cum un bătrân ce timpul îl uită să răpească Recheamă celor tineri mărirea strămoșească ... în noi! II În aurora timpului, În zile mai senine, Nu cunoscuseși fiarele Popoarelor străine. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate, Eroi și blânde vergine, De grații cununate. Iar undele cu vasele Se-ncununau voioase Ca valurile câmpului Cu flori primăvăroase. Când armele străinilor Tunau p-a ta câmpie ... maluri Armele străine tună când și când, Tu tresări pe patu-ți, volvori spumegând, Sânge și cadaveri râuri printre valuri. Dar prin toate-aceste feluri de
Ion Luca Caragiale - Reacțiunea
... publice, a Constituțiunii și a tutulor instituțiunilor, ea înneca mai întâi și apoi scălda țara în sânge. Era neagră; avea sute de capete ca hidra și mii de ghiare de vampir; fugea de lumină și lucra la întuneric, fără să aibă vreodată curajul opiniilor sale, și complota cu străinii contra Românismului. Uneori, ea își înfigea adânc ghiarele în ... experiență? Încetează a mai înghiți necontrolate produsele negustorilor politici lipsiți de orice scrupul, și are să-ți treacă boala cronică - ai să scapi de halucinația Reacțiunii. Boala mea ajunsese, în adevăr, așa de chinuitoare, că n'am putut respinge povețele spiritului de examen. Le-am urmat - și m'am tămăduit. De multă vreme dorm acuma liniștit fără visuri rele, fără teamă de primejdie pentru Națiune, Constituțiune și alte instituțiuni. Sunt sănătos, da; dar câte odată îmi pare rău: am ascultat spiritul de examen - am ucis legenda - s'a dus liberalismul! Ca un înțărcat băutor de haciș, care regretă extazurile ce și le procura odinioară, mi-aduc aminte adesea cu duioșie de ciudatele vedenii ce aveam când mă apucau accesele de febră liberală. Adesea mă apucă un dor nespus
Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor
... Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi Un lup foarte ipocrit, Având mare apetit Pe o turmă grăsulie Ce păștea în o câmpie, Socotea că a lui plan ... Și vicleana ligheoaie Ie subsoară o cimpoaie. Chiar ca Trifon îmbrăcat, Pe-a sa cață rezemat, Lupu-ncet se-naintează, Când păstoriul repoza, De somn cânii se-ngâna, Dar nici turma era trează. Ipocritul, bucuros De prilej așa frumos, Avu încă ș-o idee, Ca cu portul cel mințit Să înșele nemerit Și un chiot să mai deie. Dar aceasta-i ...
Ion Creangă - Punguța cu doi bani
... Cucurigu !!! cucurigu !!!" Moșneagul, cum aude glasul cucoșului, iesă afară cu bucurie; și, când își aruncă ochii spre poartă, ce să vadă? Cucoșul său era ceva de spăriet! elefantul ți se părea purice pe lângă acest cucoș; ș-apoi în urma lui veneau cârduri nenumărate de paseri, care de care mai frumoase, mai cucuiete și mai boghete. Moșneagul, văzând pe cucoșul său așa de mare și de greoiu, și încunjurat de-atâta amar de galițe, i-a deschis poarta. Atunci cucoșul i-a zis: — Stăpâne, așterne un țol aici în mijlocul ogrăzii. Moșneagul, iute ... prâsnel, așterne țolul. Cucoșul atunci se așază pe țol, scutură puternic din aripi și îndată se umple ograda și livada moșneagului, pe lângă paseri, și de cirezi de vite; iară pe țol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ți lua ochii! Moșneagul, văzând aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmerdându-l. Atunci, iaca și baba vine nu știu de unde; și, când a văzut unele ca aceste, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea
Dimitrie Bolintineanu - La lampa mea
... Dimitrie Bolintineanu - La lampa mea La lampa mea de Dimitrie Bolintineanu Tu te consumi, o, lampă! dând raze luminoase. La lucrul meu ca tine eu însumi mă consum, Voind a da lumină ... Copiii săi cei vitregi în taberi se dezbin. Acum ca mai-nainte ea este-ngenucheată Sub jugul cel străin! Nu simte nici durerea ce suferă de heară, Nu simte nici rușine de umilința sa, Nu simte că mai bine într-un mormânt să piară Decât a se pleca! Tu știi, o, dragă lampă! acele nopți ... suspinu-i s-a mestecat pe vânturi Și lacrima-i cu sânge în râuri a picat! Cântarea libertății acum e înecată De strigătul acelor ce cheamă arzător, Să-i urce la putere și să devie-ndată Tirani, la rândul lor! Și sufletele slabe și fără de mărire, L-a patimilor voce, mai repede alerg, Tirani și robi în noaptea de moarte rătăcire, Deopotrivă merg. Lumină încă lampă o odă, o cântare, Și dacă și d-acuma noi nu vom izbândi, Atunci, având dovadă că nu ...
George Topîrceanu - Noapte de toamnă
... George Topîrceanu - Noapte de toamnă Noapte de toamnă de George Topîrceanu Murmur lung de streșini, risipite șoapte Cresc de pretutindeni și se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă... Ploaia bate-n geamuri, streșinile cântă. Dar treptat, cu larmă potolită scade Cântecul acestui tremur de ... răsar, Ploaia peste case pică tot mai rar Și-n grămezi de neguri apele se strâng... Lumea-ntreagă doarme, streșinile plâng. Până când o rază de argint în zare, Lămurind pe boltă straturi de ninsoare, Lin desface umbra și de crengi anină Scânteieri albastre, boabe de lumină. Iar acum din taina cerului deschis, Peste firea mută cad lumini de vis Și-n troiene albe norii se desfac... Dar când iese luna, streșinile tac. Dormi, iubire dulce!... Numai eu întârziu, singur pe cărare, Farmecul acestei ... cobori pe trepte. Să cobori în toamna limpede și rece Și, visând cu mine clipa care trece, Să-mi sporești tristețea ceasului târziu Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu Va porni zadarnic, rătăcind pe drum, Să sărute urma pașilor de