Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 981 - 990 din aproximativ 4001 pentru .

George Topîrceanu - Chemare

... strânsului de mână dornic, Tremură belșugul unei dulci comori nerisipite De dorinți, pe care ochii nu le lasă tăinuite? Din pustiul păcii tale, tresărind fără vrei, Ai rămas așa, uimită, cu privirea-n ochii mei, Dar un gând străin, deodată, ți-a înmărmurit avântul — Și sfielnicele buze ... El ți-a fost ursit pe viață, — dar e-atâta de străin Și de inima ta caldă, și de sufletul senin! Cum -i treacă lui prin minte -ți cuprindă trupul tânăr și cu vorba te-alinte? Și așa, nedumerită, stai pe gânduri ziua-ntreagă, Nici nu-ți mai aduci aminte de ți-a zis vrodată: dragă!... Ci ... și-ascultă, în a firii dimineață, Glasul cântecului tânăr cum te cheamă la viață, Tremurând te-așteapt-un suflet te-alinte și -ți spună Că nu-i moartă pentru tine taina nopților cu lună! Vin’ din umbra unde floarea tinereții tale moare, Inima ți-o-ncălzească focul razelor de soare, Dă-mi-i mie ochii dornici de iubiri necunoscute, Și te-oi săruta cum nimeni n-a ...

 

George Topîrceanu - Pruncul

... gurița după hrană, Cu buzele-i atât de diafane Ca două foi subțiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici o mamă -și smulgă-acum veșmântul de la sân?... O, ascultați micuțul glas cum plânge. Cum cere pruncul partea lui de soare! Dar unde ești, -l vezi acum, pierduto, Femeie, tu, de trei ori blestemată!... Te-o blestema bastardul fără nume, Nevinovatul osândit moară Când nimănuia n-a cerut viață, — Și când întâiul vânt de patimi grele, Din lumea rea, porni-va -l doboare, Te-o blestema copilul trist și palid Că n-are cui șopti, cu lacrimi: "mamă!" Te-i blestema tu singură odată, Ducând povara ... sprijin Tremurătoare brațe istovite, — Și pânza neagră-a gândurilor tale Cerni-va golul nopților târzii, Că nu-i avea nici trista mângâiere gemi plângând: "aveam flăcău acum!..." De ce nu vii ți-l ridici în brațe?... Cu mânile de muncă sângerate, curmi țărâna și -i cauți hrană, Râzând lupți, — ...

 

Gheorghe Asachi - Asupra corupției secolului

... Gheorghe Asachi - Asupra corupţiei secolului Asupra corupției secolului de Gheorghe Asachi Iertat oare celor tineri și bătrânilor fie Ca facă-n toate zile scandaloasă nebunie? Iertat fi-va prăzi oameni prin un nou metod ghibaci, te-nsori, lași copiii, cununia s-o disfaci? Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate? audă farizeii și a vițiilor gloate, Critico nemituită, adevărul cel curat La acii ce vreau s-asculte spune-l astăzi dizghețat. Unde-i ... din vechi aflat-ați o petrecere plăcută, Pre voi bunii și părinții cu respect v-au onorat, Însă-n loc ca strănepoții p-urma lor fi călcat, Derâzând simplicitatea timpurilor ce-s trecute, Pe fantoame lustruite austera-au schimbat virtute. Vorbe multe sunătoare, dar veninu-i mezul lor, Care pierde ... mai purta, Pana nu cată alt merit decât cel a defaima; Patrioții între sine un altuia groapa sapă, De averea cea stăină epitropul adapă. Giudele, căruia datu-i ministerul cel mai sfânt, Direptatea celor meseri ș-al său vinde giurământ. Nu cu-asemene principii Alexandru cel Bun Rege ...

 

Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat

... și a ei chivernisală, Sara de-acum n-or vie la duioasele soții, Nici lua-vor sărutare de la tinerii copii; N-or guste împreună simplă cină sănătoasă, Ce se face mai dereasă de zicerea cea duioasă. O, voi carii n-aveți stimă pentru omul umelit, Nobili plini ... Pe o piatră, fără lustru, un vers simplu însemnat De la duios trecătoriul un suspin, lacrimă cere; Muza n-a avut prin versuri deștepte-a sa durere. A lor nume, anii vieței, poate piatra a vădi Ș-oarecare vers ce-nvață pe ... deși viața ne-i trecută; Și la vadul cel eternic, în o inimă dorim, Care-n viață ni-a fost dulce, după moarte trăim. Dar când prin a mele versuri voi trag din tunecime Pre morți ce zac făr de laudă în această țânterime, Un nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzând un mormânt ... ceriul cel îndurător I-au trimis prin un alt suflet o duioasă vindecare, Dăruindu-i în grea cale un soț bun și simțitor. Nu-ntreba ...

 

Grigore Alexandrescu - Anul 1840

... Grigore Alexandrescu - Anul 1840 Anul 1840 de Grigore Alexandrescu stăpânim durerea care pe om supune; așteptăm în pace al soartei ajutor; Căci cine știe oare, și cine îmi va spune Ce-o aducă ziua și anul viitor? Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel pe orizont senin; Binele ades vine pe urmele mâhnirii, Și o ... eu sunt mică parte din trista omenire, Și eu a ta sosire cu lumea o slăvesc! Când se născu copilul ce s-aștepta vie, Ca ridice iarăși pe omul cel căzut, Un bătrân îl luă în brațe, strigând cu bucurie: "Sloboade-mă, stăpâne, fiindcă l-am văzut." Astfel drepții ar ... rele cât vrei suntem sătui. Ce bine va aduce o astfel de schimbare? Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare, Care arză globul ș-ai lui locuitori? Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, știe de ce mână va fi măcelărită Și dacă are unul sau mulți apăsători? Eu nu îți cer în parte nimica pentru mine: Soarta-mi ... veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Dar aș vrea ...

 

Grigore Alexandrescu - Lupul moralist

... spus, cum și se pare, de nu îți fi uitat, Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat. Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă vă spui Ceea ce s-a urmat subt stăpînirea lui.    Auzind împăratul că-n staturile sale Fac năpăstuiri multe păroșii dregători, Că pravila ... sau vale Unde nu vezi jertfe mai mulți prigonitori, Porunci se strîngă obșteasca adunare,         Lîngă un copaci mare; Căci vrea pe unii-alții îi cam dojenească,         Și-n puține cuvinte,          le-aducă aminte         Datoriile lor. Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească         Începu vorbească         C-un glas dojenitor: „Domnilor de tot felu! Bune sînt astea toate? Datoriile slujbei astfel le împliniți? Nu aveți nici sfială, nici frică ... lup auz că l-a-nvățat,         Trecînd pe lîngă sat. La ziua unui sfînt, cînd preotul citea         Și propoveduia, Pe mulți din dregători, plîngă i-a-ndemnat. „E! ce ați hotărît, jupîni amploiați?         Oare-o vă-ndreptați?“ Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită, Ce purta o manta de oaie jupuită. „Spuneți, o ...

 

Grigore Alexandrescu - Suferința

... arată, Ca tigrul în pustiuri, o jertfă așteptând, Și prada îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirii se vede sângerând. Încerce acum soarta -mi crească suferirea; Adaoge chiar iadul șerpi, furii ce muncesc; Durerea mea e mută ca deznădăjduirea, E neagră ca și ziua când nu te întâlnesc ... Și ochii mei în lacrimi înoată în tăcere, Și prizmuiesc adesea pe cei ce nu mai sânt; Zadarnică dorință când sufletul nu piere! Nu o -mi tulburi oare și pacea din mormânt? N-o se-ntoarcă umbra-mi, cumplită, fioroasă, Pe pasurile tale oriunde locuiești? E lume, e vecie atâta de frumoasă, Încât uit pământul ce tu împodobești? mor dar la picioare-ți; mor dar de plăcere În ceasul cel din urmă s-auz că m-ai iubit, strâng draga ta mână, simt a ta durere Vărsându-se asupra-mi ca balsam fericit. Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți zboare, ia un lung, un dulce, un veșnic sărutat; Din brațele-ți, din sânu-ți treacă el în soare

 

Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu

... către Mihai Eminescu de Ion Creangă 1887-1888 Scrisoare Bădie Mihai, Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. deie Dumnezeu fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s ... dracul, în loc fie cu Dumnezeu. Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună ... pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început plângă… Bădie Mihai, nu pot uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si ... prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele. De ce lași pe Veronica se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Cântarea dimineții

... Tu ai sădit dreptatea, Unirea și frăția, Tu conștiința scumpă, Tu bun ce-avem ne-ai dat. P-aceste saduri sfinte Răcoritoare ploaie De adevăr pice, crească, dea rodul, fim preafericiți. Îndreptătorul lumii, Tu ai slăvit noroade, Le-ai dat tu legi preasfinte Ce țin aceste saduri; Slăvește și pe noi! Ș-aceste legi ... rămâne, Se face neștiut. Din slava strămoșească De am căzut, ne nalță; De am uitat unirea Ce-i întărea în toate, Acum ne fă uniți. știm c-avem dreptate, știm ce, cine suntem, Ș-așa nu se uite O nație slăvită Ce-am fost și ce-am fi noi. Cu toții, dară, ție Cântăm cântare nouă; În flacăra unirii Întindem ... tine, Rugăm ne-nsoțești. Ne luminează mintea te cunoaștem, bune, știm că ne ești tată, te cântăm mai bine, Ș-așa

 

Ion Luca Caragiale - Câteva cuvinte

... ar grupa la un loc toate spiritele competente, toate talentele de care dispune țara astăzi. Și Dumnezeu știe dacă ar fi așa de multe încât nu poată încăpea convenabil într-o casă. Dar nu! ne place mai bine stăm risipiți și confundați în mulțimea anonimă a diletanților, pentru a nu ni se atinge o închipuită meritată întâietate. Care este ... literare pe aceea ce-și poartă fără onoare eticheta. El pune mâna pe ce-i cade din întâmplare sub ochi, având unul la mie sorț dea peste o lucrare de seamă. Omul ia din grămadă și, la citirea unei secături literare, ori e amăgit cu totul, dacă e prea simplu ... dacă are bun-simț, rămâne nedomirit, zicându-și: dacă asta se cheamă literatură, apoi nu-i o artă literatura, e o secătură. Dar cine o aibă răbdare și vreme — vorbim de public, nu de critici — pescuiască în vastul nomol de publicațiuni actuale pe cea în adevăr bună? Și cum, dacă n-are priceperea și deprinderea făcute, o s-o știe ... ne a păși cu mai multă încredere și făcând succesul acestei foi sigur și mai durabil. Cu multă dragoste vor fi primiți aceia. ...

 

Ion Luca Caragiale - Mitică

... acesta Mitică este destul de tare, e încă și mai tare în genul ușor, picant și ironic. "În genul acesta, cel puțin, pot pentru ca zic că nu am rival!" zice Mitică - și cu drept cuvânt. Exemple... * Când n-are tutun, îți cere "o țigară... suvenir". * Când merge se-mprumute cu bani: - Unde ai plecat, Mitică? - La vânătoare de lei. * Îi zici: - Mitică, faci cinste? - Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap ... La ce colegiu? - La colegiul al patrulea. * Te doare măseaua. Ce doctorie îți recomandă Mitică? - Rădăcină de clește. * Ai cerut o bere și o lași -i treacă puțin spuma; Mitică zice: - Bea-ți berea, că se răcește. * La Gambrinus: Mitică, la plecare, către băiatul care a servit: - Băiete ... am curaj; ah! știu cât ești de crudelă! - Cum, domnule Mitică? de unde știi? - Parcă eu n-am aflat cum bați depeșile! * Mitică te roagă pui o vorbă bună la Ministerul de Război, dacă ai vreun prieten, ca s-o numească pe soacră-sa "moașă militară". * Trenul de plăcere merge ... ostenit caii. Ori, mai bine: - A uitat ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>