Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 991 - 1000 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... la primărie să ceară vătășei ca să-l alunge. Gheorghe a vârât repede mâna în sân strigând: "Iudă!" și a voit să se năpustească asupra stapânului. Din nenorocire, sosea atunci o haraba încărcată cu mușterii. Gheorghe a început să rânjească zicând: "Ce te-ai spăriet, coane Leiba?... Iacă mă duc". Și apropiindu-se crunt, peste tarabă, de Leiba, care se dete cât putu înapoi, îi șopti: "Să mă aștepți în noaptea Paștelui, să ciocnim ouă roșii, jupâne... Să știi că ți-am făcut și eu socoteala!" Atunci intrară mușterii în dughiană. "Să ne vedem sănătoși la înviere, coane Leiba!" adăogă Gheorghe depărtându-se. Leiba a mers la primărie, apoi la subprefectură, să denunțe pe amenințător, cerând să fie păzit. Subprefectul, un tânăr foarte vesel, a primit întâi peșcheșul "modest" adus de Leiba, pe urmă a început să râză de jidanul fricos și să-l batjocorească. Leiba a stăruit călduros să-l facă a înțelege gravitatea lucrului, cum era hanul izolat departe de sat și chiar de șosea. Dar subprefectul, cu un aer mai ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Sora Ana
... când a ucis prin știre P-acel bun Cantacuzin, Doamna Ghica-n monastire Se ascunde cu-al ei chin. — ,,Soră Ană, Anioară! Să nu-ți vază fața ta! Gelozia ei omoară Tot ce-o poate supăra. Chipul tău e rupt din soare; Sânul tau din criniori, Păru-ți ... cea plăvie? Sora Ana negreșit!... S-o zidească în chilie!..." Și chilia s-a zidit. Sora Ana, Anioară, Asfel roagă pe zidari — ,,Să-mi lăsați o ferestioară, În ferestrele mai mari, Ca să nu se veștejească Fața mea ca-ntr-un mormânt; Până să se dovedească Că nevinovată sânt! Eu sunt tânără, le spune, Traiul mi-e atât de drag! Loc puțin eu țiu în lume, Rău puțin eu ... a voit. Tacă-ți draga ta guriță! N-ai nimic de dobândit!" — ,,Spuneți, dară, maicei mele Că în lume nu mai sânt, Ca să verse lăcrimele Să
Ion Luca Caragiale - Notițe risipite
... spirit a autorului. Vecinic ideile și principiile lui Machiavelli vor fi denunțate de unii ca infame; cât lumea, însă, nu va-ndrăzni cineva să critice opera marelui om ca putere de concepție, ca operă de spirit. În felurite opuscule, în nenumărate cuvântări, mulți mărunței, curtizani ai naivității mulțimii, vor detesta principiile și părerile lui; nici prin gând, însă, nu va cuteza vreunul să-i aprețuiască sau să-i desprețuiască opera ca atare; iar acești curtizani, marii și mărunțeii doritori de a stăpâni, începând cu Frederic cel Mare și isprăvind cu ... sunt gânditori puțin mai rasăriți din mulțimea cu care a umplut Dumnezeu lumea. Ei, cu un chip mai deosebit și mai interesant, pot să spună adevăruri mărunte, fărămituri de adevăruri mari, și fac astfel omenirii, incapabile să priceapă de-a dreptul un geniu, serviciul de tâlmaci. În comerțul intelectual al speței, ei se-nsărcinează să joace între marii cugetători și publicul cel mare rolul micilor debitanți stabili sau ambulanți, după capitălașul lor, după tarabă sau tolbă — carte, cărticică, revistă ... le trebuie. Primitivului nu-i trebuie căldură pe spinare și pe pântece, pielea lui e-nvățată cu de toate; el are nevoie de zorzoane poleite, ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița
... vrând să aibă mai de aproape puternica familie a Pârvuleștilor, care era groaza mai multor prinți; dar rudenia aceasta nu fu destulă ca să sprijinească pe Moise împotriva furtunii ce cruzimea lui ridicase asupră-i, și banul Pârvu dimpreună cu Moise căzură în bătălia care acesta avu cu Vlad ... Bistriței. Pârvuleștii sunt și zugrăviți în costum boieresc, anteriu și giubea, meși cu papuci, și la cap legătura turcească. Se vede că egumenii după vremi ai acestei mănăstiri, mândri de vechimea locuinței lor, n-au găsit alt mijloc să încredințeze despre aceasta pe călători, decât lăsând biserica și împrejurimile ei să cază în ruine. La cea dintâi vedere mi-am adus aminte de cuvintele economului de la Cozia: "La noi pică, dar la Bistrița plouă ". Tot ... case îndestul de lumești, dar minunate pentru odihnă. Ceilalți călugări, supuși la ploaie și la frig, locuiesc în chilii neînvelite, și suferă tot ce trebuie să sufere cineva ca să se învrednicească a ajunge mucenic. Nu sunt deloc la îndoială că în lumea cealaltă vor fi fericiți, căci într-aceasta sunt îndestul de ... la Paris ...
... jețu-i, răsturnat; Chipul lui îmbracă umbra Gîndurilor ce-l străbat, Și cum stă, în rasa-i lungă, Cuvios și neclintit, În tăcerea asta sfîntă, Ai jura că-i zugrăvit... Numai dreapta lui, alene Rezemată pe spătar, Cum ar bate tactul vremii, Se clintește-ncet și rar: Printre degetele-i slabe ... Și cu gîndul, și cu vorba, Și cu fapta am greșit. Însă mila ta e mare, Ești atoateiertător... Nu lăsa în rătăcire Și în stricăciuni să mor ! Ci cu duhul gurii tale Suflă, să mă izbăvești, Lămurindu-mi trupul, mintea De-ntinările lumești. Știutorule de inimi, Ia aminte spre cel rău; Tinde-ți mîna nevăzută, Dintre sfînt lăcașul tău ... mîntuirea Și scăparea mea o cat !..." Tremură bătrînul stariț Și, cu fața la pămînt, Stă în taină și cerșește Îndurarea celui sfînt. ............................. Daniile, Daniile, Mult ai rîs ș-ai huzurit; Unde-i rumîna Glafira Să
Ion Luca Caragiale - Jurnalul nostru
... pe nedrept, un moment, dar în judecata căruia am avut totdeauna o egală și nestrămutată încredere, ne-a făcut zilele acestea nespusa plăcere să ne viziteze biurourile (sic !) de redacție. După ceremonialul de rigoare în așa împrejurări (când ai venit ? când pleci ? etc.), neapărat pe un om de a cărui inteligență avem atâta stimă, trebuia numaidecât să-l întrebăm ce părere are despre Moftul. Întreprinderile intelectuale se deosibesc de cele comerciale prin aceea că, pe cînd acestea țin la sufrajele mulțimii amatorilor ... poate de favorabil nouă. - Mai întâi, ce gândești de direcția noastră ? - Mi se pare sănătoasă și n'aș exagera dacă aș zice chiar patriotică... - Vrei să glumești ?... am zis noi, care cunoaștem curentul fals, ce voesc unii răuvoitori sau nepricepători să-l facă în opinia publică asupra unei închipuite lipse de patriotism din parte-ne. - Nu glumesc deloc: în materie de spanac, ironia și gluma sunt ... spun. - Mă rog... - Nu, căci v'aș mâhni... vă lipsește ceva, dacă l-ați avea și pe acela ceva... Am stăruit mult de amicul nostru să ne spună acel ceva; i-am promis ca vom avea tăria, în urma atâtor răspunsuri plăcute, să auzim și unul neplăcut - vai ! trebue ...
George Coșbuc - Nuntă în codru
... S-a pornit și-n deal și-n vale, Și chema-ntâlnind pe cale Lumea la ospăț. — "Ce-i tu, soro?" — "Ce să fie? Nuntă mare-n crâng ! N-ai văzut tu veselie De când ești și porți un nume. Și-am plecat trimeasă-n lume, Oaspeții să-i strâng." — "Dar pe mire cum îl cheamă, Cine-i el și-al cui?" — "N-auziși de sturz , bag samă ! Până și-mpăratul ... cosiță Numai flori îi cad. Mierla e. Și e pestriță, Și gătită ca o cruce: Cizme galbene și-aduce Tot din Țărigrad." — "Ei, atunci să știi, vecino, C-am să viu și eu." — "Păi, de bună seamă, vino !" Tot așa, cu voie bună, Prepelița -n sârg adună Pe nuntași mereu. Și s-a ... Iar sitarul dup-o ușă Se certa c-o găinușă Pentr-un gândăcel . Vin de-ar fi, că cearta vine, Astfel cum s-o zici? Să te superi tu, creștine, Pentru dinții scoși din gură? Pentr-un ghiont și-o-mbrâncitură Cheful să ți-l strici? Și țipau de-a valma-n ramuri, Miile de guri ! N-alegeai, străini și neamuri, Și pe plac cânta tot
Grigore Alexandrescu - O profesiune de credință
... Grigore Alexandrescu - O profesiune de credinţă O profesiune de credință de Grigore Alexandrescu Domnilor alegători, mă rog să fiu ascultat, Și după ce m-ăți citi mă rog să fiu deputat. Căci am cuvinte să crez că la Divanul ad-hoc, Bine lumei o să fac și rol nobil o se joc, După cum puteți vedea Din mărturisirea mea. Încă pînă-a nu mă naște, eu am fost ... țării îi va fi fatală; Și religia vom pierde și vom uita românește, Ca în Grecia modernă, unde azi vorbesc nemțește. Pe cînd unul dintr-ai noștri, domn de viță românească, Tot mai lesne o să ierte slăbiciunea omenească. Nu-l voi însă ereditar, căci a țării veche lege Pe domn chiar și din opincă ne dă voie a ... destulă pricopseală, Un guvern în constituții e supus la socoteală, Daca adunări sau cameri pot vorbi făr-a se teme, Astea n-o să ne aducă decît pierdere de vreme, Decît lupte fără margini și dezbateri încurcate, Care plac junimei noastre cei cu capete stricate. Trebile cu vechea formă ... Ș-un ofis redijat bine e o lege-n prescurtare. Dup-aceste dar cuvinte, frați români ce mă-nțelegeți, Puteți fără de sfială la Divan
Mihai Eminescu - Pe lângă plopii fără soț...
... fără soţ... Pe lângă plopii fără soț... de Mihai Eminescu Pe lângă plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toți - Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - Tu nu m-ai înțeles. De câte ori am așteptat O șoaptă de răspuns! O zi din viață să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns; O oră să fi fost amici, Să ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici O oră, și să mor. Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rânduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, Un chip de-a pururi adorat ... ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. Tu trebuia să
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... privilegiul de odinioară al claselor aristocratice; când intra copilul nobil în armată, intra dintr-o dată cu un grad înalt; nu-i trebuia, pentru ca să ajungă polcovnic, nici vechime, nici practică, numele lui era de ajuns pentru înaintare. Așa e și-n literatura; ai învățat alfabetul, poți fi literat. Aminteri, nici nu s-ar explica progresul și bogăția de producere a acestei nobile arte la noi. Întrebați ... judeca lucrarea altuia, trecând numai pe dinaintea ei, dintr-o singură aruncătură de ochi. Așa cu toate artele - afară de literatură. Și e de drept să fie așa; dacă, pentru ca să o faci cu succes, nu-ți trebuie altă pregătire decât scrisul, de ce ți-ar trebui mai mult decât cititul ca să o judeci cu competență? Știi să scrii? ești literat. Știi să citești? ești critic. Prin urmare, eu, care nu am învățat arta ce profesez, nu am deloc dreptul să mă supăr, nici cuvânt sa mă mir că d-ta, fără nici o preparare, îmi critici producerile; cum mie nu mi-a trebuit ... lesne de înțeles: să facă patru găuri cu un burghiu mare în scândura groasă de stejar a porții; pe urmă, cu un ferăstrău, ...
Ion Luca Caragiale - Odă (Caragiale)
... — de Ion Luca Caragiale Umbli hoinărind p-în lume ca un orb, la ochi legat, Și de câtă vreme-acuma pe la mine n-ai mai dat! Prăpădești tu de pomană prețioasele săgeți, Să te-alegi cu hulă numa de l-atâți ingrați poeți... Te-am vorbit rău eu vreodată? vinovat cu ce ți-am fost, De mă horopsești ... cu pieptul gata desvelit te-aștept; Nu cu una, dă cu două! săgetează drept în piept! Și pe maică-ta zeița, jur că n-am să te hulesc: Mai omoară-mă o dată, să