Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA (PE) OCHI
Rezultatele 991 - 1000 din aproximativ 1528 pentru CA (PE) OCHI.
... samăn de minciună; De calumnie, de crezare, Grânul meu amestec are; Nâobosită-n lucru sânt, Dintr-un trec la alt pământ, Însă nicăire nu-i Ca pe malul de Bahlui, Pământ gras pentru minciune, De se face de-a minune. Ș-apoi tot aici, c-un preț Foarte bun, astfeli ... Iute samănă-n țărână; Un grăunte nu se pierde, Iată tot ogoru-i verde. O minune! Ntr-un minut Ierburile au crescut; Înfloresc, ș-apoi pe loc Amu spicele se coc, Încât toat-acea câmpie Au produs minciuni o mie. Cele ce cu ochii văd, Pipăind abie le cred. D-oameni ... culege au mare dor Minciunele de amor. Îngiositul în trufie, Neavând altă meserie, De novele, care-i plac, Își culege un plin sac. Speculanții de pe loc Pe la bolte marfa cară, Ca s-o vând-în iarmaroc Și pin târguri de pin țară. Cii ce-ascultă pe la ușă Și veninul poartă-n gușă, De bun nume răpitori, Culeg intrigi dintre flori. Când prin chipuri feliurite Unu-ncarcă, altu-nghite, Deodată Se ...
Vasile Alecsandri - Visul lui Tudor Vladimirescu
... Vasile Alecsandri - Visul lui Tudor Vladimirescu „Tudor, Tudor, Tudorel, Dragul mamei voinicel! De când mama ți-ai lăsat Și olteni ți-ai adunat Pe ciocoi să-i prinzi în gheară Și s-alungi grecii din țară, Mult la față te-ai schimbat Și mi te-ai întunecat! Spune, maică ... am visat făr' de oțele, Apoi încă-am mai văzut Șarpe galben prefăcut Ce purta coarne de țap Și creastă roșie-n cap, El avea ochi vânzător, Avea grai lingușitor Și mă tot ruga mereu Să mă duc la cuibul său.â€� „Ba, ferească Dumnezeu, Să nu te duci, fătul ... morâ€� „Dar să mori, drăguțul meu, Facă ce-a vrea Dumnezeu! Dar să știi tu de la mine Că-un român voinic ca tine Pân ce cade, pân' ce moare Calcă șerpii în picioare, Căci de-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat.â€� [1] ↑ Cunoscut ... lui Ipsilanti, șeful volintirilor greci, Tudor a fost și mai mișelește ucis de dânșii. Nu mai este dar îndoială că cântecul poporal desemnă pe
Constantin Negruzzi - Flora română
... vedea flori trebui să mă duc în florărie. Acum însă am buchetul d-tale pe care am să-l studiez cu mare băgare de seamă, ca să nu mă mai mustri că nu sunt română. Dar ian spune-mi, ce ți-a venit să-mi trămiți mintă, lemnul Domnului ... pană ce au venit grecii și i-au zis trandafir t??a?t?f????? (cu treizeci de foi), voind a corecta pe acei ce-i dau o sută (centifolia); și numele de trandafir i-a rămas, deși pe la une locuri la țară o numesc tot rujă. și apoi am și alte cuvinte ca să o prefer. Roza simplă era acea ce figura la ospețe pe mesele romanilor; ea era acea ce încununa cupa lui Anacreon. Iată iasomie, gura leului antirrhinum, melisă, creasta cocoșului gelosia cristata, sulcină melilottus, rozeta rĂ©sĂ ... Iată și pentru cerențel: "Familia rozaceelor, neamul driadeelor, trunchi ierbos sau lemnos,; frunze digitate sau împănate. Potir cu — părți, persistând, uneori gol, alteori îmbrăcat pe dinafară cu apendice alterne și sudate cu sepalele; corolă cu 4�5 petale; cârpele numeroase dispuse în vârf ...
Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni
... cuconii socrii cei mici, și noi ostenitorii, poftim, mă rog, la nuntă". Cu aceste cuvinte el toarnă din ploscă vin în pahar și-i cinstește pe toți cei de față. Așa umblă vorniceii pe la toate rudele și pe la toți cunoscuții. Între acestea mirele se pornește la mireasă cu căruțele și cu toți nuntașii, înainte merge el călare cu vorniceii, iar după dânșii ... alți vânători, Mai cunoscători Și zic că este umbră de căprioară, Să-i fie împăratului soțioară. Dar nunul cel mare Cu grija-n spinare, Călare pe-un cal, Ca un Docipal, Se ridică-n scări, Se îmflă în nări Și face ochii roată Peste oștirea toată, Și când încoace privește, Aici zărește O floricică ... Și drăgăstoasă, Și văzând că nu-nflorește, Nici nu rodește, Nici locul nu-i priește Și mai mult se ferește, Ne-a trimis pe noi șase jerpani, Călări pe patru juncani Cu coamele-ncâlcite, Cu frâurile zugrăvite, Cu unghiile custurite Și cu cozile-mpletite, Ca cu toții să pornim Și la curțile dumneavoastră să venim, Ca floricica s-o luăm Și la împarat s-o dăm. Pornim Și venim Pe fața pământului,
Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu
... Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu Lui Gârleanu de Cincinat Pavelescu Te am pe masă viu într-un portret, Cu ochii mari și dulci privind în gol, Cu fruntea ta ce pare un simbol Al vieții tale albe de ... te-a împins în moarte-așa curând! Blând, bun și visător zâmbești-nainte, Și nu-nțelegi că-n lacrima fierbinte Ce-mi arde-n ochi, tu-nvii ca un parfum, Și nici nu simți că-n doliul ce-l poartă Ființei tale clipa mea de scrum, Nu plâng doar omul și artistul, ci ...
Grigore Alexandrescu - Lebăda și puii corbului
... aflase (Însă cum se întâmplase, Nu pot să vă dau cuvânt) Cum că într-un colț de lume, Într-un loc cu mare nume, Și pe un frumos pământ, Niște păsări osândite, Corbi de câțiva ani numite, În primejdie trăiesc. Lebedele au din fire O ciudată presimțire, Care este dar ceresc ... râvnă părintească, Ea plecă până în zori. Ajungând într-o livede, În culcuș de vulpe vede Pui de corb nezburători, Care într-o vizuină Petrecea ca în grădină, De-a lor soartă mulțumiți. Pasărea cea albă-ndată Către dânșii se arată, Zice: "Puilor iubiți! Soarta voastră e de milă ... iute, râzând tare: "Noi de voie ne-am supus. Vulpe ce e, nu știm spune, Decât că năravuri bune Acea damă arăta: Că avea coadă pe spate, C-al ei păr în galben bate Și că ochi lucioși purta. Ea când ne-a luat de-acasă, Ne-a spus că la a sa masă Are feluri ... stări. Ne-a mai spus că ne e rudă, Că din vârsta cea mai crudă Neamul nostru l-a iubit. Ea, ca
Dimitrie Bolintineanu - Zina-Doamna
... aninau Și în aurele blânde Grațios se legănau. Mii de păsări poleite Cântă-n arbori înfloriți, Unii-n roade aurite, Alții încă-abia-nverziți. Iar pe unde ea se duce, Unde pașii-i rătăcesc, Păsările cânt mai dulce, Florile îmbobocesc. Alba, juna zinuliță Șade sub un plop de-argint Și ascultă ... cosițe Și vă are tot cu ea? Spuneți mie, viorele Care-n ochii-i străluciți! Spuneți, mărgăritărele Ce sub buze-i înfloriți! Cosicioara-i strălucește Ca-arcul ploaiei printre nor Și pe față-i pârguiește Floricica de bujor. Este mândră și ușoară Ca un flutur aeros Scuturând din aripioară Roua plaiului voios. Spuneți mie, florioare! Ați văzut un păstorel Ce-are-n plete flori din soare Și la ... La luimina călătoare, Iată, trece-un păstorel Ce-are-n plete flori din soare Și la brâu un fluierel. — ,,Vino, dulcea mea iubită! Și pe anii-mi râzători, Din cosița-ți înflorită Scutură-ale vieții flori." Zina-doamna se uimește; Turnă chipu-i rumenel; Alba-i mână rătăcește Printre păru ... cu răsfățare Îi dă scumpele-i comori, Sânul ei de desfătare Și gurița ei de flori. Printre umbrele tăcute Mii de raze se strecor, Zbor ...
Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri)
... la lumină: „Dl Lamartine, dulcele poet al inimilor tinere, eroul poetic al revoluției din 1848, deși ajuns acum în vrâstă înaintită, totuși încă poartă pe frunte-i aureola geniului. Convorbirea sa armonioasă și fermecătoare răpește auzul și sufletul. Simțirile înalte, ideile sublime, reflecțiile filozofice, sunt exprimate de el în forma ... încântă chiar în vorbirile zilnice ale vieții private, iar în împrejurările cele mari ale vieții politice, ea devine o putere care poate să oprească omenirea pe malul prăpăstiilor sau să o împingă în fundul lor. O oră întreagă, cât a ținut vizita mea, am crezut că asist la un ... norocul de a atrage asupră-i ochii Providenței, ea trebuie să se menție la înălțimea rolului ce este chemată a avea pe lume. Eu fac sincere urări pentru prosperitatea și mărirea românilor, căci mi-a plăcut totdeauna a vedea pe urmașii popoarelor mari pășind falnic pe
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI
... rele, blăstămate, Umbla după-a lor înșelăciune, Cum sunt duhurile necurate Care nu dorm nice-odinioară, Ci noaptea-în toate părțile zboară. Tocma pe-acea vreme, supt afunda TartĂ¡rului peștere, Sătana Scoțind capul afară din unda Văpăii nestânse, cu tirana Sa privire, pe diavoli învită Să muncească făptura osândită, Iar' el prin aceasta să desfată Ca ș-un craiu tiran după bătaie, Când vede-oastea vrăjmașă junghiată, Când noroade-întregi strică și taie Și e mâhnit numa că nu poate Așa ... Și pănă la partea cea mai fericită, Râvnind a fi-oarecândva părtașă Deșertelor noastre-în ceriu lăcașă. [7] Însă nu fie-asta-adevărată!... Ca marele Sătana să vadă Urgisita făptură vodată ColĂ² sus, în cereasca livadă, Mai mulțindu-să de-acum nainte, Juru-mă pe tartarul fierbinte!... Întii, creștinătatea să piară, Războiu în tot pământul să fie, Întunerecul să-întoarcă iară Cu tot feliu de păcat ș-urgie; Aceste-s ... de măiestrie Lumească care domnia cere E procopsit, fârșind Asmodeu, Să sculă-începând cuvântul său: ,,Adevărat! nu să-ar cădea mie A mustra pe cei ce-au zis nainte Doară cevaș' cam cu sumeție, Dar', ca ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos
... moarte, neavând vină de moarte și să cunoască cum că numai pre dânsul să cuvine să-l iubească, iar cĂ©lialalte toate să le aibă ca niște gunoae. Drept aceia pohtesc pre înțelepțiia voastră să-mi daț puținică ascultare cu dragoste, ca să înțelĂ©geți de iaste cu cale și de să cuvine să avem și noi dragoste cătră Hristos, ca apostolii. Vedem la al doilea cap a preaînțeleptului Sirah că învață pre cela ce va vrea să slujească lui Dumnezeu, ce i să ... pre cât era cu putință să vază cu ochii omenești), luminând și mărind firea cea omenească cĂ© era îmbrăcat, care lumină s-au vărsat și pe hainele lui, ca să dea cu aceasta apostolilor o îndrăzneală și un ajutor mare și să-i adeverĂ©ze și să-i încredințĂ©ze cum că acest sărac ... pentru aceasta stă cu dragoste de vorbĂ©ște cu singur făcătoriul legii, cu Moisi și cu râvnitorul legii, cu Ilie; a treia pentru ca să se arate cum că iaste domn și stăpânitor, al vieții și al morții și stăpânĂ©ște pe cei vii și ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... m-a oprit! Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, Se oprește pe-o câmpie și, cu totul întristat, Drumul vede, dar nu știe care e adevărat. Pleacă, se întoarce-ndată, se pornește iar pe loc, Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr-un noroc. Astfel sunt și eu; ca dânsul totdeauna rătăcit. Ca să nu-l pierd, lăsând drumul, poate când l-am nimerit. Apoi nu ajunge-atâta, ci și chiar când mă pornesc A lucra ... din somn noaptea mă deștept, Și cu multă plecăciune rima mândră o aștept. Patima inimii mele, chiar și străine nevoi, A le pune pe hârtie sunt silit fără să voi. Apoi când în elegie destul nu pot să vorbesc, Și s-arăt fără sfială toate câte socotesc, Vreun dobitoc ... exemple îndestule de ce e frumos ai dat. Așa, când viitorimea, al nostru judecător, Care fără de sfială, aspru, nepărtinitor, L-al său tribunal supune pe războinicii vestiți, Pe despoți și pe miniștri, scriitorii străluciți, Va voi să cerceteze pe ...