Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AR������TARE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 508 pentru AR������TARE.
... Zidește, cuprinzând păzește, Al Cărui nume-i Dumnezeu! A măsura adânca mare, A număra a Ta făptură, Chiar de-ar putea o minte tare, Tu n-ai nici număr, nici măsură. Nici duhurile luminate De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre ...
Gavril Romanovici Derjavin - Dumnezeu
... Zidește, cuprinzând păzește, Al Cărui nume-i Dumnezeu! A măsura adânca mare, A număra a Ta făptură, Chiar de-ar putea o minte tare, Tu n-ai nici număr, nici măsură. Nici duhurile luminate De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre ...
... din fața oglinzii, răspunde și mai nervoasă: — Uf! lasă-mă dracului și dumneata, mamițo! nu vezi cum m-a pocit dobitoaca? fir-ar afurisită să fie! Dobitoaca este guvernantă la copii, și piaptană și pe madam Piscopesco; cocoana Lucsița este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este ... Zefir Piscopesco sunt invitați pentru astăzi, la ora 1 d.a., a lua dejunul la castelul Peleș! — Unde-i dobitoaca, mamițo? trăsni-o-ar Dumnezeu s-o trăsnească! zice madam Piscopesco, ciufulidu-și tare necăjită cârlionții de la ceafă, cari nu vor să stea cum vrea dumneaei. — Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi zice coana Lucsița. Și ... cu severitate d. Piscopesco; vrei să ne atârne lingurile de gât? nu face pentru ca să ne aștepte! întâia oară! înțelege-mă! — Uf! fir-ar a dracului și-afurisită de viață! zice madam Piscopesco. Unde-mi sunt mănușile? Caută cocoanele-n sus... caută-n jos... — Cheamă pe ... coana Lucsița, care de pe verandă o scuipă, să n-o deoache; mamițo, bagă de seamă la cheile dulapului, că iar fură zahar dobitoaca, fir-ar
Ion Luca Caragiale - Procedee electorale
... se pune la dispoziția comitetelor din județe pentru orice trebuință vor simți ele, de natură a se satisface prin concursul puternic ce le-ar putea da d. C. A. Rosetti și ai d-sale. Dacă din examinarea listelor electorale ar rezulta pentru vreun comitet electoral oarecari dificultăți, ce s-ar putea înlătura prin concursul d-lui C. A. Rosetti și comp., acele liste se vor trimete comitetului de București cu observații la fiecare ... delapidare de bani publici; însă este foarte capabil, și a servit mult principiile liberale. Acum n'are bietul om nici o ocupație, și-ar vrea să capete o subprefectură, ca să poată trăi onest și să nu mai șază pe gâtul lui cumnatu-său. D. Y... n'ar fi tocmai contra noastră, dacă... D. Simion Mihălescu ia act și pleacă la minister ca să se conforme întocmai, iar marele pontif trage cu roșu ... Y. D. Z... stă rău de tot cu cutare mare instituție de economie națională; anul trecut l-a ruinat grindina; dacă direcția l-ar strânge de aproape ar ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea și morala în artă
... este o impresie relativă din lumea de toate zilele, ca și «decent» și «indecent» " (se înțelege, nu trebuie exagerat sensul acestei fraze care ar putea îndreptăți orice pornografie). Și dacă criticul ar fi scris numai atâta, am putea să ne bucurăm că suntem de aceleași păreri, și cu atât mai mult, cu cât multe din ele le ... este lucru vădit că, dacă îmi vor lipsi sentimentele egoiste, egoismul care mă face să scap din foc, aș arde în casă, și dacă egoismul ar lipsi la toți indivizii, toată omenirea ar pieri într-un fel oarecare. Tot așa s-ar întâmpla dacă ar lipsi cu totul sentimentele altruiste. Așadar, din aceste exemple urmează că și egoismul, și altruismul pot fi morale. Nu cercetăm care din amândouă e mai ... rău înțeles, un egoism bolnăvicios, patologic, și e adevărat că, deși nu e rădăcina oricărui rău, totuși de bună seamă e rădăcina multora. Dacă arta ar pregăti o stare sufletească în care acest fel de egoism exagerat să nu poată prinde loc, rolul ei moralizător ar fi destul de mare. Dar nici atâta nu e adevărat, sau cel puțin nu e întotdeauna. Mai încolo vom vorbi pe larg despre chestia aceasta ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... că și-unii ș-alții visă. [9] În ce chip am venit pănă-aice, Așa să mergem dar' și dă-acie, Iar' dă ni s-ar pune doar' în price Cineva pă drum, cu vrăjmășie, Totdăuna-are să să păzască Răgula noastră țigănească, [10] Adecă fruntea hălui mai tare Să plecăm cu multă rugăminte (De-om vedea că-în fugă nu-i scăpare). Iară când cu năvală herbinte Ar da pă noi o mai slabă laie, Atunci să stăm și noi la bătaie. Însă numa când n-ar hi cu putință Dă-a scăpa ș-a să-împăca cu buna... Căci, după-a mea dreaptă socotință, Viața ... înarmat mai bine. Dăci dar' întâi dă-armătură bună Să ne grijim cât mai dăgrabă. Dă mult un cuget pân cap îmi sună: Cum s-ar putea face mai cu trabă Ca să ne-armăm cu vreo dăscălie? Ș-aflu așa c-ar putea să fie: Ca fiește care dintre noi Să fie cu totul ferrecat, [15] Adecă-îmbrăcat în hierr la războiu, Ca să n-aibă teamă ... împungă, s-oboară, Cu sabia să taie, s-omoară, Apoi și s-aibă fiește care Un laț dă fune pe lângă sâne, Ca, când s- ...
Vasile Alecsandri - Păunașul codrilor
... cam slăbea, Brâul i se descingea, Și Păunul mi-l strângea Trupușorul îi frângea. ,,Mândro, mândrulița mea! Vin' de-mi strânge brâul meu! Apăra-te-ar Dumnezeu! Că-mi slăbesc puterile, Mi se duc averile." ,,Ba, nu, nu, bădiță frate, Că vei lupta pe dreptate, Și oricare-a birui ... singurel! [1] Păunaș însemnează un voinic tânăr, mândru și misterios, mândru ca păunulși misterios ca Pan, zeul codrilor. În România plină de urme romane, nu ar fi de mirare să se fi păstrat numelezeului Pan și să se fi schimbat cu timpul în Păunaș, precum s-au păstrat numelezeilor păgânismului, Joe ...
Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat
... de Dimitrie Anghel Publicată în Ramuri , VI, 9 [18], 10 oct. 1910. p. 4—7. Teoria dezrădăcinaților lui Barrès nu e totdeauna adevărată. Cel tare, ori de unde ar pleca, fără a privi cu regret peste umăr casa părintească și orașul unde s-a născut, nu va pieri. Nu va ... se îndreaptă ca să-și caute norocul, mulți cad striviți, alunecînd din ce în ce mai jos, cînd poate stînd în locul lor de baștină ar fi putut fi elemente utile și ar fi fost la adăpostul nevoilor zilnice. Mediocritatea însă e menită oriunde să piară, dar din grămada asta de halucinați și căutători de himere, unii totuși ... de la steaua care i-a călăuzit spre dînsul. Unul din acești fericiți a fost și Jean MorĂ©as. Și cine ar fi crezut aceasta, că din turma anonimă și poliglotă ce se aduna pe atunci la CafĂ© Vachette unul se va alege și va străluci mai ... gîndesc acum, cînd silueta lui nu va mai trece în ore tîrzii sub arborii minunatei grădini care adăpostește atîta marmură și flori, ce bine i-
George Coșbuc - Decebal cătră popor
... Coşbuc - Decebal cătră popor Decebal cătră popor de George Coșbuc Viața asta-i bun pierdut Când n-o trăiești cum ai fi vrut! Și-acum ar vrea un neam călău S-arunce jug în gâtul tău: E rău destul că ne-am născut, Mai vrem și-al doilea rău? Din zei ... e dac-ai murit Flăcău ori moș îngârbovit; Dar nu-i totuna leu să mori Ori câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând, De s-ar lupta și-n primul rând, Ei tot atât de buni ne par Ca orișicare laș fugar! Murmurul, azi și orișicând, E plânset în zadar! Iar ... viu Să râdă! Bunii râd și cad! Să râdem, dar, viteaz răsad, Să fie-un hohotit și-un chiu Din ceruri până-n iad! De-ar curge sângele pârău, Nebiruit e brațul tău Când morții-n față nu tresari! Și însuți ție-un zeu îți pari Când râzi de ce se ...
... ca de vânt, legănându-se, sâsâind, îndemnând la tăcere, le vezi? cârdul de gâște se înșiră, una după alta, ca și când cea din capăt ar fi înghițit un mosor de sfoară al căreia capăt l-ar fi hăpăit, pe rând, toate celelalte. Dincolo, lângă teuca de apă, sunt rațele; parcă-s totdeauna văduve, așa-s de ursuze. Mișcând mereu din ciotul ... dânsa le-ar îndemna și îndrepta trupul încotro s-apuce, știu numai să-și desfacă lopățelele pliscului, să se linciurească-n apă. Dar bate soarele tare. Pune-ți mâna la ochi, să poți privi mai bine. Colo, sub tufișul cela de agrișe, sunt cloștile. Înfoiate, gata să sară în capul oricui ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... greșele Dracul poartă vina, care-împinge Pe om la strâmbătate și rele, Că cercând lucru-în amărunt bine, Întia pricină din om vine. Dacă n-ar dare-omul ascultare La întia-îndemnătură drăcească, Iadul, cu toată ceata sa mare, N-ar nimeri ca să-l biruiască, Dară noi lucrăm din voie-adinsă Și totuș zicem: dracu mă-împinsă. [1] Vede lacomul scula străină Și-îndată-o ... o ciudată Tâmplare, în zios căzând s-aninasă Între doao crenge,-atunci deodată Trezindu-să, gândeai că va să-i iasă Sufletul, așa sbiera de tare, Ca când toți turcii i-ar sta-în spinare. O, câte minuni face-o tâmplare! Iacă tocma-întracea-învăluială, Străjile s-aud strigând: ,,Stăi... care!... Care ești, măi!..." și gătând năvală ... a călători spre noao fapte Pe câmpul de-alung ei apucasă, De iznov și fără veste,-o mare Să făcu-între dânșii turburare. [12] Și-ar fi dat fuga, de bună samă, Ca și mainte laia vitează, Dar' nu știea dincătro teamă Le vine, ș-aștepta ca să vază Încătro Tandaler ... să cade, bătălia naltă, Care negrul norod aici fece, Că (spuiu drept!) peste putere-mi trece. Acum la rândul întii bătaie Să-începusă groaznică și