Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru BANCA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 110 pentru BANCA.

Emil Gârleanu - Punga

... la poliție; într-o jumătate de ceas sunt înapoi... C-acuma l-am găsit și eu! Și arătă spre cel ce părea că doarme pe bancă. Apoi gardistul o luă la fugă. Femeia se apropie să se uite; bărbatul nu-și dăduse încă bine seama ce era; stătea mai la o ... spus gvardistul să stăm, trebuie să stăm. Femeia îi aruncă o privire furioasă, și-n urmă se plecă să privească iar la cel de pe bancă. De mort nu îi era ei frică la câte priveghiuri nu stătuse dânsa, pe câți nu îngropase! Ehei! că mai mult din asta trăia. Dar ... de gheață ce-i luneca pe piele, când se uită la țeava lucioasă. Împușcatul rămăsese pe o coastă; din mâna dreaptă, zgârcită, revolverul căzuse pe bancă. Mâna stângă nu i se vedea de sub palton. Era bine îmbrăcat; căciula de astrahan atrase îndată privirea țăranului: — Halal căciulă! Femeia nu răspunse ...

 

Ioan Slavici - Robia modernă

Ioan Slavici - Robia modernă Robia Modernă de Ioan Slavici Ioan Slavici, “Robia modernă,â€� în Apărarea Națională, III (1902), nr. 90 (26 Aprilie), p. 1. ImÄ­ terminasem studiile juridice și-mÄ­ făceam practica prescrisă de lege pentru censura de avocat. Intre clienții pe carÄ­ îÄ­ primisem de la principalul meÅ­, era și o femee care trăsese în judecată pe mama eÄ­ pentru partea ce i se cuvenia din moștenirea rÄ•masă de la rÄ•posatul eÄ­ tată, vre-o 400 florinÄ­. După ce procesul a fost câștigat și sentința a primit formula executorie, am ieșit la fața locului, ca să pun în vînz are averea văduveÄ­, o casă, o vie și dece pogĂ³ne de pămînt, tĂ³te împreună pretinse judecătoresce în 4200 fl. De Ă³re-ce nici la prima, nicÄ­ la a doua licitațiune nu s’a presentat cumpărător, urma ca la a treia licitațiune vînz area să se facă cu orÄ­-ce preț. Așa e porunca legiÄ­, și acum s’aÅ­ presentat trei cumpÄ•rătorÄ­, concetățeniÄ­ meÄ­ Spitzer, Steinbach și Goldberg. De Ă³re-ce cheltuielile nĂ³stre de proces făceau 275 fl. eÅ­ am ...

 

Ion Luca Caragiale - Bubico

... Bismarck al ofițerului Papadopolinii. Dându-mi această explicație, cocoana scoate din săculețul de mână o bucățică de zahăr: - Cui îi place zăhărelul?... Bubico (făcând pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului): Ham! - Să-i dea mamițica băiatului zăhărel? Bubico: Ham! Ham! Și apucă bucățica de zahăr și-ncepe s-o ... Domnului! a scăpat... (Cătră Bubico:) Mai merge la Zambilica băiatul? Bubico: Ham! - Să te mănânce Bismarck... craiule! - Ham! ham! Și sare de pe bancă jos în vagon și apucă spre mine. - Cocoană! strig eu, ridicându-mi picioarele; eu sunt nevricos, să nu se dea la mine, că... - Nu, frate ...

 

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul şi nepotul Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul de Ion Luca Caragiale „Nu trebuie, domnul meu, să aibă omul judecăți extreme, fiindcă lumea trăiește din pornire, nu prin judecată. Omul cuminte, mai cu seamă având norocul să fie sus-pus, este totdeauna îngăduitor cu lumea lui; de aceea, avem și vorba veche foarte înțeleaptă: lumea n-o putem îndrepta cu umărul. Fiecare dintre noi vede lipsurile și cusururile societății noastre; fiecare este dator a căuta să le constate, să acopere lipsurile și să depărteze cusururile, și-ncet-încet, fiecare luptând în sfera lui de acțiune, să realizăm cu toții, dacă nu idealul unei societăți, măcar o societate mai cioplită, mai cuminte și mai morală. Firește, când vedem atâtea nedreptăți, atâtea prostii și greșeli, atâtea fapte urâte, unele deplorabile, altele ridicule, se revoltă în noi dreapta judecată, și fiecare dintre noi, după putere, protestează și-ncearcă să-nfiereze răul. Dar să nu credem vreodată că protestările și opintirile noastre vor face să sară lumea din făgaș deodată, și, de unde se zbătea-n mocirlă, să iasă curată și să pornească pe calea cea bună ...

 

Ștefan Octavian Iosif - În parc

Ştefan Octavian Iosif - În parc În parc de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ieri am găsit pe banca solitară Din parc un biet mănunchi de flori trecute... Sărmane flori ! Ce mîini necunoscute V-au strîns la piept și-apoi vă aruncară ? La ce-ntîlnire mărturii tăcute Mi-ați fost ? Ce ochi cuminți ori plini de pară, Privind la voi cu drag, se bucurară Și v-au uitat apoi așa de iute ?... Săltau atîția fluturi pe cîmpie Cînd străluceați în roua dimineții... Ce v-ați făcut mireasma timpurie ?... Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite ! Nu vreau să plîng... O clipă-i visul vieții... Flori veștede, flori moarte, flori

 

Ștefan Octavian Iosif - Cișmigiul

... răscruce întinde-un ram schilod Și vântul milogește o tânguire vană, Dosind, ca bani de aur, al frunzelor norod. O foaie de catalpă pe-o bancă solitară Cum sta uitată-ți pare un pergament pierdut Al cine știe cărui poet necunoscut, Ce a dormit pe-acolo în nopțile de ...

 

Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)

... la tine Toți neghiobii ce-ți dau mâna socotind că-ți fac onoare! Și mai vii să-nfrângi disprețul nesimțirii zâmbitoare Ș-al biletelor de bancă cu ce-ai scris cu ce-ai gândit? Cine vrei să te-nțeleagă, saltimbanc nenorocit?... A, nu-ți tăvăli talentul prin saloanele bogate ...

 

Alexandru Vlahuță - No. 3

... minte Pe "infamul mitocan". Și-i aruncă o privire De insultă și dispreț: Furios el cată ceartă Și duel cu orice preț. Arendașul, stînd pe bancă, Întinsese un picior; Nici nu se uita la bravul Patriei apărător. Dar cînd îl izbi strigîndu-i "Ia-ți picioarele din drum !" Arendașului, se vede ...

 

Cincinat Pavelescu - Într-un amurg de toamnă

... aminte, doamnă? RĂSPUNS Cum vrei să nu-mi reamintesc, poete, Amurgu-acelei toamne de demult?... Deși trecut-au anii, parc-ascult Cum îmi șopteai pe bancă triolete... Dar mai cu seamă, n-am uitat, poete, Înfioratul glas, ce-ți tremura Ca frunzele, ce-n păr îmi scutura Al serii vânt, mângâietor ...

 

Cincinat Pavelescu - Simfonia ploii

Cincinat Pavelescu - Simfonia ploii Simfonia ploii de Cincinat Pavelescu Dlui Take Ionescu E noapte de toamnă și plouă! Ce trist e când plouă în noapte, În plânsetul ploii nu-s șoapte De flori sărutate de rouă, Sunt lacrimi ascunse și mute Ce nasc și ce mor neștiute. În fiecare picătură Ce picură din ramuri, În fiecare picătură Ce-alunecă pe geamuri, Sunt voci de jale și de ură, Sunt rugi, crâmpeie de blesteme, E o largă, surdă simfonie, E toată sumbra tragedie A sărăciei care geme Pe bănci, sub poduri, prin grădini Întunecând cu ochi haini Și glasuri amărâte Tăcerea plină de fiori A nopților posomorâte! Sub lustrul apei strada pare Un râu statornic, fără val, Și flacăra de felinare E ca o lamă de pumnal. Pe când visezi la pianu-ți, doamnă, Și-asculți al sobei dulce cânt, N-o să-nțelegi ce triste sânt, Când plouă, nopțile de toamnă. Paris.

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia Neoiobăgia (Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare) de Constantin Dobrogeanu-Gherea 1910 Prefață Introducere - Din evoluția societăților moderne Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră Liberarea și împroprietărirea țărani În neoiobăgie Rezultatele economice ale neoiobăgiei Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei Revoltele țărănești Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia Remediile sociale paliative Băncile populare Casa rurală Obștile sătești Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907 Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907 Soluția problemei agrare Probleme

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>