Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BIR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 72 pentru BIR.
Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)
Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu) Adevărul de Iancu Văcărescu VI Nimic nu e nou, Nimica neștiut Din cîte arăt vouă : Lumina nouă nu e, Dar ea desființează Grămada-ntunecimei. Cercarea am pornit-o, V-am dat făgăduială ; Dar n-alerg să vă-mbăt. Precum fac demagoghii, Ce, îmbătați de fumul Atotputerniciei, Umblă ș-înșală lumea Cu jertfe, mîglisire Sub fățăria Blîndeței, omeniei Și facerii de bine, Cît izbutesc d-ajunge Aleși să stăpînească ; Îndată dau de față Cumplita tiranie, Cheamă pre înțeleșii Ministri să slujească. A lor deșertăciune. Adun, ascund comori Din biruri înfocate, În sfaturi tot greșite, Mii izvodiri fac nouă ; Vor să dezgroape morții, Cînd nu le mai ajunge A viilor avere. În lupta desfrînării Iubirii de domnire, Se-nșală între dînșii, Se rod în vicleșuguri, Se luptă să apese Strigarea pătimirii ! Stau pînă cînd vîlvoarea Odată-i prididește ; Atunci tiranul vina Descarcă pre ministri, Ministrii pe tiran ; Cuvinte de-ndreptare De joc, de rîsul lumei ! Întărîtînd norodul Pînă cînd se deșteaptă, Și cere socoteală, Și răzbunare cere, Groaznică-n sfîrșit vine, Nu de la cer pedeapsa, Ci de la harnici oameni : Oameni ce s-înțeleg Ca dumnezeii vieții ! Vrednici de închinare, Dar prea ...
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir şi a preafrumoasei Elena Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena de Ioan Barac Informații despre această ediție Fragment. Cea măiastră și cu părul de aur, adecă O închipuire supt carea să înțelege luarea Țării Ardealului prin Traian, Chesarul Rîmului (Fragment din partea a II-a) Tînărul dacă porneaște Departe călătoreaște, Singur numai cu o slugă Merge dînd Domnului rugă. O, Arghire, lungă cale — Lungi necazurile tale — Ia de-a lungul dealurile Și numără jgheaburile Tot prin locuri necălcate Și prin păduri neumblate, Tot prin văi necunoscute, Prin locuri nepricepute, Nededat cu cale lungă Cîte vor să-l mai ajungă. Cîte biruri, cîte sate, Tot întreabă de cetate, La toți le părea minune, Necum ca să-i știe spume. Calcă cîte locuri toate Pînă mai nici nu mai poate Deci în partea pustnicească Cînd era să nimerească, Dintru o peșteră mare, Vedea fum că iasă tare. Și într-acolo grăbeaște, În care dacă priveaște, Vede un om mare foarte, Cît s-au spăimîntat de moarte, A s-întoarce nu cutează. Gîndind fricos să nu-l crează, Ci ș-au făcut ...
Ion Luca Caragiale - Deslușire
Ion Luca Caragiale - Desluşire Deslușire de Ion Luca Caragiale Iacă în sfârșit și numărul 4 al Claponului, pe care publicul îl așteaptă de atâta vreme, - și pentrucă vine așa de târziu dupe numărul trecut, ne simțim datori a desluși aceasta cititorilor. Acest organ de publicitate, prin profesia sa de credință, arătase dela început, că va ieși la lumină meteoric, adică în restâmpuri neregulate; apoi, dupe cum se vedea, chiar pe scoarță-i se îndatorise către cititori să apară când va ieși de sub tipar. Cu toate astea, își făcuse obiceiul să nu lase a trece o săptămână fără să supuie pe cetitorii săi la birul de un ban de zece. Din cauză însă, că redactorii noștrii au mers întru întâmpinarea M. Sale Țarul tutulor Rusiilor, săptămâna trecută foița aceasta n'a apărut, fiindcă n'a ieșit de sub tipar, - și aceea ce au suferit cititorii de lipsa ei, numai dânșii pot spune. În adevăr, în o țară ca a noastră, intrată de curând în sistema constituțională, gazeta este pâinea cotidiană a opiniei publice. Gazetarul este deci brutarul inteliginților. Această nobilă misiune el nu și-a ...
Ivan Andreievici Krâlov - Bătrânul țăran și moartea
Ivan Andreievici Krâlov - Bătrânul ţăran şi moartea Bătrânul țăran și moartea de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Un bătrân prea istovit de nevoie și de trudă, Iarna, când era frig mare, sau toamna, pe vremea udă, Adunând puține lemne în codru cu depărtare, Le-au ridicat în spinare, Și abia stând pe picioare, se întorcea tremurând Către al său bordeieș, friguros și plin de fum, Plângând și amar oftând; Apoi au stătut în drum, De s-au odihnit. Și din spate la pământ sarcina sa slobozind, Au căzut și el pe dânsa ostenit și gâfâind, Și așa au grăit: „O, vai mie, ticălosul, ce să fac, cum să trăiesc, Și cum pot să împlinesc Câte se cer de la mine, și când toate îmi lipsesc. Biata babă, copilașii, goi, de foame hămesiți, Nu am pentru dânșii hrană, nu am cu ce să-i îmbrac. Iar zapciii făr’ de milă din casa mea nelipsiți Cer birul, cer boierescul și în multe părți mă trag, Încât de când m-am născut pân’ ce am îmbătrânit Nici de-o zi de bucurie eu nu m-am învrednicit! Deci, moarte, vin’ de mă scapă de o viață ticăloasă...â€� Abia ...
Ivan Andreievici Krâlov - Domnia elefantului
... Au zis: „Nu te întărta, O, doamne, măria ta! Căci însuși tu ne-ai dat voie, făcându-ți milă de noi, Să strângem cest bir ușor de la varvarele oi, Luând de fieștecare numai câte o pielcică, Ca să ne facem cojoace. Deci aceste toante dobitoace, Pentru așa lucru de ...
Mihail Kogălniceanu - Un vis al lui Petru Rareș
... al lui Ștefan cel Bătrân, prin care el cunoștea pe fiiul ei de fiiu al său, iar pe maică-sa, fiind țărancă, o ierta de bir pe toată viața ei. Atunce urele dintre partizani se împăcară, ambițiile boierilor tăcură și toți, în conglăsuire, ca un tribut de respect memoriei lui Ștefan ...
Vasile Alecsandri - Andrii-Popa
... vestit! Șepte ani cu voinicie Și-au bătut joc de domnie Și tot pradă nencetat, Andrii-Popa, hoț barbat! Zi și noapte, de călare, Trage bir din drumul mare, Și din țară peste tot! Fug neferii cât ce pot, Căci el are-o pușcă plină Cu trei glonți la rădăcină, Ș ...
Vasile Alecsandri - Cântecul plugarului
... ieșit iarbă-n fușoi. Stau în câmp și mă gândesc. Cu ce o să viețuiesc? N-am lețcaie la chimir Să mă pot plăti de bir, Și de foi, și de soldat, Și de Iuda blestemat. [1] Vai și-amar de biet român Când e domnul rău stăpân! N-are loc ...
Vasile Alecsandri - Ciocoiul Frunză verde baraboi, Mă-ntâlnii cu un ciocoi: ,,Bună cale, măi române" ,,Mulțumim, ciocoi de câine" ,,Măi mojice, tu ești beat" ,,Latră, ciocoi gulerat, Că eu astăzi n-am mâncat" ,,Măi mojice, mojic rău, Las' că mi te-oi drege eu Când a veni birul greu". ,,Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci, să te moi, De piele să te despoi. Ca să-mbrac cu pielea ta Pistoalele și flinta, Vântul să nu le pălească, Ploi să nu le ruginească, Ochiul să nu le
Vasile Alecsandri - Hora (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Hora (Alecsandri) Hora de Vasile Alecsandri Iată! hora se pornește Sub stejar, la rădăcină. Iată! hora se-nvârtește... Vină, puico, vină. Lângă mine vin, drăguță, Să te pot strânge de mână Ca ieri seara, la fântână; Mario, Măriuță! Duh-de-Spaimă! Piei-Nălucă![2] Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. Tu, fes-Roș cu giubea lungă! Din arcuș trage mai tare, Căci în gard am un par mare Și mulți bani în pungă! Tot așa pân-în deseară! Mult frumoasă-mi e puicuța, Ca o zi de primăvară, Maria, Măriuța! Tot așa, tot voinicește! Nu mă dați, măi, de rușine, Căci gurița ce-mi zâmbește Vâră dracu-n mine. Mi-am pus flori la pălărie, Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele, Să se uite cu mândrie Puicuța la ele. Am cămașă cu altiță, Tot de fir și de mătasă, Am pe spate-o durduliță... De nime nu-mi pasă! Nici de vornic, nici de dracul, Nici de vrajă ciocoiască, Nici de turc, nici de cazacul... Țara să trăiască! Bateți toți într-o lovire Să vuiască-n fund pământul; Lumea-ntreagă să se mire, Și Dumnezeu sfântul! Sunt ...
Alecu Russo - Amintiri (Russo)
Alecu Russo - Amintiri (Russo) Amintiri de Alecu Russo Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX I De ce oare cu cât ceasurile, zilele și anii se înmulțesc asupra lui, cu atâta mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură în căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tinereții și ale copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cântă tot aceleași cântece voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros, câmpiile, dulcile priveliști duioase ce aveau? mișcarea vietăților alinitu-s-a? Nu; dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimica în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte. Vântul ce bătea atunce, lacrimile ce se vărsa se uit; din zilele trecute a rămas în închipuire un soare de-a purure cu raze strălucitoare și un miros neșters. Are dreptate aducerea-aminte: nimică nu poate fi pentru ...