Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CIMITIR

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 76 pentru CIMITIR.

Cincinat Pavelescu - Cantilenă

... Cincinat Pavelescu - Cantilenă Cantilenă de Cincinat Pavelescu Iubita mea e moartă Și-n păr c-un trandafir, Încet, încet, o poartă, Un dric spre cimitir. Ea doarme albă, albă Ca florile de crin, Purtând la gât sub salbă O cruce de rubin. Adânc mormânt îi sapă Gropar, pentru sicriu, Ca ...

 

Cincinat Pavelescu - Dlui Enășescu

... Cincinat Pavelescu - Dlui Enăşescu Dlui Enășescu de Cincinat Pavelescu I Caragiale Cimitir către Enășescu Botoșani Mă Enășescule, tu m-ai rămas, Și te felicit mort, că nu sunt viu: Eu m-am trudit o viață ca să ...

 

Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu

... dintre poteci Bălaia inimii lui doamnă Cu mâini subțiri și brațe reci, În ora tainică și gravă Când ceața scutură vestmântu-i Și luna-n cimitir veghează, În loc de candelă, mormântu-i; Pe când o trestie, un nufăr, Un tei aminte-aducător Înțelegând, poate, ce sufăr Poeții mari în viața ...

 

Cincinat Pavelescu - Madrigal trist

... Vom schimba surâsuri palide și rare Ca petala unui veșted trandafir, Turburând a nopții tainică-nserare C-un sărut pe frunte ca de cimitir, Și vom pune floare tânără și vie Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit. Vino: Cerul pare-o pânză albăstrie Peste care fluturi galbeni ...

 

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 2)

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 2) Mamei de Cincinat Pavelescu Pe când amurgul varsă jale Și-mbracă-n aur cimitirul, Își lăcrimează trandafirul Blândețea albelor petale, Pe un mormânt uitat sub ele, Peste mormântul mamei mele. În ore lungi de întristare Când greul vieții mă apasă Și peste suflet mi se lasă Cu neagra lui neîndurare, Cum aș vrea, mamă, să mă-ngroape Sub trandafir, de tine

 

Cincinat Pavelescu - O epigramă

... sunt doar consilier pe care aș pierde-o venind la direcțiunea teatrului... Însă în viață totul e provizoriu... Inamovibilitatea adevărată nu începe poate decât la... cimitir

 

Cincinat Pavelescu - Panteism

... Cincinat Pavelescu - Panteism Panteism de Cincinat Pavelescu Tu care porți spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Și n-ai avea de moarte frică, Ai șterge lacrima ce-ți ...

 

Cincinat Pavelescu - Târziu, când vei dormi...

Cincinat Pavelescu - Târziu, când vei dormi... Târziu, când vei dormi... de Cincinat Pavelescu Târziu, când vei dormi sub trandafirul Din cimitirul Unde te vor duce, Ca să rămâi, un nume pe o cruce, S-o veșteji în ochii tăi safirul Ce-ți lumina privirea nențeleasă, Iubita mea mireasă! Eu voi fi mort cu mult mai înainte. Și mă-nfior, gândind că n-o să fie Măcar un gând, un gând în lumea vie, Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte Din poezii, divina-ți frumusețe, Căci vai, uitarea neagră o să-nghețe, Când voi dormi în tristul meu sicriu, Chiar amintirea strofelor ce-ți

 

Cincinat Pavelescu - Un răspuns

... Dar cei pe care lumea-i știe Că i-am iubit și îi admir, M-ar duce la Academie De-aș fi în drum spre cimitir

 

Cincinat Pavelescu - Unui căpitan

... înmormântare oficială. El, de altfel, se bucura de o reputație acvatică câștigată... la vechime. După o bătrână ce-a murit Am fost la cimitir, cernit; Și Nicu-n veci palavragiu Mi-a spus că sunt pomanagiu. Pe dânsul însă pașii-l poartă De șapte ori pe săptămână ...

 

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor Calvarul florilor de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială , I, 5—6, iunie-iulie 1910, p. 334—336. Cine a trăit mult timp în preajma grădinilor și s-a deprins să urmărească jocul umbrelor în creșterea și scăderea luminei, ori s-a lăsat îmbătat de miresmele ce le poartă și le împrăștie vîntul, și apoi e silit să trăiască într-o casă ale cărei ferești dau pe un orizont de hornuri și de coperișuri, acela păstrează în suflet melancolia înduioșată, ce trebuia s-o resimtă întîiul om după raiul pierdut. Eu am trăit mult în preajma lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari, unde scuarele și grădinile sunt mai dese, nu ca la noi, poți urmări mersul anotimpurilor, și în parterele împrejmuite de verdeață florile se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>