Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru COMBATE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 77 pentru COMBATE.
Dimitrie Bolintineanu - Căpitanul de vânători
... Cum sub o secure cade-o dumbrăvioară, Floarea țării noastre sub fier se doboară. Dacă e vreunul ce simte-ntre voi, Vie a combate ș-a muri cu noi!" Soarele în abur ca un foc roșește. Lăutarii cântă, hora se-nvârtește: — ,,Peste zece sute căpitan sunt ...
Dimitrie Bolintineanu - Două lupte
Dimitrie Bolintineanu - Două lupte Două lupte de Dimitrie Bolintineanu I Luna se înalță palidă și plină, Varsă peste taberi râuri de lumină. Somnul dulce plană pe combătători. Miriade păsări ciripesc prin flori. Apele le-ngână; caii-n nerăbdare Varsă-n sânul nopții lungă nechezare. Ionașcu singur e neliniștit. Ochii săi se-nturnă către răsărit, Apoi dă semnalul... Bravii săi s-adună... Pleacă să combată duși de blonda lună. Se duceau moldavii bărbătați de dor, Ca setoase păsări ce la râuri zbor. II Zorile se varsă. Pașa se trezește; Cheamă capii oștii și-astfel le vorbește — ,,Voi, credința noastră, voi, preanobili fii; Ieniceri de frunte, voi, siimeni, spahii! Vă puneți sub arme! Trâmbițele sune! Vulturii și corbii turme să s-adune! Soarele pălească pe umbrosul cer! Armia intre-n cărnuri până la mâner! Calul să turbeze în frâul ce-l strânge! Din dușmani să muște și să-noate-n sânge! Cum o vijelie risipește-un nor, Spulberați îndată rândurile lor! Sabia să cază peste ei c-urgie! Viața lor și-averea ale voastre fie!" Astfel zice pașa. Toți se pun la rând. Semiluna-n aer plană fluturând. Dar pe altă parte lonașcu vine, Pune spre bătaie cetele creștine. Intră ...
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara de la Prut
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara de la Prut Fecioara de la Prut de Dimitrie Bolintineanu Bogdan întâlnește în dumbrava lată, Rătăcind sub arbori, un bătrân c-o fată. Cel bătrân pe capu-i poartă păr d-argint. Sub trei răni deschise umblă suferind. Fata pare-n doru-i ca o sărbătoare Ce străluce-n umbra grijii trecătoare. Valuri dulci de purpur neacă-ai feței crini, Ochii-i de durere și de plâns sunt plini. Părul ei cel galben albu-i sân sărută Și-astfel sărutându-l, fața-i împrumută. — ,,Doamne! Țara piere... Bine ai venit!" Zice... Dar sub doru-i cade... a murit. Fiie-sa-l susține... Doru-i nu vorbește, În torent de lacrimi nu se răspândește, Dar cu suflet mare astfel a vorbit — ,,Mi-au ucis tătarii mândrul meu iubit! Astăzi, iată, piere chiar al meu părinte! Peste toată țara seamănă morminte! Dar voi nu combateți, nu sunteți români! Aruncați mai bine armele din mâini!" Zice. Dar tătarii p-acolo-nnorară. Domnul va să fugă prin păduri de țară. Fata smulge arcul unui luptător Și-n tătari s-aruncă cu sufletu-n dor. La această faptă ei se rușinară Și-nturnând toți caii, ...
Dimitrie Bolintineanu - La Danubiu
Dimitrie Bolintineanu - La Danubiu La Danubiu de Dimitrie Bolintineanu I O, râu de timpuri mândre, Danubiu maiestos! Tu ne rechemi cu fală trecutul glorios Cum un bătrân ce timpul îl uită să răpească Recheamă celor tineri mărirea strămoșească! Dar rechemând virtutea străbunilor eroi, În timpuri de cădere, cât dor deștepți în noi! II În aurora timpului, În zile mai senine, Nu cunoscuseși fiarele Popoarelor străine. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate, Eroi și blânde vergine, De grații cununate. Iar undele cu vasele Se-ncununau voioase Ca valurile câmpului Cu flori primăvăroase. Când armele străinilor Tunau p-a ta câmpie, În vijelia luptelor Tu tresăreai c-urgie. Sub undele sălbatice Sorbeai tu hoarde rele; Cu sânge, cu cadavere Curau undele tele. Atunci și fiii patriei Strigau cu flăcărare ,,A noastră-i vechea Dunăre Și dalba-i apărare!" III P-ale tele valuri azi ca altădată, Cresc flăcăi, fecioare, flori frumoase cresc, Dar flăcăii pleacă fruntea durerată, Verginele varsă lacrimă-nfocată, Florile născute se și veștejesc. Vasele se leagăn peste valuri, line. Dar cu fericire nu le pot vedea, Căci aceste vase toate sunt străine Și tot pare-n lacrimi la vederea mea! Astăzi ca-n vechime, ...
Dimitrie Bolintineanu - La România
Dimitrie Bolintineanu - La România La România de Dimitrie Bolintineanu Astfel cum se-nclină crinul Fără viață și color, Când un vierme-i roade sânul Fraged și desfătător; Astfel, dulce Românie, Tu începi a te fana, Și nimic n-aduce ție Viața și mărirea ta! Dragă, moartea locuiește Chiar în sânul tău frumos. Unde mergi ea te-nsotește; Orice faci e de prisos. Când în dorul ce te-abate Tu încaleci să combați, Un fiastru urcă-n spate Și iți zice să abați! Când pe râul organizării Vasul tău vrei a-l purta, Un fiastru, al pierzării, Pune mâna-n cârma sa. Unde mâna ta plăcută Scrie fericire,-amor! Altă mână nevăzută Scrie-ndată: ură, dor! Când tu faci o faptă bună Fiii tăi o veștezesc, Rozele p-a ta cunună Cum le pui se ofilesc! Și speranța ta se curmă! Cu nimica nu te-mpaci! Toți s-arată pentru cârmă; Dar eu nu mai văz
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă
... la sclavi. Fumul tău pe toți răsfață, Pe cei slabi și pe cei bravi. Tu inspiri adesea pana care scrie, Vorba roditoare unui orator, Ce combate crâncen oarba tiranie, Și reverși mânia până în amor. Lauzi cu nerușinare Pe acei ce slabi gândești, Și pe cel ce merit are Îl ascunzi ...
Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul
... că nu e încă un român Care să dea arma pân-a nu se bate! De-i bărbăt, aice vie a combate!" - "Este timp!..." șoptește un ucigător. Celalt trage iute paloșul ușor Și c-o lovitură repede și tare Îl împlântă-n sânul eroului mare. Căpitanii iute ...
Dimitrie Bolintineanu - Mustafa-Pașa
... urmă. Vede comandantul Mustafa-pașa, Prin bravură cată lupt-a precurma. Chiar ca semizeii din antichitate, El îl cheamă-n luptă și fălos combate. Oștile-n mirare privesc și s-adun. Caii lor resaltă, armele răsun. Se fărâm pe zale far' să verse sânge. Domnul schimbă-ndată spada-i ...
Gheorghe Asachi - Anul nou 1857 în Moldova
Gheorghe Asachi - Anul nou 1857 în Moldova Anul nou 1857 în Moldova de Gheorghe Asachi Auguștilor suverani subscriitori Tratatului de Paris dedicat Lâng-a Dunărei verzi râpe maiestoasă vezi matronă, Pre scutu-i semnul lui Gioe, pe cap are o coroană. A ei față și vestminte uric poartă vederat Că ea-i fiia cea mai giune a lui Traian împărat. Soarta gintelor schimbat-au ale ei trofei antice Din semnale de vinceală în cununi de flori, de spice, Ma din ochii scânteiază încă focul cel nestâns Ce arată că-n vechime combătut-au și-a învins. Aștepta, ma suferindă, în a soartei ei asprime, Că ursita-i prezisese o ferice viitorime. Iacă ora de pe urmă, miezul nopții a sunat, Anul vechi, ce-i plin de sagne, ostenit și detunat, Încărcat cu mii de grije, s-acufundă-n vecinicie; În loc d-amare suspinuri în giur sună armonie, Nu mai tremură pământul, mările s-a limpezit, Preste valul a lui Traian șepte Stele a răsărit, Anul giune, blând la față, având tâmple-ncununate. Noua viață ni-asigură și guvernul de dreptate. ...
Gheorghe Asachi - Asupra corupției secolului
Gheorghe Asachi - Asupra corupţiei secolului Asupra corupției secolului de Gheorghe Asachi Iertat oare celor tineri și bătrânilor să fie Ca să facă-n toate zile scandaloasă nebunie? Iertat fi-va să prăzi oameni prin un nou metod ghibaci, Să te-nsori, să lași copiii, cununia s-o disfaci? Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate? Să audă farizeii și a vițiilor gloate, Critico nemituită, adevărul cel curat La acii ce vreau s-asculte spune-l astăzi dizghețat. Unde-i legea cea sfințită și dreptatea nevândută, Între noi din vechi aflat-ați o petrecere plăcută, Pre voi bunii și părinții cu respect v-au onorat, Însă-n loc ca strănepoții p-urma lor să fi călcat, Derâzând simplicitatea timpurilor ce-s trecute, Pe fantoame lustruite austera-au schimbat virtute. Vorbe multe sunătoare, dar veninu-i mezul lor, Care pierde azi prezentul p-un nesigur viitor. Unde-s oameni de parolă, amici unde-s cu tărie, Unde giunii care patriei razim, vânta ei să fie? Soții giugul ce-l giurasă nu voiesc a-l mai purta, Pana nu cată alt merit decât cel a defaima; Patrioții între sine un altuia ...
Gheorghe Asachi - Să ni agiutăm unul pe altul
Gheorghe Asachi - Să ni agiutăm unul pe altul Să ni agiutăm unul pe altul de Gheorghe Asachi În a vieței zile scurte, de suspin și grijă pline, Fiilor de un părinte trai de frați ni se cuvine; S-agiutăm unul pre altul sarcina a o purta, Fiecare om nu poate să rădice partea sa; Dușmani mii ni împresoară sub o mască ipocrită, În o viață amărâtă, însă pururea dorită; Ah, plăcerea iute fuge ca o umbră trecătoare, Iar durerea, grija, dauna între noi sunt stătătoare. Inima cea rătăcită, fără razim ș-agiutor. De dorință vie arde, sau îngheață deseori. Nime dintre noi trăit-au fără lacrimi și durere, Farmecele societății ni-aduc scurtă mângâiere. Să nu-nveninăm dulcimea ce-n picături ni se dă, Medețină slabă foarte pentru pătimire grea. Când urmează între oameni lupta cea răpuitoare, Pare-mi-se a vede hoții, osândiți la închisoare, În loc să-mblânzească soarta ce acolo i-au aruncat, Între ii combat cu fere de care s-au