Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DÂNSUL
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 632 pentru DÂNSUL.
Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată
... făcea. Nu mai simțea dacă este, ori nu mai este. Când, iată că o broască țestoasă ieșise pe luciul apei, și se uita galeș la dânsul. Unde lovea el cu nuiaua, și unde se deschidea talazurile care înconjura vârful nuielei, acolo, țâșt! și dânsa, și ochii de la dânsul nu și-i mai lua. Se uita la dânsul parcă să-l soarbă cu privirea. Dară el nu vedea, nu auzea. Atâta era de dus cu mințile. În cele din urmă, cum, cum, băgă ... adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor celui mai mic, și începură împreună cu logodnicele lor a grăi despre dânsul cam în dodii. Îi ținură de rău tatăl lor, căci de, orice s-ar zice, fiu îi era și ăl mic, și îl durea la ... broasca țestoasă înaintea împăratului. Fiul cel mic al împăratului daca se duse și el să-și aducă logodnica, broasca cea țestoasă ieși din eleșteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap și se facu om ca toți oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise să se gătească ... ...
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... daca se întâlni cu ursul. Acum băiatul avea patru fiare, pe care le numea cățelușii lui. Se întoarse, deci, la soru-sa, cu cățelușii după dânsul și îngrijea de ei ca de un lucru mare. Odată, ce-i veni fetii în gând, zise fratelui său: - Urcă-te, leică, într-un copaci ... zi zmeul se vorbi cu sora băiatului ca să-l omoare, și să se scape de el. Zmeul voia să se ducă în pădure după dânsul și să-l mănânce. - Nu te duce, vai de mine, îi zise ea, că te face mici fărâme câinii lui. - Apoi cum să facem dară ... îi luă, îi băgă într-o văgăună de munte, și puse împreună cu zmeul un bolovan mare la gura văgăunei. Apoi zmeul se luă după dânsul în pădure. Văzând el pe zmeu de departe că vine necăjit și trăcănit după dânsul, se sui întrÂun copaci. Cum ajunse, zmeul îi zise: - Dă-te jos, vrăjmașule, că am să te mănânc. - De mâncat, mă vei mânca; dară ...
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
... mort. Nici că e de gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă așa o nelegiuire, fără decât se luă cu dânsul la luptă. Și lupte-se, și lupte-se, până ce, când începu să cânte cocoșii, acel cineva pieri ca o nălucă. A doua ... îmbie a priimi ca unul din ei, pe carele îl va alege el, să-l însoțească în noaptea când va avea să păzească dânsul, de teamă, ca să nu se răpuie, ca unul ce era mai tânăr. Dară feciorul cel mic al împăratului nici nu voi să asculte de ... păzim câte unul singur. Și astfel, cum veni seara, se duse la locul de pândă. Și deoarece știa ce-l așteaptă, el își luă cu dânsul armele și se găti bine de luptă. Pe la miezul nopții se pomeni și el cu cineva că vine. Vru el să întrebuințeze armele; dară ... fată. Și apoi, de! de zmei, zmei; de voinici, voinici; dară se vede că erau cam nătăfleți, de ascultară la gura băiatului să intre după dânsul câte unul, unul; căci fiul cel mic al împăratului sta acolo înăuntru cu paloșul în mână, fără să știe zmeii, și cum intrau, el hârșt
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului
... mai mult în credință și să nu să smintească văzând pre dascălul lor pătimind pre cruce. Drept acĂ©ia lasă astăz de strălucĂ©ște întru dânsul lumina acĂ©ia a măririi, care lumină va străluci și în trupurile sfinților lui, când vor lua cununa cea desăvârșit a bucuriei ... dumnezeiasca, îi veseliia. Și nu numai lumina aceasta străluciia în obrazul lui Hristos, ce și o frumusĂ©țe oarecarĂ© și podoabă nespusă să arăta întru dânsul, atâta cât de s-ar aduna într-un loc toată frumosĂ©ția și toată podoaba și cea pământească și cea cerească, nici într-un chip ... era nomothetis, adecă puitoriu de lĂ©ge, iară celalalt era zilotis, adecă întăritori aceștii legi. Și pre aceștea au vrut Domnul să se arate cu dânsul, pentru ca din lĂ©ge și din proroci să ia mărturisire omenirea lui. Oare ce gură ar putea grăi, ca să adeverĂ©ze cu ce ...
Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea
... grab nevăzut. Pe cumpărătorul însă cugetele nu-l lăsa, S-apucă, desfăcu ghemul cum a mers la casa sa, Și abia găsi pe dânsul numai o oca de tort, Iar celelalte ocale capul măgarului mort. "Mai mare daraua Fu decât ocaua." Ce să facă ?! Pleacă iute să-l caute ... l prin piaț' de a-l mai vedea, Abia la o săptămână putu cu el ochi ca să dea, Și puind mâna pe dânsul, judecății-n grab l-a dat, Arătând cu jeluire cum și ce fel l-a-nșelat. Fiind dar Nastratin Hogea la ... cel de măgar. UN NEBUN FĂGĂDUIEȘTE ȘI-NȚELEPTUL S-AMĂGEȘTE Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având, Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând; Nastratin plecând să meargă spre a se înfățișa, Băgă-n sân un pietroi mare și se-nfățișă așa; Când pârâtorul de ... nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Și după ce așezară la masă pe toți frumos, Îl puseră și pe dânsul în colțul mesii de jos. Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă, Și la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă ...
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... să învețe toate meseriile. Cum auzea că în cutare cetate este câte vrun meșter mai dibaci și că acea meserie nu se află pe la dânsul, îndată îl trimitea să învețe și acea meserie. Astfel umblă fiul împăratului din țară în țară, ca și un pribeag, până ce învăță toate meseriile ... când se tot urca, el își luă ziua bună de la toți cei de față, cari rămăseseră cu gurile căscate și cu ochii bleojdiți la dânsul. Mumă-sa cât p-aci era să-i vie rău de inimă rea; dară își ținu firea. După ce îl pierdură din ochi, mesenii se ... și găti gâsca, fiul împăratului ieși afară, își strânse foișorul, desfăcându-l din toate încheieturile, și-l puse bine, unde să nu dea nimeni peste dânsul. Se puseră, deci, la masă și se chefuiră, până ce cocoșii începură a vesti că vine alba în sat. A doua ... vânat, ia așa cam în dorul lelii, fiindcă n-avea altă treabă. Umblând el prin pădure, odată aude un grohăit de porc pÂaproape de dânsul; căută și, mai iute decât ai gândi, fu și acolo. Când, ce să-i vază ochii? Un mistreț cât toate zilele de mare prăvălise pe ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... o văduvă săracă. Ea avea un fiu. El era de treabă, smerit și sfiicios ca o fată mare. Toți feciorii de boieri aveau pizmă pe dânsul și-i puseseră gând rău. Nu-i găsea însă nici o pricină, ca să puie mâna pe dânsul. Fiul văduvei întrecuse pe toți boierii și împărații la boi și la stat. El era arătos nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dânsul d-ar fi fost într-o mie. Ș-apoi era dulce la cuvântare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Nu se mai sătura cineva ... se ducă acolo, căci ochii nu-i dase în geană de nu știu cât timp. Mai întâi își trimise sluga care nu se despărțise de dânsul nici cât ai scăpăra. El se întoarse și spuse împăratului că este priimit a găzdui acolo cu dragă inimă. Intrând împăratul, își trimise ... de cuvântul lui. Împăratul nu băgă de seamă, căci vorbea cu fiul gazdei, un copilandru dezghețat și sfătos, de te trăgea inima să stai cu dânsul de vorbă. Atunci gazda, ca să facă pace, zise: - Nu se poate ca împăratul să fi făcut o asemenea faptă. - Că n-are la cine ...
Antim Ivireanul - Învățătură asupra pocăinții
... ceriului și împărat al tuturor stĂ©lelor, iar lăsând cĂ©lialalte stihii, îndrăgĂ©ște și iubește mai mult pre smeritul acesta de pământ și spre dânsul are închinată toată pohta lui, pre dânsul luminează cu razele sale, pre dânsul împodobĂ©ște cu de toate fĂ©liurile de copaci, pre dânsul încununează cu florile, pre dânsul îmbogățĂ©ște cu rodurile, pre dânsul hrănĂ©ște cu lucrurile sale. Și, pentru ca să nu să depărtĂ©ze de la el niciodată, face pururea o învârtejire împrejurul < lui > cu un ... marginile pământului, măcar că bunătățile noastre nu-i trebuesc, după cum zice David, iar spre acest suflet are pusă toată dragostea lui cea dumnezeiască; pentru dânsul poartă grija să-l mântuiască, pre dânsul cearcă, pre dânsul iubĂ©ște și, ca cum ar avea vreo trebuință, de la el pleacă dumnezeiasca lui mărire și pohtĂ©ște dragostea lui, pohtĂ©ște prieteșugul lui ... cu el și nedespărțit de împărățiia lui, îi arată calea, îi spune mijlocirea, pentru ca să se mântuiască de păcat și să se întoarcă spre dânsul. Oare care iaste mijlocirea acĂ©ia? Iaste acĂ©ia a pocăinții, carĂ© nu are greșală. Întoarceți-vă zice cătră mine și mă voiu ...
Constantin Negruzzi - Moralicești haractiruri
... zavistia îl faci uscat și posomorât. El de-a purure află oareșcare lipsă sau nesăvârșâre în stare lui, pănâ când vedi încâ lângâ dânsul oameni care sunt tot cu aceeaș stări și cinste cu el, și nu oftează atâta pentru a lui nenorociri, cât mai mult pentru ... lui. Nu ari alți povățuitori și sfătuitori decât simțirile sale și nu știi chivernisi nici duhu, nici punga lui. înainte sa mergi grija, și după dânsul urmează ticăloșie. El niciodatâ nu socotești vreme viitoare, dar priface lipsa în belșug, și nu poate trăi fărâ o mie de lucruri pe cari o ... facă diata, și așază ale casii lui cu atâta fricâ, ca când i-ar ieși sufletul într-acel ceas. Eclipsis a lunii la dânsul este un sămn rău; un meteor în atmosferă—o ursită, și orice sunet din casâ—zuzătul unui tricolici. De să va bolnăvi și nu mai ... că au adichisit sau au înșălat pe cineva. El are mult sĂ©vas cătrâ toate locurile întunecoasă și păreții zugrăviți. Toate drumurile sunt primejdioasâ pentru dânsul. Orice loc nu ești sigur, și orice păduri plină de tâlhari. Nici un om n-au văzut mai multe videnii, nici au avut mai multe ...
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... coama fugarilor, pe uliți Trăgându-i mișelește cadavrul țăndurit, Pân oasele pe drumuri de-arbust s-au fărimit. Căci astfel era Sânger; spun basmele de dânsul, Că-n toată-a lui viață el n-a cunoscut plânsul! De-atunci s-a trezit lumea în alt ... servi porunci a dat S-o ducă-n silhe negre, s-o piardă-n codru lat, Căci astfel era Sânger; mai monstru decât dânsul N-a fost vrun om; pe lume, el n-a cunoscut plânsul. Trei zile lungi în codru noptatic s-a ... cea bălaie Rămase numai urmă de-un limpede izvor Cu ape dulci, cu murmur etern șopotitor. Un șopot lin, ce pare că spune tot de dânsul, De Sânger-Crai, tiranul, ce n-a cunoscut plânsul. Dar Sânger-Crai, tiranul, din ce era nebun Mai mult înnebunise. Așa vorbesc și ... dinții Sudori storceau de sânge, dar nu-i părea lui rău De-atâtea mari ucideri, de-ntreg trecutul său, Ci numai pentru fată simțea mustrare dânsul, Dar nu plângea, că-n viață el n-a știut ce-i plânsul. Și, ca să-și amăgească mustrările din piept, El a ...
... o dată călcâiele: țanc! și durițele zbârnâiau în odăile mari, în care trichelurile jucau pe dușumelele lustruite apele lucii ale lumânărilor. Tot așa sclipea și dânsul, ca bucățelele de cristal ce clincheteau, atârnate ca niște cercei, în urechile de bronz ale policandrelor. Viața îi era o rază de soare! Nu dormea ... s-a repezit cu sabia scoasă la femeia sperjură: Ticăloaso!, atâta i-a zis, și ochii ei s-au întors spre dânsul, ochii spăimântați, rugători; și mâna i-a căzut în lungul trupului, fără să lovească. În clipa aceea a înțeles toată zădărnicia ... chipul crunt, cu fruntea încrețită, stingher, fără zâmbet, pe locotenentul-colonel Stavăr, comandantul unui regiment de călărași ce pornea la Plevna așa se zărea pe dânsul... Niciodată nu s-a simțit mai mare ca în dimineața de primăvară când și-a încălecat calul și când, scoțând sabia ... să trăiască viața de pustnic. În odăile mari, în care amintirile stăteau închise în orice lucru, trăia zilele trecute. Dar războiul, așa cum îl făcuse dânsul, lasă urme. Într-o zi simți că piciorul stâng îi amorțește, că de-abia îl mai poate mișca. Cum luase altădată sabia din cui, ca ...