Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FERICIRE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 593 pentru FERICIRE.

Emil Gârleanu - Mai sus!

... dintâi rază străpunse văzduhul și se topi în ochiul ciocârliei. Niciodată darul acesta, trimis de către soare, nu umpluse sufletul păsării de o mai mare fericire. Căci și fericirea nu-și alege totdeauna clipa nimerită în care să-și verse prinosul. Scuturându-și penele, un tril de mulțumire izvorî din gușa ... urmă putere și, deodată, se simte, în sfârșit, slobodă, desfăcută de greutatea netrebnică a cărnii. Și-n vreme ce, smulgându-se, nebun de fericire

 

Grigore Alexandrescu - Eliza

Grigore Alexandrescu - Eliza Eliza de Grigore Alexandrescu Spune-mi, scumpă Elizo, ce este fericirea? Pe ce țărmuri răsare, ce loc îi e plăcut? E veche ca pământul, împodobește firea, De mult, sau deodată cu tine s-a născut? Am cătat-o-n pustiuri, am cătat-o în lume, Am cătat-o pe dealuri, pe munți și pe câmpii; Am cătat-o-n deșertul eho al unui nume, Pe valurile mării, în titluri, bogății. Zadarnică silință! Fericirea s-ascunde; Fără folos pe urmă-i vedeam că ostenesc; O chemam cu-nfocare, dar nu vrea a-mi răspunde: Te întâlnii, iubită, și-n ochii-ți o găsesc! Vedeți aceste locuri, aceste stânci râpoase? Vedeți pământu-acesta detot nelocuit? Ei bine, aici toate mie îmi par frumoase! Mai mult decât oriunde aici sunt fericit. Eliza e viața ce toate-nsuflețește; Zâmbirea-i e cerească, privirea ei Amor; A ei dulce suflare ăst aer bălsămește, Și grațiile-ntr-însa văd o tânără sor. Dacă ar fi pământul în vechea simplitate, Când cea dintâi femeie în rai s-a pomenit, Frumoasă,-mpodobită cu darurile toate, Și nobila-i icoană în unde și-a privit: ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc

... mâinile apostolilor, care, după proorocia Mântuitorului, făgăduia lumii dărăpănarea împărăției lui Satan, adică a răului, și apopierea împărăției cerului, adică adevărata și cereasca fericire

 

Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni

... Iubita, ostenită, pe brațe-mi adormise,     Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise.     Mă îmbătau miresme, suflarea-mi tremura;     Strângând la sân comoara de scumpă fericire,     Cu ochii-nchiși spre ceruri, simțeam cum mă fura     Un vis frumos. În zare zburam la nemurire,     Strângând la sân comoara de scumpă fericire!     Dar fericirea-i scurtă și visul schimbător!     Din raze, din lumină, din viață fericită,     Zăceam întins pe-o masă de-un negru-ngrozitor,     Cu buzele ...

 

Mihai Eminescu - Atât de dulce...

... mor. Femei frumoase și copile Te-ar îndrăgi, te-ar săruta. Tu ai iubirea tuturora ­ Și numai eu iubirea ta. Un farmec blând de fericire Tu răspândești oriunde-i sta ­ Ești fericirea tuturora Și eu sunt fericirea ta. De râzi, se desprimăvărează, Învie totul unde-i sta, Căci tu ...

 

Mihai Eminescu - Surori

... se vinde, Înainte-i și-ndărătu-i mute-s ușile sperării. Tu? Unde te-apropii, codrul se preface în grădină, Întristarea -n bucurie, bucuria-n fericire, Secolii coroanei tale cu regala strălucire Pot s-ardice grâu din piatră și palate din ruină. Ea? Născută în cămara unei sărăcii obscure Și obscene ... un copil. Cu dinadinsul El i-oferă-a lui iubire... Rece ea privi la dânsul Deși se topea-n dorirea-i sufletul de fericire. Sunt căzută... gândi dânsa... nimeni nu s-uită la mine Ș-aș avea dreptate-acuma în prăpastia-mi de-a trage Pe orce ... a peste pragul depravării Și-un moment obscur născut-a astă fiică a durerii Ce răspundere-are-n lume-așa numita fericire. Poate că prin sânge este mai aproape de-al tău sânge Decât orice om în lume... Și când cugeți că-ntâmplarea Lesne-ar fi putut ...

 

Panait Cerna - Floare și genune

... al tăriei, Tu te ridici din lumea vijeliei, Privești văzduhul, cerul – și-nflorești... O, floarea mea! Cu tremur și uimire Salut avântul tău spre fericire. De unde l-ai desprins, din ce lumină, Surâsul dulce, plutitor în vânt? Cum ai putut rămâne tu senină, Nesocotind prăpastia vecină, Ce pentru muritori ...

 

Vasile Alecsandri - Țara (Alecsandri)

... n stâncele Carpaților Cresc păseri năzdrăvane, Și-n sufletul bărbaților, Mândriile române! O! gura dulce-a raiului, Tu dai prin o zâmbire Și fericire traiului, Și morții fericire

 

Vasile Alecsandri - Adio (Alecsandri)

... viață, Și a raiului dulceață Tu în sânu-mi ai vărsat! Tu mi-ai dat cu-a ta iubire Acea naltă fericire, Acel simț dumnezeiesc Ce puternic ne supune Și ne-nalță de ne pune Sus, pe tronul îngeresc! Tu, Eleno!... dar, vai mie! Într-o noapte ... mormântul tău iubit! Adio! pe-aceste maluri De-ale Bosforului valuri Îngânate lin, ușor, Te las, înger de iubire! Cu a vieții-mi fericire

 

Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu

... păraile cele otrăvitoare! Bucură-te, inimă care porți lăcomie de prisos! Bucură-te, suflet purure însetat de strâmbătățiri! Bucură-te, minte totdeauna neabătută spre obșteasca fericire! Bucură-te, electricitate care înrâurezi fără-de-legile amploiaților! Bucură-te, machină care prefaci minciuna în adevăr! Bucură-te, luceafăr ce întuneci lumina folosinței! Bucură ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)

... tovarăș că aveam: Pare că mă-nsurasem, ș-amara mea viață Cu o ființă dragă părtaș o îndulceam. Cât o iubeam! și câtă simțeam eu fericire! Eu o vedeam un înger chiar într-adins venit, Nedezlipit tovarăș l-a mea nenorocire, Ca să aducă pacea în sufletu-mi mâhnit ... din ceruri dulci cunoștințe Era mai slabe decât a mea. Trăiam în ele, ș-a mea viață Mi-era nădejde și fericire; Dumnezeu însuși și omenire Slăveam fanatic în a lor față, Ș-a mea-nchinare mă fericea. Raiul credinței, acel ferice, Binele ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>