Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LENE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 90 pentru LENE.

Traian Demetrescu - În trestii

Traian Demetrescu - În trestii În trestii de Traian Demetrescu Lenea zilelor de vară E stăpînă peste fire: Dorm livezi, păduri și ape Într-o dulce neclintire. Lumea pare liniștită Sub o vrajă de tăcere, Ca o minte visătoare Fermecată de himere... Eu, în lac, ascuns în trestii, Stau pe vremea asta caldă, Căci în fiecare zi, spre seară, Vine-o fată de se

 

Traian Demetrescu - Nostalgii de antichitate

... ochi ca două stele, Privit-a lung la mine c-un zîmbet cald pe gură. Aseară întîlnit-am, plimbîndu-mă a lene Sub bolta fremătoasă a unor vechi olivi, O ceată de nemernici, bogați și guralivi, Rîzînd de înțeleptul în zdrențe — Diogene! Iar Cinicul ...

 

Vasile Aaron - Anul cel mănos

Vasile Aaron - Anul cel mănos Anul cel mănos de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragment.     Drăgălașă primăvară         Te ivești veselă iară,         Ne dai semn de roadă bună         Ca să facem dinpreună     Cinste celui preaputernic         Mărindu-l cu cuget smernic,     Pe cît firea omenească         E în stare să-l mărească.     Gheața și neoa cumplită         În pripă fu risipită,     Iarba subt frunză uscată         Să ridică deodată     Arătîndu-și colțul verde,         Cum frigul puterea-și perde,     Iată codrul înverzește,         Firea toată să clătește,     Pomii ceia ce dau roadă         Unii de muguri să-nnoadă,     Alții după a sa fire,         Înfloriți mai cu pripire     Dau albinelor hrană         Și zburătoarelor mană.     Ciocîrlia deșteptată         Vrea cătră nori să răsbată,     Zburînd să-nvîrte carigă         Și veselă pe sus strigă.     Cucului, ce amorțise         îi vedem gura deschisă     Dintr-un loc într-altul zboară,         Să suie și să pogoară     Cîntînd după a sa fire         Prin a capului clătire.     Turturica și porumbul,         Ce tăcuse mult ca plumbul     Pe uscate rămurele         Dau glasul cel plin de jele,     Și dacă-și află soție         Îl schimbă în veselie.     Cearcă loc de cuib și unde         Îl află bun, se ascunde.     Rînduneaua învrîstată         Din căpriori deșteptată     Însă cînd ...

 

Vasile Alecsandri - Jianul

... un glonte-n piept, Nu-mi fii dușman și-mi fii frate De nu vrei un glonte-n spate." Dar podarul se gândea Și cu lene se-ntindea. Dacă vedea și vedea, Jian rostul nu-și pierdea. El se aruncă înot Cu suflet, cu cal, cu tot. Calu-n apă se ...

 

Vasile Alecsandri - Mândruliță de la munte

... aș face, zău, puicuță, Să urăști a ta căsuță Și să uiți pe Dumnezeu. De-a tot toarce nu-ți e lene? Lasă-ți furca-n buruiene Și-mi sai iute cel pârău, Să culegem împreună, Tu, fragi roși de prin pășună, Eu, crini albi pe sânul ...

 

Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... toamna De zori aurite munții învălesc;     Ale ei cosițe     În răscol cădea,     Ca de aur vițe, Și pe piept și spate se învăluia.     Cu galeșă lene, Patimă ascunsă ochii ei rostea.     Printre negre gene, Ce ca două raze inimi răzbătea,     Sunet de izvoară     Se părea vorbind     Gura de foc pară, Iar ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Ingratul

Ion Heliade Rădulescu - Ingratul Ingratul de Ion Heliade Rădulescu Născut de a fi slugă, crescut în desfrânare, Copil fără rușine, din rămășiți hrănit, Slugarnic la mari case, deprins la îmbuibare Și rob de bunăvoie, de inimă lipsit, Ingrate, îmi calci pragul în mână c-o hârtie, Îmi spui că ți-e urâtă viața de slugar, Te rogi să-ți dau scăpare la simpla ta junie, Să-ți sprijin a ta râvnă ș-al versurilor dar. Din toată neaverea-mi, sperjur, ți-aduci aminte Că drumul învățării cu râvnă ți-am lesnit; La orice trebuință m-aveai ca p-un părinte Și hrană, -mbrăcăminte, nimic nu ți-a lipsit. Și vorbe rătăcite ți le puneam pe cale, Și rima-ți zbârnâindă mereu ți-o acordam, Și versuri șotâncate, ce n-au nici deal, nici vale, Pe legiuit semicol sudând le cumpăneam. Păgâne, stanțe groase, puțind de ateie, Le biciuiam cu totul din veacul lui Hristos, Și gânduri de pierzare, dovezi de nebunie Ți le-ntorceam în cuget creștin și omenos. Jelind creștine rude, în astfel de urlare Zbierai la Pluton, Cerber, chemai pe Apollon Și, vrând să-ți schimbi și limba la scurta-ți ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea V

... „fugi încolo“, rîsul zice: „vino-ncoace!“ Îmblă parcă amintindu-și vre un cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. Și se naltă din călcîie să-ți ajungă pîn’ la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, Ce n ...

 

Paul Zarifopol - Popi

... leșinată prea mult. Gemu ușor, și își întinse brațul pe lângă gâtul meu, cu o mișcare de vis. Putem cânta ca în La Belle HĂ©lene: Puisque ce nest quun rÄ™ve...1 Popi, divorțată după doi ani de căsnicie cu un egoist, pasionat de afaceri și cartofor, zisese hotărât: Vreau ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... toamna De zori aurite munții învălesc;     Ale ei cosițe     În răscol cădea,     Ca de aur vițe, Și pe piept și spate se învăluia.     Cu galeșă lene, Patimă ascunsă ochii ei rostea.     Printre negre gene, Ce ca două raze inimi răzbătea,     Sunet de izvoară     Se părea vorbind     Gura de foc pară, Iar ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I Satira I de Antioh Cantemir , traducere de Alecu Donici Către mintea sa O, minte crudă încă, a neștiinței rod, Astâmpără-ți îndemnul ce-mi faci către condei! Căci răpidele zile pot trece liniștite, Și slava se câștigă și fără de a scrie; Iar căi se află multe ce către ea ne duc, Pe care-un picior vrednic nu poate poticni. Acea mai neplăcută e calea blestemată De cele nouă fete, ce umblă tot desculțe. Pierdură mulți puterea și-n capăt n-au ajuns! În trudă și sudoare îți trebui să te scalzi, Și care-i răsplătirea? Ocara și disprețul! Acela ce la masă pe cărți se gârbovește, Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți, Nu are grădini mândre de marmuri strălucind, Nici oile-nmulțește la turma părintească. Dar adevărul este că muzele nădejde Au mare în al nostru monarhul tinerel [1] , De dânsul ignorantul se-ascunde rușinat; În el Apollon află a slavei sale reazem; El foarte mult cinstește pre muzele-fecioare, Silind să înmulțească poporul din Parnas, Iar răul e acesta că mulți în domni fălesc, Sfiindu-se, acele ce în supuși defaimă! Eresul, dezbinarea ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>