Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LUN��

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru LUN��.

Ștefan Octavian Iosif - Clar de lună

Ştefan Octavian Iosif - Clar de lună Clar de lună de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 23 decembrie 1907 După Li Tai-pe Lîngă patul unde stau Bate luna pe podele, Nu știu luna bate, sau A căzut omăt pe ele. Fruntea mi-o ridic, privesc Luciul zărilor deșarte; Fruntea-mi cade și gîndesc Trist la țara mea

 

Alexandru Macedonski - Rondelul florilor de lună

Alexandru Macedonski - Rondelul florilor de lună Rondelul florilor de lună de Alexandru Macedonski Flori de lună ce s-agață Schimbă apa în brocart; Printre frunze prinde viață Câte-un cântec de Mozart. Spre Saint-Cloud, ce doarme-n față, Val de val se duce spart; Flori de lună ce s-agață Schimbă apa în brocart. Peste-a Senei verde față Dulci și lungi fiori se-mpart, Și de țărmi ce se răsfață, Când corăbii se despart, Flori de lună se

 

Dimitrie Anghel - Omul din lună

Dimitrie Anghel - Omul din lună Omul din lună de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 15 iulie 1907 Privesc o semuire de om în discul lunii, Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul, Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii, Și morții, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul. E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască, Dar după ironia acestei măști s-ascunde Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească; Și totuși chipul ăsta îl știu de nu știu unde... L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii Și-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere Și tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere. L-am mai văzut desigur, și-l știu, - dar tu, iubită, Ce te-ai desprins să judeci cuminții și nebunii, Când stai privind pe geamuri cu fața liniștită Cunoști tu cine-i omul ce râde-n discul lunii? Sămănătorul, 15 iulie 1907 Din volumul â€

 

Duiliu Zamfirescu - La lună

Duiliu Zamfirescu - La lună La lună de Duiliu Zamfirescu E noaptea caldă. Stelele ușoare Clipesc din gene, line, depărtate. Pe iazul morii apa nu mai bate; Pe dealuri focul cel din urmă moare. Privind pe ceruri căile stelate, Adorm în lumea lor fermecătoare. În somn răsare luna gânditoare Și umple bolta de singurătate. O simt cum trece, clară, tot mai clară, Pe-nchipuitul arc al hemisferei; O simt, dar nu o pot privi-n afară. Această nouă formă a durerii Tu o cunoști... Revino mâne sară, Icoana castă a nemângâierii!

 

Ion Luca Caragiale - Lună de miere

Ion Luca Caragiale - Lună de miere Lună de miere de Ion Luca Caragiale Pe-nserate, după o zi foarte calduroasă, aștept într-o stație mică de pe linia Brașov—Cluj, trenul accelerat care merge spre Pesta... N-aștept mult... Trenul sosește... Repede-mi iau sacul de drum și mă duc la cel mai apropiat vagon de clasa a doua; n-am vreme s-aleg:trenul pleacă-ndată. M-am suit, a fluierat, pornește. E foarte cald în vagon și lume multă mai ales în coridor, unde se-vorbește tare în mai multe limbi, și miroase strajnic a funingine de lignit amestecat cu trabuco popular. Intru într-un compartiment, unde văd loc gol; îmi pun sacul în plasa de sus și m-așez într-un colț lângă ușă. În compartimentul meu, sunt deocamdată numai două persoane, alături pe bancheta din potrivă, în colțul opus, de lângă fereastra vagonului. Deși lampa îmbrobodită aruncă o lumină foarte slabă și nu pot distinge figurile, înțeleg după siluete că e o pereche tânără, un domn și o damă, cari șoptesc foarte încet; cât de încet însă, și cu toată uruitura ritmată a roatelor, cari sfârâie acum ...

 

Panait Cerna - Farmec de lună

Panait Cerna - Farmec de lună Farmec de lună de Panait Cerna În ritmul lin al adierii Doi meri s-alătură-nfloriți, Șoptind duios în faptul serii Ca doi amanți înlănțuiți. Se miră floarea și suspină… În loc de inimi arzătoare Îndrăgostiții din grădină Au câte o privighetoare. Un cântec chemător vibrează: E una din privighetori – Cealaltă tace și vibrează Cutremurată de fiori. Dar cum apare luna nouă Sclipind în frunza tremurată, Privighetorile-amândouă Încep să cânte –

 

Veronica Micle - Raze de lună

Veronica Micle - Raze de lună Raze de lună de Veronica Micle 16 iunie 1889 "Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!" Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună – Noi visam eternitate în durata unei clipe. "Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază" Ce din lună se coboară și pământul îl atinge; Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează Și că-n pieptul său viața cu căldură să răsfrânge! Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie, Pentr-o clipă de iubire din viața de-altă-dată. Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne; Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne; ..................................................... Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună A sa liniște eternă, eu ...

 

Nicolae Dimachi - Lună, lună, te văz lună

Nicolae Dimachi - Lună, lună, te văz lună Lună, lună, te văz lună de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție     Lună, lună, te văz, lună,     Și-nfocată cu lumină,     Răvarsă a tale rază     O dulceață de viiață.     Pe sămne nu poți sîmțîre     La a mè nenorocire,     De privești făr-de-ndurare     A lăcrămilor vărsare,     Și privești cu o răpire     Jalnica mè tînguire     Iar un flutur văz că zboară     Bătînd dintr-o aripioară     Cu aripile cernite.     Ah ! iar sămne încumplite,     Fluture și tu vestești ?     Partea vieții omenești     Arătîndu-le cernit,     Arată-mi ce mi-ai hotărît.     Ah ! moarte de mi-ar veni     Din suflet o aș primi,     Căci aș cunoaște-un hotar     La acest păhar amar,     Și sfîrșitul mi l-aș ști     Pînă cînd m-ai

 

Ștefan Octavian Iosif - Asfințit de lună

Ştefan Octavian Iosif - Asfinţit de lună Asfințit de lună de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui Leonte Moldovan Coboară peste ape luna Și cum și-apropie figura, Ai spune-un cap ce se prăvale În fundul lacului de-a dura. Însângerată joacă apa Și e-o tăcere sepulcrală : A fost pe undeva, se vede, O execuție

 

Ștefan Octavian Iosif - Chef pe lună

Ştefan Octavian Iosif - Chef pe lună Chef pe lună de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 7 octombrie 1907 După un poet chinez Stau în chioșcul luminat de lună, Înainte-mi un ulcior cu vin. N-am tovarăș, dar ce-mi pasă mie ? Singur eu cu mine am să-nchin. Haide dar ! ridic voios paharul, Lună, tu, să-mi ții de-urît nu vrei ? Iată, măi, și umbra mea de colo ! Hai, acuma sîntem tocmai trei ! Dar cu vinul parcă nu-i deprinsă Drăgălașa mea amică, luna. Umbra mea în schimb e bun tovarăș, Cel puțin o văd că bea într-una. Eu încep să cît de voie bună, Luna saltă-ncolo și încoace... Prind să joc, și iată că începe Umbra mea pe loc și ea să joace. Luna trece peste chioșc acuma, Norii-ncet-încet îi dau ocol, Umbra, nu știu unde-a dispărut, și singur Înainte-mi stă ulciorul

 

Dimitrie Anghel - Asfințit de lună

Dimitrie Anghel - Asfinţit de lună Asfințit de lună de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Lui Leonte Moldovan Coboară peste ape luna Și cum și-apropie figura, Ai spune-un cap ce se prăvale În fundul lacului de-a dura. Însângerată joacă apa Și e-o tăcere sepulcrală : A fost pe undeva, se vede, O execuție

 

   Următoarele >>>