Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MANTA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 32 pentru MANTA.

Dimitrie Bolintineanu - Bârlad

... dulce mână, bravii vingători. Altele, pe harpe, cântă dulce, lin, Gloria română și-al Moldovei chin. Iar Ștefan ascunde fața-i strălucită În regala-i mantă

 

Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei

... Cosița-i voluptoasă, în aure, scânteie Și brâu-i scump răspândă torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete prețioase aștern în calea sa. Pe lespede de marmur cu aur poleite ...

 

Dimitrie Bolintineanu - La piramide

... sparge încă nisipurile dalbe? Soldații lui preurmă al său car aurit. Ei sunt fieroși și falnici și pletele lor albe Sub arme au albit. O mantă de purpură pe umerii-i s-abate, Iar brâul lui lucește ca cerul înstelat. Alături stă amanta-i; divina-i voluptate Pe toți a ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mihai la pădurarul

... câti o doresc: Altmintirea, ar pierde caracteru-i ceresc. Sub simplele vestminte s-ascunde câteodată O inima de ură si de trădări curată Precum, sub mantă d-aur a omului bogat, S-ascunde câte-un suflet de pătimi degradat. Asadar, nu te teme! nu te-ndoi de mine! Ca ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul

... i mândră capul a plecat. În deșert speranța inima-i răsfață; Lacrimile udă gânditoarea-i față. Înaintea celor ce îl ocolea, Cu o mantă d-aur el se ascundea. Către căpitanii ce îl înconjoară: - "Dragii mei! Iertați-mi astă lăcrimioară! E o slăbiciune de care roșesc Toți câți au ...

 

Grigore Alexandrescu - Umbra lui Mircea. La Cozia

... îi plătesc; E a cerului urgie, este foc care topește Crîngurile înflorite, și pădurile ce-l hrănesc. Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie întunerecul domnește; Tot e groază și ...

 

Mateiu Caragiale - Curțile vechi

... Mateiu Caragiale - Curţile vechi Curțile vechi de Mateiu Caragiale De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline, Zac curți pustii... Acolo tăcerea stăpânește Și-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nvelește Surpata zidărie și frântele tulpine; Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine, Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește, Cu iedera cea ...

 

Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra

... A-mi ispăși păcatul, altmintreli nu pot face, Mă leagă pe vecie un vechi blestem cumplit, Odihnă să nu aflu, nici liniște, nici pace, În mantă mohorâtă de tainic călător Prin oarba-ntunecime un blând rătăcitor. Nu sunt om viu, ci umbră, aievea-ntruchipată În boiul ce pe lume avut-am ...

 

Mihai Eminescu - Dacă treci râul Selenei...

... se ține o mantie albastră, Mânile albe de ceară se joacă cu cozile blonde Și cu mărgeanul ce cade pe sâni și cu creții de mantă

 

Mihai Eminescu - Dacă treci râul Selenei

... se ține o mantie albastră, Mânile albe de ceară se joacă cu cozile blonde Și cu mărgeanul ce cade pe sâni și cu creții de mantă

 

Mihai Eminescu - Ondina

... și mare,        Cu nara arzând,        Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge        Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el Sub mantă-i purtând mandolină, Cu inima plină de-amoru-i fidel, Cu mintea de visure plină,        De grile de fier        Al meu cavaler S-avântă cătând ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>