Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru M��RE��IE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 39 pentru M��RE��IE.

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II

... bătrâne, Că bune lucruri eu am și multe De-a le zice-în puține cuvinte, Dacă-or voi doară să mă-asculte; Și m-or asculta, de au minte!..." Ciurilă-îndată mearsă de-acia Și strigă-întru toată țigănia: ,,Tot omul s-audă și să știe!... Că moșul Drăghici ... ne deie slobozie Dă-a face trii hodini câte-odată!..." Aici voroava lui fu curmată, Căci Avèl striga din gura toată: ,,Ahăsta m-i sfat, ahasta-i minte!..." De-aci toată mulțimea-adunată Lăudă sfat și vorbele sfinte, Și cu toții-împreună-așezară Solii să pornească pănă-în ... puteți vinde Sau să tăiați numa căpățâne Dă curechiu, ci capete păgâne." Atunci sculându-să-în picioare Tânăr Boroșmândru luă graiul Și zise: ,,Fraților! Mie-m' pare Cumcă, dă n-ar avea ghimpuri scaiul, N-ar împunge; ghimpul dară face Firea lui cea dârză și pungace. Arma la om este ca ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II â†�â†� Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul II) Stăm acum la gura sobei mângâiați de căldura celui dintâi foc din anul acesta; afară ține de câteva zile o ploaie măruntă, deasă și rece de toamnă, iar orașul tot e strâns zdravăn într-o imensă manta cenușie-roșiatică. Burlanele turuie vârtos, aci de-a dreptul sub acoperiș, și asta îmi mărește gustul de ascultare al [sic] scrisorilor donnei Alba (căreia de-acum înainte îi voi spune numai astfel, pe italienește; în spaniolă cuvântul scris "dona" se pronunță "donia", or mie îmi place s-o chem așa cum răsună în italienește, adică întocmai cum se scrie: donna, donna Alba). De bună seamă că același țuruit a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau informările complimentare pe care prințul mi le dă asupra lor; ba îl întrerup câteodată cu vreuna boacănă de tot, astfel că ...

 

Ioan Slavici - Miseri%C4%AD

... minunată în alcătuirea eÄ­ se desfășĂ³ră în fața luÄ­ și el ferit de alte preocupări, o vede în tĂ³tă amÄ•nuntele eÄ­ încântătĂ³re și se bucură, că trÄ•ește și se simte înălțat în gândul luÄ­ de a fi om. Și i se reînoește crescând bucuria ... gândurile, atât de ‘n gĂ³nă ne petrecem viața, în cât ne strecurăm ca niște orbÄ­ prin lumea luI DumnezeÅ­, nu ne mai dÄ•m sĂ©ma despre rostul trecereÄ­ nĂ³srte prin viața acĂ©sta și nu maÄ­ ajungem să vedem seninul ceruluÄ­ ce se ‘ntinde de-asupra ... stÄ•pânirea luI Satana e maÄ­ temeinic așezată. Numai pornită din gândul acesta pĂ³te să fie binecuvântată lupta contra Evreilor. N’avem să dÄ•m în EvreiÄ­, care-și agonisesc pânea muncind potrivit cu aptitudile lor fireștÄ­, ci ‘n pÄ•cÄ•toșiÄ­, care cheltuiesc maÄ­ mult de cât ceea ... de cum vor fi crezĂȘnd mulțÄ­ dintre noÄ­. Ne-a mers nouă Românilor vestea, că suntem Ă³menÄ­ risipitorÄ­ și cu moravurÄ­ ușĂ³re, nu însă pentru-că suntem în adevÄ•r risipitorÄ­ și cu moravurÄ­ ușĂ³

 

Ioan Slavici - Jidanii militanți

... mai răÄ­ dușmanÄ­ aÄ­ Evreilor sunt JidaniÄ­ îndârjițÄ­, care aleargă neastâmpÄ•rațÄ­ de icÄ­ până colo, ca să asmute, umplu gazete, broșurÄ­ orÄ­ volume costisitĂ³re de calomiÄ­ formulate în pripa împulsiuniÄ­ veninĂ³se și amăgesc pe ceÄ­ lipsițÄ­ de pricepere, ademenesc pe ceÄ­ slabi de înger orÄ­ siluesc pe ceÄ ... stăpânesc pornirea pătimasă? Pentru-că nu Ä­ubirea către nĂ©mul lor, ci mânia Ă³rbă îÄ­ mână înainte. MÄ•sura Ä­ubiriÄ­ de nĂ©m e cumpÄ•nĂ©la, cu care susțiÄ­ causa comună. Acela care-șÄ­ iubește nĂ©mul, se gândește de trei orÄ­ maÄ­ înainte de a ... de bună credință să li-o spunem atât Jidanilor, cât și celor intrațÄ­ în simbria lor, că se înșĂ©lă. NoÄ­ RomâniÄ­ suntem un nĂ©m de Ă³menÄ­, care are rost în lumea acĂ©sta, și lucrul acesta nu numaÄ­ noÄ­ îl simțim, ci tot o dată și ceÄ­-lalțÄ ... EvreÄ­ de o potrivă cu alțÄ­ Ă³menÄ­, toțÄ­ se feresc de dânșii și Ä­aÅ­ mÄ•surÄ­, ca să-Ä­ țină departe. E Ă³re cu putință, ca tocmai noÄ­, care am fost maÄ­ chibzuițÄ­ de-cât ceÄ­-l’alțÄ­, să ne perdem acum sărita!? Nu suntem noÄ­ de ierÄ ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F

... părticică a corpului la vechiÄ­ Romani, în PliniÅ­ anume, se chĂ©mă uva «strugure». Ce fel de asociațiune de ideÄ­ să fie Ă³re omușor la Români ? Prin materie, cuvîntul e latin; dar din punct în punct este o idee albanesă. Om albanesce nĂ­eri; deminutivul din nÄ­eriâ ... AcĂ©stă întâlnire semasiologică între Români și AlbanesÄ­ este cu atât maÄ­ semnificativă, cu cât ea nu se găsesce nicăirÄ­ pe aiurea. La alte popĂ³re noue vedem: la Italieni, ca și la FrancesÄ­, ugola, uvola «strugușor»; la Spanioli campanilla «clopoțel»; la NemțÄ­ Zäpflein, Zächen «dopușor ... transițiunea prin vorbe multe și prin căÄ­ lăturalnice, ci d'a-dreptul voiÅ­ tăiĂ  nodul lui Gordia. Întreb dară fără ocol: Este Ă³re cu putință ca AlbanesiÄ­ actuali să fie posteritatea unor DacÄ­, transportați peste Dunăre în epoca împăratului Aurelian, adecă vr'o 150 de ani după cucerirea ... sus în creeriÄ­ Carpaților saÅ­ maÄ­ la răsărit de Provincia Traiană, șÄ­-aÅ­ mănținut individualitatea lor proprie sub diverse nume etnice, maÄ­ ales treÄ­ popĂ³re dacice cu totul nesubordonate RomeÄ­, anume CostobociÄ­, CarpiÄ­ și BessiÄ­. AprĂ³pe un secol și jumătate după Traian, când DaciÄ­ ceÄ­ domesticițÄ­ puteaÅ­ să fie ...

 

Ioan Slavici - Barbaria modernă

... nicÄ­ el, cum nu putea cel medieval, să aibă simțÄ•mĂȘntul de dignitate omenească și nu scie ce e rușinea, minte, se fățăresce, înșeală, despĂ³ie orÄ­ se tîrÄ•sce, e laș orÄ­ îndrăsneț, lingușitor orÄ­ insolent, bine-voitor orÄ­ nemilos, - după cum în împregiurările date pĂ³te să-și facă ... faptă. Ințelege dar, că Ă³menii, carÄ­ aÅ­ acela-și interes, să facă causă comună și să se grupeze după profesiunÄ­ lege orÄ­ după nĂ©m, dar nu pĂ³te să înțelĂ©gă indignațiunea de care sînt cuprinșÄ­ Ă³meniÄ­ maÄ­ echilibrațÄ­ când vÄ•d, că semenîi lor sînt despuiațÄ­ și ... ar voi să jefuiască pe un EvreÅ­ orÄ­ să-l ciomăgĂ©scă, noÄ­ am sări să-l apÄ•răm pe Evreul năpăstuit: ce trebue Ă³re să facem, când Românul se află în miserie, când el e jefuit, el năpăstuit? Iubirea de Ă³meni nu cere ca să-l ajutăm și ... asemenea Ă³menÄ­ să se sporească, să se ridice prin cultură și să devie un factor hotărîtor în cercul înrîuririÄ­ luÄ­ firescÄ­. Ce trebue Ă³re să simțim noi, când vedem, că RomâniÄ­ cu tĂ³tă munca, pe care o sÄ•vârșesc cultivând pământul cel maÄ­ mănos al țăriÄ­ lor, sînt ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi

... spune, Prin tainice cuvinte, C-o trâmbiță de înger odată va să sune Pe stârvuri și morminte; Ș-un sunet, numai unul, va face să re-nvie Încenușata fire, Căci timpul este totul: o clipă dintr-o mie Aduce mântuire! IX A patruzecea vară-mbrăcase ieri câmpia În busuioci ... rouă, O altă simte viață, o veche bărbăție Și o putere nouă!... XI Dar ce privesc, o, Doamne! Eu cânt, ș-acum d-odată Cutremurul m-apucă; O ceață se lățește, o brumă-ntunecată, O groaznică nălucă: Ciocoii se ridică, ca hoituri învechite Din cripta infernală, Și ca-n trecut se ...

 

Ioan Slavici - Cine pleacă%3F

... Intrupare a egoismului nelimitat, el e rîvnitor, nesățios în poftele luÄ­ și desfrînat în satisfacerea trebuințelor sale. Aspru și nemilos, el calcă în piciĂ³re orÄ­ în copitele calului sĂ©Å­ holdele semÄ•nate de alțiÄ­, rumpe, frînge, dărâmă orÄ­ dă pradă foculuÄ­ bogățiile, pe care nu le pĂ³te ... am robit pe nimenÄ­; am fost cucerițÄ­, dar n’am cercat să facem cucerirÄ­; am fost siluițÄ­ să ne lepădăm de lege și de nĂ©m, dar nu am siluit pe nimenÄ­ să primĂ©scă legea orÄ­ nĂ©mul nostru; am suferit mult și am răbdat în delung, dar n’am ...

 

Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476

Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni şi pricinile ei, 26 iulie 1476 Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476 de Mihail Kogălniceanu Una din bătăliile cele mai însemnate din istoria Moldaviei este negreșit lupta eroică de la Războieni, între moldoveni sub Ștefan cel Mare și între otomani sub padișahul Mohamed II. Doi scriitori au tratat această bătălie, domnul Cantemir și aga Asachi; însă și unul și altul s-au înșelat în mai multe locuri. Cel dintâi zice că Ștefan cel Mare a domnit de la 1390 până la 1504, adică 114 ani, pretinde că lupta de la Războieni s-a întâmplat la 1390, în vremea împăratului Baiezit I, pe care-l amestecă cu Mohamed II [2]. Dl aga G. Asachi, cunoscând foarte bine anacronismul lui Cantemir, a căutat să-l dezvinovățească făcând din Baiezet I, dând, cum se vede, toată greșala asupra tipografului, care în loc de II a pus I; însă dumnealui iarăși au văzut că Baiezit II a venit în Moldavia de abia la anul 1484; și, dar, d [umnea] lui a scimbat epoha bătăliei și de la 26 iulie 1476 d [ ...

 

Antim Ivireanul - Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfântul Nicolae

... Dumnezeu, mântuitoriului nostru și domnul Iisus Hristos, al nădejdii noastre, că printr-însul luom toate, precum însuș Hristos învață și zice: Și câte veț cĂ©re întru numele mieu, aceasta voiu face, ca să se mărească Părintele întru Fiiul. Și în darul acesta a lui Hristos, toată nădĂ©jdia ... din cinstea lui și l-au adus la moarte și l-au pogorât și pre dânsul în iad. Și precum păcatul mândriei au avut putĂ©re de au pogorât pre Luceafăr, până la cĂ©le mai de jos prăpăstii ale iadului, așa și bunătatea smereniei are mai multă putĂ©re decât mândriia; că au făcut pre singur Dumnezeu, carele iaste făcătoriul Luceafărului și s-au plecat atâta, cât au lăsat ceriurile și toată slava și ...

 

Vasile Alecsandri - Despot Vodă

... ivindu-se) Ha! iată-mă și eu. Greu e suișul, frate!... Dă-mi mâna. DESPOT Ține. LASKI (sărind pe scenă) Greu! Uf!... Caldu-i!... de m-ai stoarce ai face, zău, o baltă. (Se pune jos la rădăcina bradului.) A fost un timp odată când stânca cea mai naltă ...

 

   Următoarele >>>