Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NEFERICIRE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 76 pentru NEFERICIRE.

Ion Luca Caragiale - Un articol regretabil

... și celelalte, cum zice românul de pe malurile Dâmboviței cu apă dulce, che ta lipa, cum zicea răposatul VilarĂ , iproci, iproci, cum spunea adormitul întru nefericire, răposata victimă dizgrațiată a lui Neselrode, gheneral lieutenant și locțiitor împărătesc Pavel Dimitrievici Kisseleff, autorul celebrei rivale bucureștene(quelle fraîcheur!) a parizienii ...

 

Marc Aureliu - Meditații

... filozofice în care poetul exprimă profunde idei filozofice privitoare la legile tainice care guvernează universul, generând în sufletul poetului melancolie, tristețe, neliniști spirituale, până la nefericire. Pentru mai multe detalii vedeți și articolul Wikipedia:Meditație . Listă de meditații care se găsesc pe Wikisource. Pentru mai multe detalii vedeți și Categorie:Meditații ...

 

Mihai Eminescu - Demonism

... și pe nedrept și pe minciună, Și din știința morții ­ a renturnării În corpul mort, din care am ieșit, Se naște veșnica nefericire. Suntem copii ­ etern nefericiți. Dar în zădar, căci suntem după chipul Și-asămănarea lui. Noi suntem răi Fără de-a-avea puterea ...

 

Mihai Eminescu - Nu mă-nțelegi

Mihai Eminescu - Nu mă-nţelegi Nu mă-nțelegi de Mihai Eminescu În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, În vorbe pieritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pân- nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scânteie în afară, Încât de-ale lor raze nu pot pătrunde încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lor adâncă; Azi ­ când a mea iubire e-atâta de curată, Ca aura de care tu ești împresurată, Ca setea ursitoare ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amânduror s-amestecă-n întreg, Când înțeles de tine, eu însumi mă-nțeleg. Să treacă înflorirea ...

 

Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi

Mihai Eminescu - Nu mă înţelegi Nu mă-nțelegi de Mihai Eminescu În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, În vorbe pieritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pân- nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scânteie în afară, Încât de-ale lor raze nu pot pătrunde încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lor adâncă; Azi ­ când a mea iubire e-atâta de curată, Ca aura de care tu ești împresurată, Ca setea ursitoare ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amânduror s-amestecă-n întreg, Când înțeles de tine, eu însumi mă-nțeleg. Să treacă înflorirea ...

 

Mihai Eminescu - Preot și filosof

Mihai Eminescu - Preot şi filosof Preot și filozof de Mihai Eminescu Căci n-avem sfinții voștri, voi ne mustrați, preoți, Deși de-a voastră tagmă suntem și noi cu toți... Și nouă vânătoarea de aur și mărire Ne-nsamnă-n astă lume a Răului domnire. Și nouă-nghesuirea pe drumul spre plăcere În suflet naște scârbă și inimei durere. Și noi simțim că suntem copii nimicniciei, Nefericiri zvârlite în brazdele veciei... Și sufletu-ne-n tremur ca marea se așterne, Tăiat fiind de nava durerilor eterne; Ca unde trecătoare a mării cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege ­ deși nu Dumnezeu ­ Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechi păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde, e semn c-am înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, Deasupra lui cu aripi întinse stă Satana. Degeaba lângă patu-i alături ...

 

Mihai Eminescu - Preot și filozof

Mihai Eminescu - Preot şi filozof Preot și filozof de Mihai Eminescu Căci n-avem sfinții voștri, voi ne mustrați, preoți, Deși de-a voastră tagmă suntem și noi cu toți... Și nouă vânătoarea de aur și mărire Ne-nsamnă-n astă lume a Răului domnire. Și nouă-nghesuirea pe drumul spre plăcere În suflet naște scârbă și inimei durere. Și noi simțim că suntem copii nimicniciei, Nefericiri zvârlite în brazdele veciei... Și sufletu-ne-n tremur ca marea se așterne, Tăiat fiind de nava durerilor eterne; Ca unde trecătoare a mării cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege ­ deși nu Dumnezeu ­ Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechi păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde, e semn c-am înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, Deasupra lui cu aripi întinse stă Satana. Degeaba lângă patu-i alături ...

 

Nicolae Nicoleanu - Sonet (Nicolae Nicoleanu, 1)

Nicolae Nicoleanu - Sonet (Nicolae Nicoleanu, 1) Sonet de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Cel ce caută plăcerea într'a binelui iubire Și curajul a combate pentru cel nenorocit, Voluptatea sufletească într'o nobilă gândire, Acela, numai acela poate zice c'a trăit În amor găsind și doliu, în amor și fericire Și 'n privirea faptei bune farmecul ochilor săi, Nu se teme nici-o-dată d'a vrăjmașilor lovire, Prin amor fiind mai forte și mai mare decât ei. Suferința poate 'nfige ghiara sa cea 'nveninată P'al meu sîn cuprins de flăcări, — nu voiu plânge nici-o-dată, Căci sălbaticul meu suflet râde de nefericiri. Dar când peptul inocenții de infami se va desface, Ochii mei atunci în sânge flacările vor preface Ș'al meu braț se va deschide cu teribile

 

Traian Demetrescu - Gluma

Traian Demetrescu - Gluma Gluma de Traian Demetrescu Aseară ți-am trimis priviri Adînci și rugătoare, Tu mi-ai răspuns cu dulci zîmbiri Ca razele de soare... Pe-o foaie din album ți-am scris O frază și un nume; Iar tu, rîzînd încet, mi-ai zis: Că nu te-ncrezi în.... glume . Tăcutele-mi nefericiri Mi le-nțălegi acuma... Iubita mea, cu dulci zîmbiri, De ce nu-mi crezuși...

 

Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare

... oarbe, se afirmau sfidătoare voințelor ce s-ar fi încumetat măcar să străbată atîta drum, virgine de viață încă și străine de fericire ori de nefericire. Tăcut se cumpănea universul cu miile-i de astre deasupra căsuței lui. Tot mai alb și mai licăritor se arăta drumul robilor de-a ...

 

Elena Liliana Popescu - Imn Libertății

Elena Liliana Popescu - Imn Libertăţii Imn Libertății de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Luptătorule, în bătălia decisivă care te așteaptă , ai un singur adversar: tu însuți. Pentru a învinge ai un singur aliat: Tu însuți. I Doamne, nu-mi lua povara încă, al frământării minții chin. Mă zbat înlănțuit de stâncă, silit să-ndur un crunt destin Sunt osândit în veșnicie plătind păcatul făptuit – Secret păzit cu strășnicie, când lumii l-am destăinuit Credeam că sunt învingătorul ursit să schimb fixate legi și pentru om ocrotitorul Eu, Prometeu, zeu peste regi. Și cum pe vremuri neofitul voind să-și dovedească arta a încercat, nefericitul, pecetluindu-și astfel soarta, La fel, eu, încercându-mi forța nebănuind deloc urmarea încrezător adus-am torța aprinsă, săvârșind eroarea Și-am semănat nenorocirea în lumea fără de credință ce-a transformat descoperirea într-o amară biruință. II De multe veacuri, carne vie e pieptul meu însângerat, sortit în preajma lui să fie doar vulturul înfometat... Pe-a suferinței strună vântul, prietenu-mi nedespărțit, îmi însoțește jalnic cântul, un geamăt surd, înăbușit. Din când în când un glas șoptește marcând o trecere în timp ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>