Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POAMĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 81 pentru POAMĂ.
Alexei Mateevici - Expoziția din Kiev
... fost mașinile și uneltele de gospodărie sătească: treierători și secerători uriașe, semănători de cele ce seamănă în rânduri, fel de fel de pluguri, teascuri pentru poamă și multe altele. Școala de tipar din Kiev a pus la privirea tuturor mașini electrice de tipărit, făcute cu mare iscusință. Dintre dânsele ...
Alexei Mateevici - La noul-Neamț
Alexei Mateevici - La noul-Neamţ La noul-Neamț de Alexei Mateevici (Clipe trăite) Clopotnița înaltă domnește-mprejurimea Tihnitei mănăstiri, Și plopii de la Nistru privesc în adâncimea Măreței oglindiri. Intrăm. Portarul-frate ne-arată găzduirea, Înalt și somnoros... Răcoarea ne cuprinde, și toată mănăstirea Ne pare-un rai frumos. Ne hodinim. Dar somnul nu poate să mă fure Și mă mai duc prin vii. Se coace poama. Cântec răsună prin pădure, Și ziua-i la chindii. Mă-ntorc. Aproape-i slujba și frații se adună De prin chilii ieșind. Chemarea își îndeamnă a clopotului strună... Lumini în hram s-aprind. Mă duc pe la egumen. La slujbă se gătește După un somn ușor... Dar bucurie mare că știu moldovenește: — Bătrânu-i vorbitor. Frumos moșneag bătrânul. Știut-a și pe tata Și pe bunelul meu. Biblioteca? Veche-i. (El totdeauna-i gata Cu ajutorul său.) Destul îi de bogată... A fost și mai avută, Dar cărți s-au mai furat; I-i jale de-un Apostol făcut cu mare trudă, Dar șters de-un învățat. Era nerânduială. Acuma-i mai cuminte Monahul pus la cărți. Ar' să-mi arate mâine cucernicul părinte Din ...
Ana Conta-Kernbach - Cîntec de leagăn (Ana Conta-Kernbach)
Ana Conta-Kernbach - Cîntec de leagăn (Ana Conta-Kernbach) Cîntec de leagăn de Ana Conta-Kernbach Informații despre această ediție Haide nani, nani, Puiul mamei, fă; Uite brațul moale Mama leagăn dă, Zîmbet și privire Tainic luminiș, Dragostea ei toată Cald acoperiș. Haide, dragul mamei, Nani, nani, fă, Cît timp sînul mamei Adăpost îți da. Lumea ta c'o vorbă Astăzi o supun, Din povești de-avalma Pot minuni s'adun. Dalbele crăiese, Zîne, feți frumoși Toate-s pentru puiul Cu ochii voioși. Poamele de aur, Punțile de-argint, Luciu de isvoare, Flori de mărgărint, Fîlfîit de aripi Rumânul din zori, Mîngîeri de raze Și vrăjit de flori Toate-s pentru tine Domnul le-a trimis, Pentru tine-s toate Cîte sînt în vis... Haide, puiul mamei, Nani, nani, fă, Cît timp glasul mamei Mîngîere dă. Mîne, ia ca mîne Vremuri or sosi, Pace și hodină Nu le-i mai găsi. Lumea ne 'ncapută Vremuri vei căta, Îndoeli și taine Să poți deslega... Și din rîvna toată Zîmbetul s'a dus... Truda, plînset, jale, Gîndul ți-au răpus... Haide nani, nani, Dragul mamei, fă, Cît timp fericirea Sînul mamei dă... Haide, puiul mamei, Nani, nani, ...
Constantin Stamati - Pentru săraci
Constantin Stamati - Pentru săraci Pentru săraci de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Cine dă săracului pe Domnul împrumută. Evanghelistul Precum soarele, picând pe marea înghețată, ar topi-o, întocmai picătura milosteniei, căzând pe grămada păcatelor, le risipește. Sf. Ioan Gură-de-Aur Când iarna petreceți bine voi, avuților slăviți, Când dați baluri strălucite, mii de lumini aprinzând, Când în a voastre palaturi cu îngâmfare priviți, Cristaluri, oglinzi, faiansuri, raze de foc slobozind, Policandrele și lampe ca comeții arzători, Și pe-a salelor parcheturi sprintenii dănțuitori, Când un sunet ca de aur vă vestește mângâios A oarelor răsunare ce trec făr’ să le simțiți, Ah! gândiți măcar o dată la săracul stremțuros, Ce poate la poarta voastră, cu ochii plânși și oviliți, Au stătut ca să privească al vostru strălucit trai Prin largile voastre geamuri, ca la suflete în rai. Gândiți că săracul șede acolo pe-nghețați grunți, Și muierea lui, copiii îl așteaptă tremurând, Să le-aducă lemne, pâine, și dacă vreți să mai știți, Acel sărac poate are o maică de mult zăcând, Gândiți că săracul zice: „Mult are un singur om, Copiii lor sătui, veseli, îi se zâmbesc și ...
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc! Cioc! cioc! cioc! de Emil Gârleanu Și păsările se-nțeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veți crede. Atâta pagubă! Dar eu știu multe asupra lucrului ăstuia de la gaița mea, de la gaița mea care, fiindcă am învățat-o să vorbească omenește, mi-a descoperit câteva taine ale graiului păsăresc. D-ta, spre pildă, auzi ciripind o rândunică, crezi că i-a venit, așa, un gust să facă gălăgie, în vreme ce dânsa dă povețe puișorilor ei: „Nu ieșiți la marginea cuibului!â€� „Nu strigați când nu sunt eu cu voi!â€� „Tst! pisica!â€� O vrabie ciripește pe gard. D-tale puțin îți pasă. Și ei, biata! i-a sărit inima din loc: „Uliul!â€� În nopțile cu lună asculți privighetoarea, — te încântă; ajungi să crezi că pentru tine își revarsă în gâlgâiri ploaia de mărgăritare. Nici nu bănuiești că-și plânge numai dragostea ei Așa, mulțumită gaiței mele, am ascultat, deunăzi, o convorbire între un măcăleandru și-un scatiu. Să v-o spun. „Cioc! cioc! cioc!â€� se aude de departe. Măcăleandrul zice: — E ciocănitoarea! — Ciocănitoarea, răspunse ...
... și mai face pe tinerica; uf! tare l-a mai plictisit. Colo, mai jos, Țiganca, sora Surei; ceva mai tânără, dar tot o poamă: amândouă gâlcevitoare foc. În dreapta, la rând, pe crengi deosebite: Roșcata, Bogheta și Cucuieta; bune fete, dar prea își scoteau ochii de la el și ...
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene M. Codreanu: Sonete parnasiene de George Topîrceanu Cuprins 1 Scamatorul 2 Pagliaccio 3 Samson și Dalila 4 Testamentul unui poet cunoscut Scamatorul Întinde brațul... Și, din pălărie, Ca prin minune-ncep acum să iasă Un porumbel, un iepure de casă, Cutii, panglici, o-ntreagă florărie. Dar, hocus-pocus, binișor o lasă Cu gura-n jos... E altă boscărie: De sub joben apare-o farfurie C-un șnițel bine garnisit, pe masă. Așa, mereu... Și vulgul cască gura La cel ce pare c-a învins Natura, El concurează pe copiii Muzii. El, din nimic, îți dă fripturi și poame Și, totuși, rabdă uneori de foame... E fabricantul nostru de iluzii. Pagliaccio O zi nefastă m-a adus pe lume În veacul vostru de melancolie. Durerea mea — prilej de veselie, Și cugetarea mea — un lanț de glume... Nu pentru biata-mi inimă pustie Și nici de dragul gloriei postume, Ci pentru voi am făurit anume Strălucitoarea mea filozofie. Eu pretutindeni caut în viață Prilej de râs la fiecare pas — Și-adesea plâng sub fardul de paiață... Dar când tristețea cearcă să mă prindă, Mă-ntorc atunci cu fața ...
George Topîrceanu - N. Davidescu: din Cântarea Omului
George Topîrceanu - N. Davidescu: din Cântarea Omului N. Davidescu: din Cântarea Omului de George Topîrceanu Ploaia A venit întâi un nor călător și-a acoperit ca fumul o jumătate de cer și soarele. Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul care duce la pădure. Toți copacii au început să murmure. Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului. Copacii și-au încetat pesemne cântecele și picături de culoarea fierului au căzut. Sub coroana palmieruui se făcuse-aproape noapte. Eu însă, cu inima strânsă, am mâncat smochine coapte și-am tăcut. Întoarcerea fiului risipitor Eu, tată, am plecat și te rog să nu fii supărat, căci dac-aș fi rămas n-ai fi tăiat acum vițelul cel mai gras. Am colindat flămând pământurile, și m-au bătut în față vânturile, și m-a pârlit soarele, și m-au durut picioarele... Acum te văd și-mi pare bine, așadar te rog să nu te uiți urât la mine — că plec iar. Eu sunt stâlpul de care inima ta se razimă. Poruncește să-mi aducă niște poame și o bucată mai mare de azimă, că până s-o frige ...
Gheorghe Asachi - Iarna (Asachi)
Gheorghe Asachi - Iarna (Asachi) Iarna de Gheorghe Asachi Pictori plini de sumeție, Ce-aratați pe-a iernei zână Sub figura d-o bătrână, Tremurați de-a ei mânie! De-nsuși Ercules, mai tare, Prin ea râul zace-n fieră, Ș-a ei singură suflare Schimbă toate-n atmosferă. Ea invită pre pământ Pre turbatul ager vânt, Lui Zevs tunetu-nfrânează Și a fulgerilor rază. Însă dac-a ei putere Ne aduce-atâta frică, Ea prin liniștea, ce-i fiică, Ne revarsă mângâiere. Ea d-ospețe-i dătătoare Ș-alinează-a vieței haos; Timpuri alte-s de sudoare, Iarna-i timpul de repaos. Ea din Olimp ni adună Pe-Amor, Bahus și pre Gioc, Și când viforile sună, Ii ni-aprind în inimi foc Că în van a verei doamna De spici și de flori să-ncinge, Ni surâde în van toamna, C-a lor poame iarna
... se face de-a minune. Ș-apoi tot aici, c-un preț Foarte bun, astfeli nutreț Să întreabă și să cată Ca o poamă delicată. Pentr-acest product mănos Orice timp e priincios; Săcetă au umezală Niciodată-i dau sminteală. După-această, a sa mână Iute samănă ...
Gheorghe Asachi - Restaurarea școalelor naționale în Moldova
Gheorghe Asachi - Restaurarea şcoalelor naţionale în Moldova Restaurarea școalelor naționale în Moldova de Gheorghe Asachi la 1828 Epitropiei învățăturilor publice Imitat EDUCAȚIE Copăceii încă tineri, ce de tot s-a părăsit La voință și-ntâmplare în salbatica pădure, Mai nainte de a crește, vor să piară nesmintit De a fiarelor calcare sau de barbară secure, Zăcând pedecă în codru dărâmate pe pământ. Dacă însă îngrijerea, cu o mână îndurată, Îndrepta-v-ar a lor viță, atunci când nuiele sânt, Din vlăstarea tinerică, o tulpină înformată Să făcea stejar puternic, ce, sporind din an în an, Agiungea a fi coloană prin biserici au prin case, Adăpost în timp de iarnă călătoriului sărman. Al său trunchi durat în punte, au în plutitoare vase, Ar da râurilor lege ș-a lor curs ar înfrâna, Ar căra odorul Indiei, răzbătând prin grea fortună, Sau, format vas de resbele, cu străinii s-ar lupta, Fulgerând pe luciul mărei ca un nour ce detună. Se asamănă și fiii cu copacii de pe plai, Fii ce cresc în rătăcire și răpun în răutate, Și-n loc moartea să le plângem, suspinăm de ...