Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PĂI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 40 pentru PĂI.

Gelu Vlașin - Ogoh ogoh

... Vlaşin - Ogoh ogoh Ogoh ogoh de Gelu Vlașin mamă de mamă țară cum se pierd stagiunile printre stațiile de bus și fripturi de vacănebună — păi nu mai sta la cozile altora mai cornute fugi iute iute fă trotuarul scuipă-ți plămânii la loto dă cu sictir pe la poște cară ...

 

George Coșbuc - Cetatea Neamțului

... Dar se-ntorc spre zid plăieșii; Văd pe șes un nor de oști. Măi Istrate, tu-i cunoști: Turcii sunt? Ba, parcă leșii, Vin încoace. Păi, sunt proști? Bat și ei cel drum, ca mânzul, Să ne strice nouă prânzul. Leși erau. Sobiesky-vodă Rătăci p-aici prin văi, Căci pe ...

 

George Coșbuc - Nuntă în codru

... Și gătită ca o cruce: Cizme galbene și-aduce Tot din Țărigrad." — "Ei, atunci să știi, vecino, C-am să viu și eu." — "Păi, de bună seamă, vino !" Tot așa, cu voie bună, Prepelița -n sârg adună Pe nuntași mereu. Și s-a strâns din zare naltă ...

 

George Coșbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo

... afară. Și-am prins și pe-mpăratul lor, Pe-Osman nebiruitul, Că-l împușcase-ntr-un picior Și-așa i-a fost sfârșitul. Păi, ne ținea pesemne proști, Să-și joace hopa-tropa, Că nu puteam să batem oști! Dar poate taica popa V-a spus de ...

 

Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească

... • • • • • • •     Vai, o, Țară Românească     Vezi cin' să te stăpînească ?     Un Dumitru Turnavitu     Care n-ai mai fi gînditu !     Păi, să te fi dat de-o parte,     Că facea prin București     Tot tarturi mavroghenești ;     Apoi avea o mîndrie     Lipită de mojicie     Și-atîta o semeție ...

 

Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac

... se poate să nu ne spuneți și nouă, măcar mie, că-s bătrân și știu multe și-am văzut de toate? — Ce, primarule? — Păi nu ia Mitru pe Ruja lui Cazacu din Moghileni? — Cum? — Pe Ruja. — Ruja? — Iacă! Și Stoica, rotofei și îndesat, rămase locului ...

 

George Coșbuc - Dragoste învrăjbită

... pus mâna-n șolduri și-a privit-o drept: Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept! Ce-a fost bun: păi, uite mânecile-s rele! Ce-ai făcut? Stai beată și te uiți la ele! Ea prinzându-și toate sculele-ntr-un loc Le-azvârli deoparte ... Iac-așa!... Ce-i pasă! A intrat aprinsă și grăbită-n casă, Donița punând-o după ușă-n cui. Mă-sa stă crucită. Păi acol-o pui? Vino și strecoară laptele odată! Ea prinzându-și grabnic vasul, i-l arată Mă-sei și-l izbește: Ce să mai strecor ...

 

Ion Luca Caragiale - C.F.R.

... N.: Nu. A.: Nevastă-mea, frate. G.: Bine, nene, nu ți-e frică s-o lași singură noaptea pe drum? A.: Păi nu ți-am spus că nu e singură?... e cu șeful... N.: Bine-bine, înțelegem noi, dar... în sfârșit, tocmai d-aia... parcă ... de... o ...

 

Ion Luca Caragiale - Emulațiune

... paradie cum au fost cununate cu lauri și înaltă aprobățiune disțiplina aceea și aplicățiunea aceea, m' rog, pe carea au arătat-o școlerii aceia? Otopeanu: Păi ? Profesorul: No!... văz't-ați numa ce iaste lucrul acela, m' rog, carele se cheamă reșpectul dătorinții (cu elevațiune) carele este fundământul acelui lucru, m ...

 

Ion Luca Caragiale - Mici economii...

... unul?... Băiete!... — Mersi, frate Iancule, zic eu; două, destul... — Nu se poate... Nu știi vorba neamțului?... Alle guten Dinge… — ...sind drei… — Păi, vezi!... Băiete! încă două... — ...E și cam târziu... — Câte? — Șapte și jumătate trecute. — Stai încă un minut... acu trebuie să pice ...

 

Duiliu Zamfirescu - Viața la țară

Duiliu Zamfirescu - Viaţa la ţară Viața la țară de Duiliu Zamfirescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 XVII 18 XVIII 19 XIX 20 XX 21 XXI 22 XXII 23 XXIII I Cum ridici priporul Ciulniței, în pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murguleț, case bătrânești și sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moșiile boierești. De sus, de pe culme, ele văd roată împrejur până cine știe unde, la dreapta, spre valea Ialomiței, la stânga, pe desișul pădurii de Aramă, iar în față pe cotiturile ulițelor strâmbe ale satului. Toată curtea boierească trăiește liniștită și bogată, cu cârduri întregi de gâște, de curci și de claponi; cu bibilici țiuitoare; cu căruțe dejugate; cu argații ce umblă a treabă de colo până colo — și seara, când vine cireada de la câmp, cumpăna puțului, scârțâind neunsă între furci, ține isonul berzelor de pe coșare, ale căror ciocuri, răsturnate pe spate, toacă de-ți iau auzul. Fără a fi risipă și zarvă, curtea boierească pare populată ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>