Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SOLIE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 52 pentru SOLIE.

George Topîrceanu - 1908

... sfinte, Ori prevestiri grozave de furtună?... De pretutindeni se ridică șoapte Și plâns înăbușit spre cel ce, ție, Înduioșat acum, ți-a dat solie Să luminezi odată trista noapte! Că sunt aici dureri nemângâiate, Blesteme dureroase, — sunt copii Flămânzi și goi, și casele pustii, — Sunt cruci de ...

 

George Topîrceanu - I. U. Soricu: Închinare

... Cu binecuvântare sporind a noastre plângeri, Striga-vor pentru tine din corul cel de îngeri Cântări de biruință spre-a cerului solie. Au cine fuse omul ce plânse în pustie? Mărire ție, albă și palidă crăiasă! Din slavă, heruvimii s-au pogorât să țeasă Cu fire diafane ...

 

George Topîrceanu - O. Goga: Mucenicii

... nădejde sfântă... Ca un prinos de cuminecătură, O rază rece bine-vă-cuvântă, Domol pe fruntea pruncului se frânge Și rostul ei v-aduce o solie

 

Iacob Negruzzi - Heinrich Heine

Iacob Negruzzi - Heinrich Heine Heinrich Heine (Christian Johann Heinrich Heine)  n. 13 decembrie 1797 , DĂ¼sseldorf  d. 17 februarie 1856 , Paris  Poet german    Biografie în limba română    Citate în limba română    Multimedia la Commons Heinrich Heine (1797 — 1856) Poezie Traduceri de Ștefan Octavian Iosif Loreley Grenadirii Aș pune cruce sărăciei Cavalerul Copii eram... Consilii Trei sonete În vis părea... Sunt învățat să port... Ca un nebun... Ca visurile Ce tristă mi-e inima... Stai și-asculți sub ramuri... Arborii-nfloriți răsună... Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă... În saloane de pictură... Cavalerul Olaf Pe-o dimineață Nimfele Solia Amurg Furtuna Noaptea-n cabină Sărbătoare de primăvară Pe nouri luna strălucește... Vedenia BelsĂ zar Închinare În vis... N-am împotriva ta nimica... Din basme vechi... Frumos e pe lume... Socoata

 

Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul

... oare a ta ivire? Floare sau umbră, vis, nălucire? Ah! izvor vecinic de lung suspin! Din cer aicea ai fost o rază? Cu vro solie ai fost pornit? (Ca-ntr-al meu suflet cel amorțit S-aduci căldura?) sau cu vro pază? Slujba-ți în grabă ți-o împlinesti, Și ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul

... şi heruvimul Serafimul și heruvimul sau Mângâierea conștiinței și mustrarea cugetului de Ion Heliade Rădulescu Blând serafim! o, înger! ce este-a ta solie? Care îți este slujba? Ce vrei aicea jos? Pacea vestești tu lumii? Pacea aduci tu mie? Ce flăcări pui în sânu-mi, o, serafim frumos ...

 

Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi...

... și mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împresurată. Și frate-meu ca împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște neapărat, Să-i chem la bătălie ­ Să vedem cine-i mai tare. Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală ...

 

Panait Cerna - Din depărtare

... lacrimi, de câte-o stea s-anină... Și iată!... steaua cade spre țărmurile-acele, De parcă se-nfrățește cu dorurile mele... Ea-ți aduce o solie

 

Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină

... călătoare Când pe noapte, când pe soare. Lung e drumul, lung și greu! Unde merg așa mereu? Ei se duc la vitejie, Căci au tainica solie De-a sădi în viitor Libertatea țării lor. II Colo-n țărmuri depărtate, În a Franției cetate, Vechiul Luvru e deschis ...

 

Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova

... Apucând spre răsărit, Și o rază luminoasă, Și un nour aurit. — „Păsărică zburătoare, Unde mergi cu dorul meu?“ — „Am solie-ncântătoare De la sfântul Dumnezeu. Să duc glas de armonie Țărmurilor românești, Să vărs dulce veselie Inimilor ce jelești“. — „Rază vie călătoare ... s-aduc o alinare Jalnicului tău suspin.“ — „Nouraș pătruns de soare, Unde mergi cu dorul meu?“ — „Am solie roditoare De la sfântul Dumnezeu Să mă las în Românie Ca să crească mii de flori Pe frumoasa ei câmpie Ce o plângi adeseori!â ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni

Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni La casa de nebuni de Bogdan Petriceicu Hasdeu Revista nouă , an. II, nr. 8, august și septembrie 1839. Tăcând, c-un, semn opresc trăsura: Tăcut mă sui. Alt semn mai fac, Plecăm făr-a deschide gura. Birjarul, eu și caii tac. Căci dobitoacelor cu minte Degeaba le mai ții un spici, Când ele fără de cuvinte Pricep mai repede un bici. Vreau să vorbesc, dar cu nebunii În falansteru-n care unii Sunt mari poeți și mari tribuni. Deci: hai la casa de nebuni! Îmi iese doftorul.—Dă-mi pace! Cu cei mintoși eu n-am ce face, Ș-aș vrea pe toți să-i pot uita: Venit-am nu la dumneata... În jurul meu se-ntinde un petec de grădină Cu flori și pomi, amestec de umbră și lumină; Iar printre ele falnici, încet, nepăsători Pășesc, albind ca spectri, superbii visători. În fund, tot alb ca dânșii, salcâmul înflorește Nebun și el, mirosu-i în vânt îl risipește. Jos la tulpina-i largă, sub desu-i coveltir, Stă neclintit un tânăr c-o față de martir. Privire mai senină și mai pătrunzătoare, Mai multă bunătate pe-o buză ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>