Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru STRIGĂT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 139 pentru STRIGĂT.

Alexandru Macedonski - Strigătul inimii

Alexandru Macedonski - Strigătul inimii Strigătul inimii de Alexandru Macedonski Avântă-te, suflet, prin dulce cântare Și spune la lume, când este trădare,     Ca s-o deșteptăm! Căci dulcea-ne țară trădată greu este; Române, la arme! Poetu-ți dă veste,     Cu toți să luptăm! Învinge-vei oare? Nimic nu reține Torentul ce curge și spre mare vine,     De însuși împins. Zdrobește odată și lanțul sclaviei, Iar după-aceea te dă bucuriei,     Când tu ai învins! Vezi cine-n tăcere, pumnalu-și gătește! Vezi sub aste roze c-aspida-și târăște     Un corp veninat, D-aceea acuma, la arme, române! Nimic decât lupta, alt nu-ți mai rămâne,     Când ești oprimat; Când legea cea sanctă vedea-vei călcată... O lege prin lupte ce fu proclamată!...     Nu! Nu vei tăcea; Sub stindardul țării, cu toți ne vom strânge; Călcătorii legii vor zace în sânge;     Ne vom răzbuna! Române,-ți trebuie, spre a te conduce, Un cap unde mintea, mai mult va străluce,     Și tu-l vei găsi! Un om ce renunță la tot pentru țară, Nu unul ce este o cumplită hiară     Când poate

 

Dimitrie Anghel - Represiune pentru represiune

... plecat pe paginile pline de doctrine înțelepte, de umanitar poporanism, și în afară decît rătăcirea literară de la Stoborăni n-am găsit nimic. Nici un strigăt de revoltă, nici un cuvînt de indignare pentru așa vastă pată de sînge. Ce făcea d-l Ibrăileanu atuncea ? Era absent oare din țară, era ...

 

Ștefan Petică - VII (Păunii verzi plecară în noaptea solitară)

Ştefan Petică - VII (Păunii verzi plecară în noaptea solitară) Păunii verzi plecară în noaptea solitară de Ștefan Petică   Păunii verzi plecară în noaptea solitară Cu strigăte de jale ca nota care trece Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară. Și palidele trupuri de roze s-adunară Pe marginea-n ruină încet să se aplece Murind ca niște albe columbe-n noaptea rece. O, visele, poema de vise-n noaptea clară! Și noaptea cea muiată în aurul de lună Părea apoteoza fantastică și vagă Căzând pe frunți de ceară în taina lor nebună. Poeme dulci de vise, poeme de petale, Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă! Departe trec păunii cu strigăte de

 

Dimitrie Anghel - Două glasuri

... Și-atunci, ca un răspuns plîngerii aceleia, ce trezise în mine dragostea de viață, răsuflînd îndelung, am răspuns cu o altă plîngere, cu un alt strigăt de ajutor, la care glasul nevăzutului muribund s-a trezit din nou, simțind și el desigur ca și mine că nu e singur ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)

Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman) Cetatea Albă (Akerman) de Dimitrie Bolintineanu Știți voi câte valuri se ridic pe mare Când o vijelie suflă cu turbare? Astfel sunt la număr mândrii musulmani Ce-apără cetatea sclavă de mulți ani! Într-un fluviu d-aur, soarele lucește Și pe coifuri, arme, focu-i strălucește. Ștefan stă sub cortu-i împletit cu fir; Cetele Moldovei lângă el deșir. Pasă dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri în argint lucrate. Îi urmez panțirii ce pe cai în spume, Ca ușoare vânturi, lunecă prin lume. Călărașii țării pe vânoși fugari, Îmbrăcați în zale ca bătrâni stejari. Între toți curtenii pasă cu mândrețe, În veșminte d-aur, cu frumoase fețe. Apoi toporanii de securi armați Și codrenii ageri și de toți stimați, Ziși și pieptul țării, căci aveau chemare S-apere Moldova de oștiri tătare. După dânșii pasă sprinteni vânători Renumiți în lupte ca săgetători. Și tunarii țării toți în negre poarte, Pestrițate-n roșu, crud simbol de moarte. Mai veneau în urmă oști de mercenari, Cei cu fruntea mică, ce se zic tătari. Unguri lați în spete, cu mustăți stufoase, Leși cu părul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii și-alți republicani Pasă ...

 

Emil Gârleanu - Cea dintâi durere

... ridica des, ca niște foi. Scoate-i casca, spuse unul dintre soldați. Celalt îi luă binișor casca. Atunci se petrecu ceva groaznic. Pompierul scoase un strigăt de durere, un strigăt așa de adânc, că mi s-a părut că ieșise din fundul unei hrube, de sub picioarele mele. Apoi, cu cea din urmă ...

 

Emil Gârleanu - Cine a iubit-o!

... pătrundă cu vederea prin perdeaua deasă a ninsorii, dar nu putea; zarea se închidea sură. Căută să prindă cu auzul un vuiet, un strigăt, strigătul unui om din sat, lătratul unui câine, țipătul unei păsări înfrigurate. Nimic. Gândurile-l năpădeau. Era întâia iarnă pe care o petrecea singur. De ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați

... V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I Un șuier lung — gem osii ferecate — Un strigăt viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea ...

 

Emil Gârleanu - Oratorul

Emil Gârleanu - Oratorul Oratorul de Emil Gârleanu Tocmai isprăvise de mâncat friptura, când Ghiță Năstrate, agentul, îi aduse o scrisoare. Conul Tase Filoreanu desfăcu, domol, plicul și citi: Iubite Tase, În împrejurări grele, la cine să alergăm? Firește, la tine. Afaceri grabnice mă silesc să plec numaidecât. Și astă-seară, la 8 ceasuri, cred că știi: sunt cele două întruniri, în despărțirile III și IV, la care trebuia să vorbesc. Bizuit pe marele tău talent, plec mai mulțumit și împăcat în mine însumi decât dacă aș fi vorbit eu alegătorilor. Al tău îndatorat, Jean P.-S. Iartă-mă că-ți scriu așa, pe fugă; mai am jumătate de oră până să plece trenul. Tocmai, semnul buletinelor noastre de vot e Crucea. De multe ori îi scrisese șeful; dar niciodată nu-i așternuse rânduri mai călduroase ca aceste. Conul Tase era încântat. Înghiți o bucată de plăcintă în pripă, sorbi de două-trei ori din cafea și porunci să-i aducă o trăsură. Erau 7 ceasuri. Își îmbrăcă redingota, își îmbucă tabachera cu tutun, iar coana Tica Filoreanu îi puse în portofel vreo două scobitori, căci se putea, după întrunire, soțul dumneaei să guste câte ceva, cu prietenii. Peste câteva ...

 

Emil Gârleanu - Înecatul

... pătrundă cu vederea prin perdeaua deasă a ninsorii, dar nu putea; zarea se închidea sură. Căută să prindă cu auzul un vuiet, un strigăt, strigătul unui om din sat, lătratul unui câine, țipătul unei păsări înfrigurate. Nimic. Toată firea părea înecată în acea tăcere adâncă ce-ți poate da ...

 

Emil Gârleanu - Tată

... sunt ai lui. Avea cinci copii, departe, acasă. Se mai uită încă o dată la Puiu, în ochi îi străluciră două lacrimi, și, scoțând un strigăt cu o adâncime de durere ce nu se poate descrie, se aruncă spre ușă și se făcu nevăzut. În cârciumă se întinse tăcerea. Mă înăbuși ...

 

   Următoarele >>>